2010

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 21 decembrie 2009

Chiar nu mai stiu cat ne mai desparte de finalul anului. Am o agenda, este mereu in geanta mea, si ea ma mai tine aproape de un timp care pe mine nu ma mai determina. In ea sunt scrise urmatoarele: Liga Campionilor, Europa League, CM de handbal feminin, meciul lui Adrian Diaconu pentru titlul mondial la box.

Liga Campionilor. Jale. Miorita pe acorduri de Beethoven, daca este sa ne luam dupa septelul care conduce orice club de fotbal.

Europa League. Bube, mucigaiuri si noroi. Nu-ti iese de un cammembert, te multumesti cu o feta, tesuta pe un teren pe care putini jucatori arata ca stiu de ce au intrat, dar mult mai mirositoare si mai producatoare de bacterii decat am vrea sa credem.

CM de handbal feminin. De ani de zile o turma de femele asemanatoare chilotareselor de la APACA ne promite cum ca, de la serviciu, vom aduce acasa cevasilea medalii de care s-ar simti frustrat si Midas insusi. Adevarul este, in  fiecare an, acelasi: chilotaresele cos aceleasi iluzii serbede, lasandu-ne pe noi sa ne punem in cap chilotii, cumparati pe o ciunga de la personaje care, ca si noi, par a proveni din aceeasi tara, dar nu din acelasi mileniu.

Adrian Diaconu. Cu totii am dat cu pumnu’ in tinerete. Unii in noi, unii in altii, ceilalti in panza de paianjen care ne era pusa pe suflet. Adrian nu a stiut, timp de doua meciuri, ca nu trebuie sa-si loveasca adversarul, ci pe el, asa ca in cea mai buna traditie romaneasca am putea spune ca branza buna nu mai sade in burduful de caine, dar nici in branhia de rechin.

Mandri ca suntem romani. Nu. Dar extrem de mandri ca nu suntem niste nimeni.

La Multi Ani, 2010!


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!