1 aprilie, ca un viitor

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 2 aprilie 2015

În clipa în care scriu aceste rânduri se scurg ultimele ore ale zilei de 1 aprilie. Cred că noi, românii, cunoaștem și apreciem această zi mai mult decât oricare alt popor. 1 aprilie a fost mereu o zi în care am putut face o glumă în plus. În care am zâmbit puțin mai mult. În care, poate, în alte vremuri, de ceva mai tristă amintire, am fentat puțin sistemul. În care, în sfârșit, sub o formă sau alta, ne-am propus și am reușit mai mult sau mai puțin să fim mai destinși. De ce nu, una în care azi, de multe ori, ne amintim de noi, scoțându-ne de sub mormanul de probleme, programări, întrebări și temeri.

Trebuie să recunosc, am picat eu însămi pradă tentației de a considera o păcăleală ca fiind o informație solidă. Mai precis, presa din România a vehiculat faptul că Laurențiu Reghecampf ar fi semnat cu VfB Stuttgart și că Alex Maxim de-abia-l așteaptă la antrenamentele echipei. După ce vreme, în care am raționat că da, ar putea să fie și așa, de vreme ce Reghe are conexiunile sale în Germania, am apelat la site-ul oficial al echipei. Dezamăgire. Și mi-a părut rău, pentru că Laurențiu Reghecampf este unul dintre extrem de puținii antrenori din noua gardă care chiar au ce spune și pentru care lumea ar trebui să fie deschisă. Poate data viitoare.

În afară de asta, nu am avut probleme. Însă vă pot spune că viitorul presei sportive românești este la pământ. Pentru că dacă-n materie de presă străină am intuit imediat unde se ascund glumele, când vine vorba de presa românească informațiile reale și cele imaginare aveau aceeași formă și, mai grav substanță. Și-am fost nevoit să caut. Însă nu trebuie să ne mire. În fond, presa sportivă se duce și ea acolo unde se duce sportul românesc.

Și-n curând nu va mai avea ce “relata”.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!