Adolescentul român în UK. Se descurcă?!

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Diaspora, Poveşti româneşti pe data 2 septembrie 2016

cearta_mama-fiica

Există prețul străinătății, iar Silvia l-a plătit deja. Românca de 43 de ani spune că dacă ar putea da timpul înapoi, s-ar gândi de două ori înainte să aleagă drumul Angliei. Deși a venit aici în 2011 împreună cu soțul său, pentru le a oferi celor fiice o viață mai bună, crede că decizia nu a fost una 100% potrivită. Asta pentru că sistemul de aici i-a dat viața de familie peste cap.

Fiica sa mai mare, mai rebelă din fire, după cum mărturisește chiar Silvia, a ales să trăiască în ritmul adolescenților englezi. Oricât a încercat românca din Timișoara să îi vorbească și să îi arate fiicei de 17 ani despre drumul greșit pe care a pornit… nu a avut nicio șansă.

„Străinătatea poate să strice un cămin, o familie și chiar un copil. Dacă relația cu soțul sau cu copilul nu este una tocmai perfectă, eu sunt de părere că străinătatea o poate distruge.

Când am ajuns în Anglia, fiica mea cea mare, Gabriela, avea 12 ani, era la o vârstă destul de delicată. I-a fost foarte greu până s-a obișnuit cu noii colegi, cu școala, cu limba… chiar am văzut că nu mai e la fel. Ea era o fire plină de energie, iar aici, timp de un an de zile, a fost mai mereu tristă.

Cu timpul însă, cam după doi ani, și-a făcut un grup de prieteni, cu care eu nu am fost de acord niciodată. Băieții erau cu cercei în nas, în sprâncene, fetele la fel, tatuate, se machiau cu foarte mult negru la ochi, purtau ojă neagră, fumau, beau. De aici au început și primele noastre certuri în familie. Ea voia să își petreacă mai tot timpul liber cu ei, eu nu eram de acord, voiam să învețe mai mult, să văd că e preocupată de școală. Îmi era teamă de fiecare dată când se apropia sfârșitul de săptămână, pentru că știam că voia să meargă la vreo petrecere cu ei sau să iasă în oraș, iar eu mă opuneam total. Am încercat cu vorba bună, am încercat să îi explic, nu a funcționat. Nici nu o puteam ține în casă. După care am descoperit într-o seară, când a ieșit de la duș, că își făcuse un tatuaj, pe spate, la mijloc. Am crezut că înnebunesc și eu și soțul meu. Așa că am început să îi interzicem să mai iasă cu ei, nu i-am mai dat bani de buzunar și chiar am încercat să o ținem în casă. A fugit pe geam, imediat după ce noi am adormit.

Când am văzut că nu e chip să ne înțelegem cu ea, plus că se apucase și de fumat și de băut, am închis geamurile cu cheie și am închis-o în cameră. Vai, a urlat ca din gură de șarpe, până a auzit vecina și a sunat la noi să ne întrebe dacă suntem în regulă. I-am explicat femeii ce s-a întâmplat în detaliu și ne-a avertizat că, în astfel de situații, alți vecini pot chema Poliția și că aici nu avem voie să facem așa ceva. Adică să îmi țin copilul încuiat în cameră, ca să nu se ducă la petreceri ciudate unde se fumează marijuana și se bea. La vârsta de 16-17 ani! Deci, tu ca părinte nu ai voie. Și cum se spune, de ceea ce îți este frică nu scapi… pentru că după câteva săptămâni, scenariul s-a repetat, numai că de data aceasta cu țipete și urlete mult mai mari. La fel, pentru că nu o lăsam să meargă la petreceri. Soțul meu s-a enervat atât de tare pentru că urla ca din gură de șarpe că nu o lăsăm să iasă din casă, încât i-a dat o palmă. Și mai tare a început să zbiere, încât vecinii au chemat Poliția”, ne povestește cu lacrimi în ochi, despre experiența sa, românca de 43 de ani din Timișoara.

—————————————

„Când au ajuns ofițerii de Poliție în casa noastră și le-am spus ce s-a întâmplat, știți cum au rezolvat? I-au pus cătușele soțului meu și l-au luat la oficiul lor și ne-au spus că în niciun caz nu trebuie să procedăm astfel. Că un copil trebuie să învețe din propriile greșeli și că asta înseamnă sechestrare. Mai aveau puțin și mă luau și pe mine. De ce? Pentru că încercam să îmi protejez copilul de o gașcă de adolescenți care o luaseră pe drumuri greșite? Că nu eram de acord să meargă la petreceri unde se consumau droguri și băutură? Nu am înțeles și nici nu voi înțelege vreodată…”

Silvia, 44 de ani

—————————————

 

Două fete, două extreme

„Numai mamă de fată să nu fii!”, spune Angela, o româncă de 46 de ani din Galați care este de părere că nici educația, nici buna creștere și nici țara unde crește un copil nu îl pot face mai bun sau mai rău, mai deștept sau mai puțin inteligent. Românca este ferm convinsă că personalitatea și caracterul își pun amprenta adânc atât în perioada adolescenței, cât și pe tinerețea și viața fiecăruia.

„Între fetele mele este diferență de un an de zile. Le-am crescut în același mediu, le-am adus în Anglia în aceeași zi, au mers la aceeași școală, au fost în aceleași vacanțe, au avut aceleași note la școală, au purtat haine una de la alta. Ei bine, cea mare care a împlinit în noiembrie 16 ani este cel mai ascultător copil din lume. Învață foarte bine, chiar de curând am fost la ședința cu părinții și profesorii ei au lăudat-o. Eu mă rog de ea să îi mai cumpăr câte ceva: pantofi, haine, mici chestii. Nu are fumuri și nu își dorește haine de firmă, dimpotrivă îmi spune să îi cumpăr, dar să nu cheltuiesc mult.

Dar… cealaltă, cea mică, are niște pretenții de ne dor și pe mine și pe soțul meu, și inima și capul. Învață bine, dar se poate și mai bine, cel puțin asta spun profesorii ei, însă când vine vorba de cumpărături și haine, mă lasă fără niciun ban în buzunar. Iar dacă nu îi cumpăr ce vrea, se supără și nu mai vrea nimic. Păi, ultima oară i-am luat o geantă de școală și o pereche de pantofi de piele de peste 300 de lire. Chiar i-am spus, că la cât muncesc eu, nu aș da banii ăștia pentru mine. Ochelari de soare de firmă: 130 de lire.  Nu am vrut să îi cumpăr, că doar nu îi trebuie la 16 ani așa ceva, dar l-a «păcălit» pe tatăl ei. Cămăși, pantaloni și tot ce are nevoie, toate trebuie să fie de firmă. Nici nu intră în alte magazine, vrea doar în Westfield.

Acum văd că îmi cere nu știu ce parfum care costă 100 de lire. Nici nu pot să îi spun că nu îi cumpăr, că până la urmă de-asta am venit în Anglia, să le ofer lor o viață mai bună. Eu ce să fac acum, dacă una cere mai mult…”, ne povestește Angela.

 

—————————————

Ce spun și alți părinți

când vine vorba despre libertatea adolescenților

 

„E destul de antrenant, ca părinte, să poți să ajungi să ai o relație foarte apropiată și foarte deschisă cu copilul tău, atunci când se află la vârsta adolescenței și mai ales când ești într-o țară străină. Copiii crescuți în primii 6-7 ani de viață în România și apoi aduși aici vor să fie și români, dar și englezi. Mă uit la fetița mea, care are 14 ani. Sâmbăta își dorește să meargă și la Școala Românească de weekend, unde îi place ceea ce face, dar parcă ar merge la film și cu prietenele ei englezoaice. Și nu vreau să o influențez, dar parcă nici nu vreau să o las să renunțe la întâlnirile acestea românești. Măcar acum, cât are ocazia…”

Mirela, 37 de ani

 

„Cred că fiecare părinte are propria sa metodă de a-și crește copilul, însă mai cred că atât timp cât comunici cu copilul tău, cât îi ești prieten, nu numai părinte, atunci problemele adolescenței nu mai par așa dificile. Părerea mea este că și tu ca părinte trebuie să lași de la tine, dar și el trebuie să lase. Să existe o cale de mijloc. Nicidecum varianta: dacă nu faci ca mine, ești pedepsit!”

Adelina, 39 de ani

 

„Eu am lucrat ca și cleaner în casa unor francezi. Aveau doi băieți și o fată, adolescenți toți trei. Era diferență de un an de zile între ei. Copiii aceia nu aveau timp de petreceri sau de jocuri sau de televizor nici dacă ar fi vrut. După cursurile zilnice, mergeau la antrenamente, făceau sport, aveau lecții de pian, înot, echitație. În weekend aveau lecții suplimentare de limbi străine. Învățau încontinuu. Și nu pentru că erau niște tocilari și așa se simțeau ei bine, ci pentru că mama lor era foarte severă. Le spunea mereu: vreți să ajungeți cineva în viață, să aveți bani, să fiți șefi sau vreți să vi se dea ordine? Mereu țipa la ei, când unul se abătea de la program. Cred că și educația cântărește jumătate și personalitatea cealaltă jumătate.”

Maria, 47 de ani

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!