Alertă la Gatwick: „Am fost acolo!”

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti, Transport pe data 23 noiembrie 2015

Londra_Gatwick_evacuare

La nici 12 ore de la atacurile sângeroase din Paris, care și-au lăsat amprenta fără doar și poate în gândurile și în sufletele tuturor, un alt incident a semănat dacă nu teroare, atunci cu siguranță frică printre cei care s-au aflat sâmbătă dimineață, 14 noiembrie, pe aeroportul Gatwick. O persoană de cetățenie franceză a fost reținută pe aeroport după ce s-a depistat asupra sa o grenadă, dar și arme. Bărbatul în vârstă de 41 de ani, după cum informează Telegraph.co.uk, venise din Bogota, cu o cursă British Airways, și voia să ajungă la Paris, pe Charles de Gaulle, cu o cursă EasyJet, povestește o româncă, prezentă la întreg incidentul de pe aeroportul Gatwick.

„Orice s-ar întâmpla în jur, parcă niciodată nu crezi că ți se poate întâmpla chiar ție, chiar în momentul și în locul în care ești… acum. Azi. Mâine.

Ironia a făcut că tot drumul, din Londra și până la aeroport, am vorbit despre tragedia din Franța. Facebook-ul era plin numai cu astfel de știri, e-mail-ul la fel, iar ceilalți pasageri din tren, chiar dacă erau englezi sau portughezi sau italieni, toți vorbeau despre Paris. Nu vorbesc cele două limbi străine din urmă, dar era aproape imposibil să nu îți dai seama de conținut. Însoțeam o bună prietenă la aeroport, pleca de pe Gatwick către Spania. Nu era nici 7 dimineața și cuprinse de filmulețele și informațiile care ne apăreau pe telefon, am început să ne citim una alteia ultimele breaking news care apăreau înroșite pe toate site-urile internetului. Am ajuns în mai puțin de o oră la aeroport, la Terminalul Nord. Zbura cu Easyjet, așa că ne-am îndreptat către check-in. Total diferit față de cum eram eu obișnuită să îmi predau bagajul de cală. Un rând mare de mașini. În engleză: Auto Bag Drop, unde călătorii își trimiteau practic singuri bagajele, asistați acolo unde era cazul de staff. Aud în jur și alți oameni cărora părea să nu prea le placă tehnologia (și mă bucur în sine că nu sunt singura): „Prefer oamenii, nu roboții”, „cum funcționează mașinăriile astea…?”, „e prima dată… nu știu dacă mă descurc”.

 Nu era aglomerat, dar nici lejer, așa că ne așezăm la rând. În fața noastră mai erau în jur de 10-12 persoane, când deodată, în amalgamul acela de întrebări legate de noile mașinării puse să preia bagajele pasagerilor, atenția tuturor se îndreaptă către unul dintre membrii staff-ului care îi explica unui pasager nervos… ceva. Nu apuc să îi spun prietenei mele două vorbe că văd cum pasagerul iritat o ia la fugă… lumea spune că a aruncat ceva într-un coș de gunoi… și apoi a fugit. Mi-a scăpat asta… Nu apuc să conștientizez, cred că totul a durat mai puțin de zece secunde, că apare poliția. Câțiva polițiști îmbrăcați în negru, cu arme, unul are în lesă și un cățel care începe să latre insistent de tare. Înconjoară pasagerul și încep să urle la el. Chiar să urle, în adevăratul sens al cuvântului: În genunchi! Acum! Acum, în genunchi! Mâinile deasupra capului! Nu atinge geanta! Nu pune mâinile pe geantă! Filmele sunt minciună. Aproape că tabără pe el… nu reușesc să văd, oricât de mult mă străduiesc, pentru că alți polițiști și câțiva membrii ai staff-ului ne spun să lăsăm totul așa cum este… acum… și să ieșim.

Lumea își abandonează gențile de cală, care erau încă pe benzile acelea, și fuge. Toată lumea fuge către ieșire, cea mai apropiată ieșire, aflată la câțiva metri. O ieșire care dădea practic într-un hotel. Facem și noi același lucru, iar în ultima secundă, în timp ce o țineam de mână pe prietena mea, îmi țineam telefonul aproape, fugeam, nu știam ce și cum… arunc o ultimă privire către locul unde fusese tăbărât pasagerul violent… nu văd decât polițiști, iar cățelul are sânge la gură… pesemne că l-o fi mușcat pe pasager, îmi trece un gând prin minte. Totul s-a desfășurat rapid, nici nu am avut timp să realizăm. Ajungem cu toții în holul hotelului și văd deja fețe traumatizat de speriate. Toată lumea e speriată… șocată. «Ce se întâmplă» a fost întrebarea pe care am auzit-o timp de zece minute încontinuu. Unii spun că pasagerul avea o armă pe care a aruncat-o într-un coș de gunoi, după ce s-a certat cu unul dintre membrii staff-ului, alții spun că avea arme în geantă. Unul dintre angajați povestește: pasagerul era francez, nu vorbea engleză și rugase un coleg, care cunoștea limba franceză, să îi spună ce are de făcut. Se pare că își pierduse zborul către Paris, de dimineață, că plătise biletul pentru următorul zbor, dar că nu își plătise bagajul de cală. El dorea să își trimită geanta pe gratis, iar angajații liniei aeriene îi explicau că nu este posibil așa ceva. Tot angajatul aeroportului spune că pasagerul era și destul de băut…

După aproape o jumătate de oră de stat în holul hotelului, zvonurile încep să circule. Se pare că avea o grenadă în geantă și o armă. Zbura spre Paris, spre Charles De Gaulle. Toată lumea începe să facă legături, scenarii cu tragedia din Franța. Aflăm că trebuie să ne mutăm în alt hotel, pentru că poliția evacuează tot Terminalul Nord. O mare de oameni, cu bagaje, cu cărucioare, cu copii… totul este blocat. E frig, plouă, dar nimeni nu se plânge. Am ajuns la Hotelul Sofitel de la Gatwick și aceleași lucruri trec pe la urechile noastre: grenadă, arme, Paris, bombă. Auzim că avioanele pleacă către destinații, cu câte trei sau patru pasageri la bord, cei care apucaseră să treacă de Security, către Air Side, înainte de incident. Toți ceilalți pasageri primesc din partea companiilor aeriene cazare și li se spune că zborurile vor fi reprogramate pentru a doua zi.

După șase ore, Terminalul Nord revine la normal…”

M., o româncă martor la incidentul care a avut loc pe 14 noiembrie, pe aeroportul Gatwick

(*Articol primit la redacție)


Comentarii

Spune-ti si tu parerea!