2014: ȘI M-AM ANGAJAT!

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii, Resurse joburi pe data 8 decembrie 2014

Diaspora romaneasca_2014 Si m-am angajat

Cine ar fi crezut că românii vor ajunge să trăiască şi să muncească în Marea Britanie fără să mai fie dependenţi de statutul de self-employed, aproape singura modalitate de a lucra legal în această ţară vreme de şapte ani?

Cardurile galbene şi cele albastre, închiderile de an financiar şi recuperarea taxelor, au devenit toate o simplă opţiune începând din 1 ianuarie 2014. Orice român din Regatul Unit poate deveni acum angajat cu acte în regulă, iar statutul de „employee” le oferă o cu totul altă perspectivă…

Românii angajaţi în regat pot beneficia din acest an de concediu plătit, contribuţii generoase la fondurile de pensii, asigurări medicale consistente sau facilităţi de obţinere a unor credite bancare. Toate acestea au devenit posibile ca urmare a liberalizării pieţei muncii după şapte ani de restricţii.

Simplul drept de a lucra ca angajat nu garantează, însă, şi un loc de muncă. Acesta se obţine doar ca urmare a abilităţilor personale, a pregătirii profesionale, a priceperii şi tenacităţii de care fiecare dă dovadă. Însă, dincolo de aceste eforturi, libertăţile statutului de angajat aşteaptă să fie descoperite…

 

 

De la self la employed

 

Angajat în Marea Britanie. Părea aproape imposibil până în urmă cu 12 luni. Doar cei mai norocoși dintre români se puteau prezenta la interviurile de angajare sau puteau aplica, fără să stea prea mult pe gânduri, la jobul dorit. Ei, norocoșii, aveau în buzunar Blue Card-ul. Cireașa de pe tortul unui imigrant în UK sau „pașaportul” către un loc de muncă bun și implicit, o viață stabilă. Documentul albastru care oferea dreptul de a munci în orice sector și pe care mulți l-au râvnit este acum egal cu zero.

Anul 2014 a ridicat barierele de pe piața muncii și le-a oferit românilor posibilitatea de a se angaja. Mulți au așteptat cu nerăbdare această șansă, au numărat lunile și săptămânile și încă din primele zile ale lui ianuarie au vrut să treacă la un alt nivel. De la self-employed la employed. Iată câteva experiențe ale celor care au făcut această trecere de-a lungul acestui an.

 

Prima zi a anului, prima zi ca angajată

Silvia a semnat contractul de angajare chiar în prima zi a acestui an. Pentru tânăra româncă de 38 de ani din Iași, trecerea de la un statut la altul s-a realizat într-o săptămână. Lucrează de aproape doi ani de zile în curățenie la un hotel din centrul Londrei. Un job pe care l-a primit după ce s-a înscris la o agenție care oferă locuri de muncă în domeniu. În 2013 avea nevoie de Blue Card, însă reprezentanții agenției recrutau românce (pentru că știau că sunt muncitoare) printr-un contract special de self-employment. În ianuarie, toate româncele care lucrau prin agenția Silviei au fost angajate. Tânăra ne spune sincer că la început nu a simțit mari diferențe, însă pe parcurs a descoperit avantajele de a fi angajată. Și i-au plăcut…

„În 2013 nu prea puteai lucra în curățenie, mai ales la hoteluri, dacă nu aveai Blue Card. Știam de la o prietenă care lucra deja, fără să aibă Cardul Albastru, că există câteva agenții care recrutează românce la curățenie și ca self-employed. Așa că mi-am încercat norocul și m-am prezentat într-o zi la agenție cu documentele pe care le aveam. Mi-au dat de muncă! Practic, mi-au făcut un contract de muncă ca și self, care se numește P45 for Self-Employment, sper să nu greșesc, dar cu care puteam lucra, fiind înregistrată la HMRC, la hotel. Asta se întâmpla în aprilie 2013. Timpul a trecut și m-am trezit în decembrie 2013, că cei de la agenție îmi cereau să mai aduc câteva documente în original, pentru că de la 1 ianuarie anul acesta, trebuiau să mă angajeze. Mi s-a spus atunci că nu mai am nevoie de UTR și că nici nu mai trebuie să îmi plătesc NINO, și că trebuie să anunț, eu personal, la HMRC, că m-am angajat. Ceea ce am și făcut. Pe 1 ianuarie am semnat contractul de angajare. La început nu am văzut vreo diferență. Salariul era în mare parte același, deși ni s-a spus că ni se vor reține taxe din acei bani. Nu am avut când să îmi dau seama pentru că, după o lună de zile, ne-au mărit salariile și chiar luam mai mult decât în trecut”, ne povestește tânăra din Iași.

 

Avantajele de a fi employed

Deși nu le-a simțit, dar nici nu le-a conștientizat prea mult, diferențele s-au văzut după câteva luni. Un contract de angajare și simplul cuvânt „employed” cântăresc mult în Marea Britanie. De asta s-a convins și Silvia.

„Nu prea am realizat că am devenit angajată, nu pot să spun că m-am bucurat prea mult, însă am simțit pe pielea mea cât de important este, după ce am vrut să îi cumpăr fiului meu o tabletă performantă. Nu aveam banii necesari pentru a o plăti cash, așa că am zis să fac o rată de câteva luni. Prietena și colega mea de casă s-a gândit să îi cumpere și ea băiatului ei același lucru. Era chiar de Paște anul acesta și voiam să trimitem cadouri în România. Așa că ne-am dus la un magazin și i-am spus celui de acolo ce dorim. Ne-a verificat detaliile, cardurile, ne-a făcut un fel de credit check și… doar eu am fost acceptată. Doar eu am luat tableta în rate, pentru că apăream undeva în sistem, probabil, ca și angajată. Prietena mea, deși câștigă și în prezent mai bine decât mine, pentru că este nanny și este plătită mult mai bine, lucrează ca și self-employed. Ei nu i s-a acordat acel credit de a cumpăra în rate. Atunci, în magazin, mi s-a spus că faptul că sunt angajată contează foarte mult… deși eu m-am dus acolo cu inima îndoită. Nu mă gândeam că mă vor accepta, dar eram aproape sigură că prietenei mele îi vor da oportunitatea să cumpere în rate, pentru că ea câștigă destul de bine. Atunci a fost prima dată când m-am bucurat că sunt angajată! Până la urmă, și prietena mea a cumpărat tableta cu banii jos… și am plecat fericite amândouă!”, ne povestește Silvia.

————————————–

„În luna august, m-am bucurat din nou de statutul de angajată. Am fost plecată în România, în concediu, trei săptămâni. Când m-am întors în Anglia, pe 27 august, când este ziua de salariu, eu aveam bani în cont. Concediu plătit, ce aș putea să îmi doresc mai mult? Mai ales când te întorci din vacanță din țară, aproape fără nicio liră în buzunar. Chiar dacă nu conștientizez încă avantajele pe care le oferă acest statut, știu că ele există… și că mă voi bucura de ele mai târziu.”

Silvia, 38 de ani, în 2014 a devenit angajată

————————————–

 

 

Cu CV-ul prin magazine

 

Pentru Gabriela, anul 2014 a însemnat libertatea de a putea alege locul de muncă pe care și-l dorește. Dacă până la 1 ianuarie era forțată să lucreze în curățenie sau prin coffee-shop-uri, anul acesta i-a dat încrederea, dar și posibilitatea de a alege locul în care își dorește să muncească. Tânăra de 23 de ani a pornit, la începutul acestui an, cu zeci de CV-uri în mână în căutarea unui job… curat și frumos.

„Pe la sfârșitul lunii februarie am printat vreo 70 de CV-uri și m-am pornit spre Selfridges și apoi în Westfield. Întotdeauna când mergeam cu prietenele mele la shopping, mă uitam la fetele acelea îmbrăcate frumos care prezentau parfumuri sau cosmetice sau haine sau bijuterii etc. Îmi doream să ajung și eu așa. Aveam abilitățile necesare, cunosc limba engleză foarte bine, dar în acea vreme (2013) nu aveam drept de muncă. Și am mai strâns din dinți, am mai oftat și am așteptat. Nu m-am dus buluc în ianuarie să îmi caut de muncă. Lucram pentru o familie de englezi, făceam curat prin casă și aveam grijă de copii. Mi-a fost și jenă, dar și milă să plec așa… deodată. Am vorbit cu ei, le-am spus de planurile mele și m-au rugat să rămân până în martie. Înainte să se apropie termenul, mi-am lăsat CV-uri peste tot, pe la toate magazinele unde îmi imaginam eu că aș putea lucra. De la Gap, Zara, TK Maxx, Fossil, până la cele de parfumuri, bijuterii și cosmetice. Eram sătulă de coffee-shop și sictirită de curățenie, îmi doream un job frumos și curat. În total am lăsat peste 40 de CV-uri și deja mă așteptam să îmi sune telefonul. La o zi după ce am terminat procedura de mers prin magazine și lăsat CV-uri, am intrat cu o prietenă într-un magazin din Westfield. Am probat câteva haine și am intrat în vorbă cu una dintre angajatele de acolo. Mi-a spus că au nevoie de personal și pentru că încă mai avem CV-urile prin geantă, i-am lăsat unul. După două zile m-au sunat și mi-au dat și jobul. De atunci lucrez acolo. Știți ce este curios? Faptul că nu am primit niciun răspuns pozitiv de la celelalte companii. Doar câteva mi-au trimis mail-uri în care mă sfătuiau să fac aplicația de job online. În rest… nimic. Poate nici nu am băgat de seamă prea mult la acea vreme și chiar dacă aveam apeluri pierdute pe telefon sau vreun mail… nu le-am mai luat în considerare. Dar totuși, știu sigur că nu am primit niciun răspuns prompt și pozitiv… ceea ce mă face să prețuiesc mult acest loc de muncă”, ne povestește tânăra de 23 de ani din Suceava.

————————————–

„E o mare diferență între self-employed și employed. Am un contract de muncă, sunt plătită cu 8,70 lire pe oră, lucrez opt ore pe zi, am concediu plătit și tot felul de beneficii. Îmi pot cumpăra haine din magazinele noastre la ofertă, pentru că angajații au un discount, și avem și training-uri gratuite. Plus că alta este atmosfera între colegi într-un magazin cu haine decât într-un coffee-shop. Nu mai pleacă nimeni acasă mirosind a mâncare…”

Gabriela, 23 de ani, în 2014 a devenit angajată

————————————–

 

 

Angajată în Anglia… din România

 

Viața românilor care au venit pentru prima dată în Marea Britanie în acest an s-a simplificat enorm. Ei au ajuns aici fără dureri de cap, fără sechelele Blue Card-ului și fără a fi forțați să lucreze doar în anumite domenii. Este și cazul Laviniei, o tânără de 28 de ani din București care a aterizat pe aceste meleaguri fără să cunoască prea multe despre cardurile albastre sau galbene, despre restricții sau despre self-employment. La urma urmei… la ce i-ar fi folosit? Lavinia a ajuns în Londra în iulie acest an și a primit un contract de muncă încă de când se afla în România.

„Prietenul meu se afla aici din 2012, iar anul acesta mi-am pregătit și eu plecarea. Nu este plăcută o relație la distanță, mai ales când este vorba de doi ani la mijloc, însă am ales amândoi că ar fi mai bine pentru mine să vin în Londra în 2014, din cauza restricțiilor pe piața muncii, dar și a faptului că se obțineau foarte greu actele de care aveam nevoie. Așa că am îndurat… Am avut și ambiția de a mă informa despre munca în Anglia, despre proceduri, dar și de a încerca, totuși, să aplic la diverse joburi. În România am lucrat mulți ani la Sephora, ca și manager. Aveam experiență în acest domeniu, știu limba engleză și nu am mai așteptat să ajung în Anglia ca să pot aplica. Știam de site-ul gumtree și, cu câteva săptămâni înainte de a zbura către Anglia, am început să caut și să trimit CV-uri. Am aplicat la maximum 15-20 de joburi. După câteva zile, m-au sunat de la o companie de cosmetice naturale făcute din ingrediente de la Marea Moartă, la care aplicasem ca și Sales Representative. Totul s-a desfășurat atât de rapid că nu am avut timp să realizez. Am vorbit la telefon cu cineva de la companie, am spus că sunt încă în țară, dar că urmează să ajung în Anglia în câteva săptămâni. M-a întrebat despre experiența mea, de ce vreau să plec din România, mi-a testat limba engleză, iar a doua zi am avut un interviu de 15 minute, prin Skype, cu managerul de la Recruitment. La final, mi-a spus că am luat jobul, mi-a trimis imediat pe mail câteva atașamente… cu tot ce trebuia să știu despre companie, despre fiecare produs în parte, despre munca mea, dar și un contract și câteva cerințe. Trebuia să trimit o copie după biletul de avion, probabil să demonstrez că urma să ajung în Londra, după pașaport, și cred că și după câteva diplome. Asta a fost tot. Obișnuită cu interviuri face to face, la început trebuie să mărturisesc că am crezut că nu este nimic real. Abia după ce am ajuns aici, lucrurile s-au concretizat. Am fost la sediul companiei, cu toate actele în original, pentru că așa mi-au cerut, am avut un training de o zi și le-am spus că sunt programată pentru interviul de la NINO, de care se ocupase în prealabil prietenul meu, așa că ei mi-au dat doar o scrisoare cu care să mă prezint acolo. Nu știu și nici nu am întrebat dacă se ocupau și de acest aspect. Și așa am început să lucrez cu ei”, ne povestește Lavinia.

————————————–

„Nu pot face vreo diferență între self-employment și employment, dar tuturor celor cărora le-am povestit această experiență mi-au spus că sunt o mare-mare norocoasă… M-au întrebat cum am reușit, cum a fost totul, semn că într-adevăr este mare lucru să fii angajat în Marea Britanie. Abia de curând am început să realizez acest lucru și să înțeleg întru totul, nu numai teoretic, sistemul de aici. Pe mine mă bucură faptul că am evoluat în câteva luni. Am început prin a așeza produsele la raft, iar acum lucrez la birou și preiau comenzile clienților din afara țării.”

Lavinia, 28 de ani, s-a angajat în Anglia din România

————————————–

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “2014: ȘI M-AM ANGAJAT!”

  1. nume Spune:

    Eheee… Ce vremuri frumoase alea ale Blue Cardurilor… Se mai facea naibii un triaj acolo…

Spune-ti si tu parerea!