Aceeași fugă, alte drumuri

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 23 iunie 2013

Credeam, mulți dintre noi, că poveștile plecării s-au stins. Ne-au ținut cu sufletul la gură vreme de câteva generații. Plecările din anii ’70 erau adevărate basme, în primul rând fiindcă erau imposibile în lumea reală. Feți Frumoși și Ilene Cosânzene treceau granițele lagărului comunist cu grație și ajungeau în paradisul occidental, de unde ne vorbeau pe undele radio ale postului Europa Liberă, despre o viață neînchipuit de normală. Apoi, poveștile anilor ’80, spectaculoase, incredibile și ele, dar logice în formula 007. Celebra serie de filme a creat o lume paralelă, în care Războiul Rece era necontenit câștigat de Vest. În imaginar, dictaturile Estului puteau fi învinse. Cei care ajungeau dincolo de Cortina de Fier erau, evident, niște victorioși în termeni absoluți. După încă o generație, nu ne mai imaginăm plecarea spre Vest în perspectiva unei bătălii pe viață și pe moarte, a unui risc total. Anii 2000 au banalizat gestul, i-au anulat dimensiunea politică și i-au redus semnificația la o căutare a decenței umane și economice. Nu e deloc puțin, e chiar fundamental pentru orice existență. Dar nu mai e ce era. James Bond a rămas în filele istoriei, Războiul Rece s-a complicat la cald, comunismul nu mai interesează aproape pe nimeni, iar jocurile puterii s-au mutat în cu totul altă parte. Plecarea pare aproape banală, cotidiană, iar paradisul Europei de Vest este înlocuit cu un ocean de probleme financiare, cu instabilitatea economică globală sau chiar cu cenușiul unei vieți care poate fi trăită oriunde, fără patetismul vreunui patriotism desuet. Dar iată că descoperim, dacă avem suficientă răbdare, povești incredibile ale plecării după anul de grație 2000. Traversând continentul cu bicicleta, sau sărind garduri prin curțile locuitorilor de la frontiere, sau strecurat în spațiul roții de rezervă a unui tir, ascuns prin mașinăriile tenebroase ale unui ferry boat, James Bond de după James Bond își continuă peripețiile. Nu se mai luptă frenetic cu fantomele comunismului, dar încearcă cele mai ingenioase și primejdioase soluții pentru a ajunge în Vest. Dacă se poate, în UK. E povestea unui român intervievat de ziarul nostru și ajuns, după încercări demne de orice film de acțiune, la momentul primirii unui Insurance Number. Aventura lui este citită, acum, în altă cheie decât cele ale generațiilor trecute. A stat ascuns în roata de rezervă a unui camion pare derizoriu, când se poate cumpăra, la un preț acceptabil, un simplu bilet de autocar. Orice turist poate „alege libertatea” unde îi poftește inima. Greul începe abia de acolo. Poate că citim, astăzi, ultima poveste veritabilă a unei plecări. Sau poate ne amăgim că plecarea ar mai însemna ceva. Căci adevărata aventură începe după ce ai ajuns. 

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!