10 ani fără weekend

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Imigranţi în UK, Muncă pe data 19 august 2016

uk_supermarket job_operator rafturi

Luca este un britanic de origine italiană, care a muncit în paralel la două locuri de muncă aproape zece ani. În timpul săptămânii, el lucra într-o fabrică, iar la sfârșitul săptămânii, aranja marfa pe rafturi într-un supermarket.

Italianul Luca, născut în Marea Britanie din părinți imigranți, și-a sacrificat weekendurile timp de un deceniu pentru băiatul său, acum în vârstă de 14 ani. „Am început să lucrez în zilele de weekend ca să pot plăti ipoteca și să îi pot oferi un viitor mai bun copilului meu. Eram căsătorit cu o irlandeză și ne descurcam greu cu banii”, ne-a dezvăluit Luca. Evenimentele ulterioare din viața italianului au făcut ca „al doilea job” să devină indispensabil. „Apoi am divorțat. Trebuia să plătesc chirie pentru mine, plus pensie alimentară pentru băiatul meu”, mai povestește Luca.

Britanicul cu origini italiene își amintește cum aranja marfa pe rafturi într-un magazin din nordul Londrei, în fiecare zi de sâmbătă și duminică, începând din anul 2005 și până la sfârșitul anului 2014. „Era un job sub pregătirea mea, dar nu m-am gândit niciodată la acest lucru. Puteam să îi fac cadouri băiatului meu, în puținul timp liber pe care puteam să îl petrec alături de el”, se destăinuie Luca.

El a renunțat la al doilea job doar după terminarea procesului de divorț și a celui de partajare a bunurilor prin care a trecut el și fosta sa soție. „Anul trecut am reușit, în sfârșit, să vindem casa în care am locuit împreună cu fosta mea soție pe vremea în care eram căsătoriți. Din acei bani mi-am cumpărat un apartament și am rămas și cu ceva economii. Așa că am renunțat la al doilea loc de muncă. Acum îmi petrec weekendurile cu băiatul meu…”, își încheie Luca mărturisirea.

—————————————

„Salariul mediu obținut de la un loc de muncă este insuficient atunci când ai o situație mai dificilă, probleme în familie sau cheltuieli foarte mari. Și atunci, al doilea job poate fi o soluție…”

Luca, 46 de ani

—————————————

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!