Alpinism utilitar, un job mereu suspendat

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 26 februarie 2016

Londra_Dragos B_Rope access technician

Un job mereu suspendat, de care se fixează legături cu foarte mult curaj. O meserie printre nori, plină de adrenalină şi încărcată mereu de emoţii. Muncă în echipă, colegi de care îţi depinde însăşi viaţa, pregătire, pasiune, dar şi chemare către înălţimi. Pe scurt: Rope Access sau Abseiling. Sau pe înţelesul tuturor, alpinism utilitar. Indiferent cum i-am spune, înseamnă „aceeaşi nebunie”.

Cel puţin pentru interlocutorul materialului nostru: Dragoş B., un tânăr român de 36 de ani care munceşte de mai bine de 16 ani deasupra tuturor. La început a escaladat munţii, apoi blocurile şi clădirile înalte din România, după care şi-a lăsat amprenta pe cele din America. Distanţa, dorul şi dorinţa de a fi mai aproape de familia sa l-au adus în urmă cu cinci luni de zile înapoi cu picioarele pe pământ european. A ales Anglia, dar nu pentru prea mult timp…

 

Din pasiune pentru înălţimi

Dorinţa de a se căţăra şi de a fi mereu la înălţime s-a aprins pentru Dragoş în urmă cu mulţi ani. Mai precis, ne povesteşte tânărul de 36 de ani din Ploieşti, pe vremea când era doar un copil. Dacă la început se urca pe munţii României, acum montează geamuri, cabluri şi antene pe înaltele clădiri englezeşti. Asta după ce în ultimii şapte ani a trăit Visul American. Bineînţeles, tot la înălţime.

„În Londra am venit în luna aprilie, direct din America, după câţiva ani buni petrecuţi acolo. Jobul acesta se numeşte Rope Access sau Abseiling, aşa cum este denumit aici în Anglia. Dar este una şi aceeaşi nebunie. Eu lucrez în domeniu de aproximativ 16 ani. Este un job frumos, în care este important să îţi placă ceea ce faci. Eu l-am început pentru că am făcut alpinism montan de mic copil şi după câţiva ani în care am practicat acest sport, am fost ispitit de un bun prieten să mă înrolez oarecum în această meserie. În România am avut lucrări destul de mari, numai că în timp lucrurile nu au mai mers bine, iar situaţia din ţară s-a înrăutăţit”, ne spune Dragoş. Cu ambiţii mari, tânărul a luat drumul străinătăţii. A primit un contract de muncă şi a plecat în America.

„Şapte ani am stat în America, am avut şansa de a călători în 35 de state prin intermediul companiei. Însă mi-am dorit să fiu oarecum mai aproape de casă, de părinţii mei şi astfel am ajuns în Anglia.”

 

Deasupra Londrei

Din aprilie, Dragoş lucrează pe clădirile înalte din centrul Londrei. A găsit aici oameni de încredere şi ne mărturiseşte că, prin intermediul acestei meserii, se leagă multe prietenii.

 

trimiteri-sus-4

În mijlocul florilor…

Munca la metroul londonez, între avantaje şi riscuri

Românul ajuns manager la o agenție guvernamentală britanică

Inovaţie românească de excepţie, luată la ochi la Londra

trimiteri-jos-4

 

„Eu fac acest lucru mai mult din pasiune, îl fac pentru că îmi place. Este un job mai deosebit. Mă bucur că şi aici, în Londra, ca peste tot pe unde am lucrat, am găsit oameni şi colegi pe care să te poţi baza. Pentru că în acest domeniu nu dai peste acelaşi gen de persoane pe care le întâlneşti, de exemplu, într-un şantier. Este o meserie unde întâlneşti oameni cu cap, este un job de echipă în care îţi laşi şi viaţa pe mâinile celuilalt. Şi în astfel de situaţii, o prietenie se leagă foarte repede”, ne povesteşte Dragoş.

————————————–

„În acest job este nevoie de pregătire, trebuie să îţi placă şi să vrei cu adevărat să faci asta, pentru că nu poate oricine. Ca să faci această meserie, cred că în primul rând trebuie să fii un om cu capul pe umeri, conştient de ceea ce faci şi oarecum trebuie să ai curaj, dar şi puţină nebunie.”

Dragoş B., 36 de ani, despre Rope Access

————————————–

Pe lângă chemare şi curaj, un job în acest domeniu se obţine şi în urma calificărilor, ne spune tânărul de 36 de ani.

„Se fac cursuri. Există o Asociaţie Internaţională care îţi dă calificarea aceasta cu care poţi lucra oriunde în lume. Cursul durează o săptămână şi se desfăşoară full-time, câte opt ore pe zi. Dar nu te ajută cu nimic, dacă începi de la zero. Trebuie să fii apropiat de domeniul acesta ca să poţi lucra.”

Cât despre teama de a fi mereu la înălţime, cu picioarele în aer şi susţinut de o funie, Dragoş recunoaşte că emoţii există mai mereu. Chiar întotdeauna.

„Întotdeauna există teamă. Face parte din noi. De exemplu, cea mai mare înălţime la care am lucrat a fost de 1.500 de feet (aproximativ 500 de metri), în Illinois, la un turn de televiziune. Trebuia să instalăm o antenă şi să înlocuim câteva cabluri. Aici, în Anglia, montăm geamuri de  300 de kilograme sau chiar mai grele sau le schimbăm. Tot la înălţime. Cu acest job se pot face vopsitorii, se pot spăla geamuri, reperaţii pe clădiri, instalări, construiri de turnuri. Noi suntem pregătiţi pentru toate acestea”, ne povesteşte Dragoş.

 

Între Anglia şi America

Şi totuşi, America este la înălţime în preferinţele, dar şi în planurile de viitor ale tânărului. Cele aproape şase luni de zile petrecute pe pământ britanic au fost mai mult decât suficiente pentru a ajunge la această concluzie. Îşi doreşte să treacă din nou Atlanticul…

„Am rămas oarecum dezamăgit de Londra. La ce imagine are ca metropolă, mie nu mi s-a părut chiar aşa cum este descrisă. Viaţa în America este mult mai lejeră ca sistem. Aici, pentru orice calificare, trebuie să plăteşti foarte mulţi bani, care sunt irelevanţi. De exemplu, am prieteni care au fost nevoiţi să plătească 500-600 de lire pentru a primi diplomă de vopsitori. În America nu există aşa ceva. Preţurile sunt irelevante, viaţa este foarte scumpă în comparaţie cu ceea ce oferă Londra. Totul este la jumătate de preţ în America. În Chicago, chiria unui apartament cu două camere, living, bucătărie, două băi şi balcon ajunge la 1.200 de dolari în Sandburg, o zonă foarte frumoasă şi destul de cunoscută din oraş. Iar facturile ajung la maximum 150 de dolari pe lună. Salariile acolo sunt destul de ok. Media este undeva la 2.500-3.000 de dolari şi vorbesc de un job normal, nu mă refer la o specialitate anume. În construcţii, salariile sunt de aproximativ 3.000-3.500 de dolari. Iar românii de acolo sunt mult mai deschişi şi mult mai culţi”, este de părere tânărul de 36 de ani care îşi doreşte să se întoarcă în America.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

5 pareri la “Alpinism utilitar, un job mereu suspendat”

  1. Dragos toma Spune:

    Si voi ati crezut minciunile astuia?

  2. Jhon Spune:

    Pentru Firme
    Daca voi de ani intregi tot angajati, inseamna ca ceva nu e bine acolo.
    Exista un proverb ” Nu iti construi fericirea pe nefericirea altora”.
    Daca patronul nu tinteste catre a evolua el ca om si firma, si se gandeste numai la profit, nu accepta criticiile constructive, nu ia notite din ele. Nu este vorba numai de profit si si de oamenii care ti-l aduc. Castigati in medie 100 euro pe carca unui alpinist si il platiti cu 20%. Sunt zile cand faceti si 400- 500 Euro. Eu ca particular fac 2000 Euro lejer pe luna si nu apuc sa lucrez 20 de zile consecutiv. Am o condica personala in care notez orice lucrare, chelutuiala, profit, oameni platiti. Anul acesta din Martie- Octombrie profit net 18.000 Euro. Nu tre sa plec in Anglia. Belgia sau Germania. Aveti impresia ca tot alpinisti lucreaza pe bani putini, imi pare rau ca o parte din ei inca se vand pe 80 -120 Lei pe zi si sunt hamaliti de oameni ca voi, care la sfarsitul zilei nu le ofera nici macar un sincer multumesc sau o apreciere verbala pentru a le intari moralul pe a doua zi. Am trecu prin asta. Nu mandria ca ai ajuns ceva tre sa conteze ci faptul ca ai reusit sa fii ceea ce esti alaturi de alti oameni care fara ei nu ai fi putut onora acele contracte. Va spun fincer cautati oameni de calitate si investiti in ei pentru ca si ei investesc in firma voastra iar dupa ce ii consumati de energie si tot ei observa ca bateti pasul pe loc cu evolutia lor in cadru firmei devin frustrati si se misca din loc. Un om care cat traieste nu invata este un om ce se plafoneaza in vechiile conceptii si v-a ramane la urma. Se v-a intreba cum de ala reuseste cum de celalalt care era mai jos ca le la si depasit in domeniul respectiv.
    Un salariu atractiv si corect pentru alpinistii din provincie ar fi de 100 -120 Lei platinduise si orele separat. Un contract de munca corect de 8 ore (nu 2 sau 4 ore) pe zi cu minim pe economie. Diurma se plateste 40-50 lei. Si odata pe an reinvestiti in cursurile lor, oferitile suport didactic in materie de alpinism.
    Alpinistii din bucuresti care stiu meserie nu se mai misca din casa sub 200 Lei per zi. Tineti cont ca ei de multe ori nu accepta sa stea la ore suplimentare si pe buna dreptate cand legea spune ca un alpinist are voie sa lucreze maxim 6 ore pe zi + echipare corzi + transport + pauza de masa= 8-ore .
    Exista unii care lucreaza pe mai putin.
    Diurma minim 50 Lei

    Preturile reflecta alpinistii care ar lucra la angajator.

    Alpinistii pe cont propriu cum de altfel sunt eu nu se deplaseaza din casa sub 100 Euro / zi
    sau 50 Euro pt jumate de zi. Nu mai pune faptul ca faci pret per lucrare in care poti face si 500 Euro pe zi sau 1000 Euro.
    Per lucrare cu om de sol platit 100 Lei si mancare asigurata de minim 20 Lei + Alpinist colaborator platiti minim 200 Lei + 20 Lei mancare.

    Mai sunt alpinistii particulari care nu au invatat ca munca lor are o valoare adaugata si decid cu sculele lor personale de alpinism, electrice, mecanice si cu masina personala sa lucreze pe 200 – 250 Lei pe zi.

    Am prieteni care monteaza termopane si fac 100 -150 Lei pe zi si nu stau in coarda.
    Am prieteni care monteaza aere conditionate si fac intre 150 Lei pe zi si 400 Lei si nu stau in coarda.
    Am prieten shaormar care face 100- 150 Lei spaga pe zi .
    Taximetristi nu se intorc casa sub 200 -300 Lei pe zi castigul lor real.

    Romania la nu este o tara saraca ci coruptia o face sa nu evolueze. Se semneaza contracte sa publicitate doar pentru a se scoate banii din firma sau contracte de spalat geamuri cu 1 euro mp si se da mana finala si 0.15 euro.

    O zi buna

  3. Stefan Spune:

    Jhon ai perfecta dreptate sunt multi fomisti care strica preturile ădevaru e ca multi daca stiu cu 2 3 noduri ca tn cica sunt alpinisti dar eu am vazut multi care nu au nici o treaba cu alpinismul nici cu alpinismul utilitar .marea majoritate isi pun viata in pericol pe bani putini pe langa faptul ca sunt si prosti si carpaci(nu au de a face cu utilitarii)

  4. Jhon Spune:

    Salut sunt Jhon cel din 19 octombrie 2016.

    Va pot spune ca piata merge bine, merg cu aceleasi preturi si chiar cu unele mai mari. Am facut bilantul pentru a compara 2016 cu 2017 si am o crestere frumoasa. Am reusit sa reduc timpul de lucru si sa castig mai mult per ora lucrata. Daca esti o persoana careia nu ii este frica sa faca un pas in fata, sa interactioneze, sa negocieze si sa ofere serviciile promise nu ai cum sa nu reusesti in acest domeniu.

    Pentru cei ce se vand ieftin ma repet si le spun asa: Nu va mai vindeti pe bani putini. Viata e frumoasa si merita traita, dar daca te vinzi ieftin nu ai decat sa vezi doar lipsurile ei. Fa ceea ce iti place bine si nu te injosi pe bani de nimic. Mergi cu un pret corect pe piata chiar daca nu ai de lucru 5 zile, acele zile folosestele in educatia ta si excelarea ta pe acel domeniu. Citeste o carte, inbunatateste-ti comunicarea sau fa un curs suplimentar de meserie ce crezi ca ar fi bun pentru tine.
    Trebuie sa intelegeti un lucru: „Cererea urmeaza oferta” Iar tu, eu si altu suntem cei care creeam oferta. O oferta mica pe piata nu iti ofera siguranta in timpul in care cererea nu exista. Faceti preturi care sa acopere si perioada cand cererea scade. Incercati sa ganditi nu de azi pe maine ci cel putin de azi peste 5 luni.
    Romania este o tara scumpa dar nu va lasati intimidat de negociatori ce se plang ca nu au bani, pentru ca bani exista. Munciti cu o valoare adaugata pentru a putea la cel mult 2 ani sa investiti iar in echipamente si scule.
    Alpinismul Utilitar este o calificare iar la baza ei trebuie sa existe o meserie ” Constructor”, „Electrician”, „Electro mecanic”, „Frigotehnist”, „Iron Worker” etc.

    Spor la treaba si Siguranta in coarda!

  5. ERA Spune:

    Treaba cu alpinismul si meserile astea grele stau in felul urmator:
    Pe timpul lui Ceausescu existau legi ce prevedeau clar grupa de risc a fiecarei meseri si un nivel minim garantat de „x” ori nivelul de salariu minim la data prezenta. Adica un sudor avea de 5 ori salariu minim, un miner 7 ori si tot asa. Legile erau foarte bune in campul muncii pentru ca proteja angajatul. Acum un patron de pe o zi de munca a unui alpinist face in medie 100 -300 euro pe carca lui. Nu mai zic ca sunt lucrari unde face mai mult te atat.
    De cand nu mai exista legea aceasta s-a creat un adevarat haos la nivel de salarii. Nu este corect ca alpinist sa iei 2400 lei cand aceeasi bani ii ia un muncitor in constructii (incepator de cariera).
    Lucrez pe piata de mult timp si sunt satul de firmele astea si de faptul ca nu suntem inclusi in gradul doi de risc.

    Pentru alpinisti care merg pe cont propiu va rog nu mai faceti lucrari pe 100 lei la zi. Trebuie sa iesiti din zona asta de gandire. Munca voastra trebuie sa aibe o valoare adaugata. Nu mai munciti de azi pe maine cereti banii care stiti ca ii meritati dar oferiti si meserie pe masura pretentiilor.
    Un alpinist utilitar nu iese din casa sub 100 euro pe zi sau 50 euro juma de si sau interventie rapida.
    Am lucrari si clienti care sunt multumiti de serviciile mele si sunt recomandat mereu.
    Sunt lucrari si zile in care poti face si 500 -1000 euro in Romania, intr-o zi.
    Alpinistii de acum nu au habar de preturile prezentului si de preturile practicate in trecut.
    Ex: inainte de anii 2000 in Romania alpinisti faceau lunar constant 1000 – 2000 dolari pe luna. Da chiar ii faceau, se negocia direct fara intermediari.
    Inainte de 2008 faceam placari de polistiren cu 200 – 250 lei mp si era cere enorma.
    Hidroizolatii cu carton ardezie in doua straturi rupean norma la preturi de 180 lei – 240 lei metru patrat.
    In prezent piata s-a degradat atat de mult cu unii care nu au treaba cu meseria si preturile.
    Dar daca ramai drept, neclintit in fata provocariilor si inveti sa fi maleabil in comunicare si in educarea clientului nu ai cum sa pierzi, inca si pe o piata plina de rechini.
    Un alpinist care are la baza o meserie in prezent in Romania poate face lejer 1000 – 2000 euro pe luna, daca vrea si isi da interesul; iar aici nu vorbim de ore suplimentare si a-ti rupe carca la patron.
    Iesi in fata, spune ce ai de zis si ofera ceea ce ai promis iar succesul va veni din urma.
    Am un moto: ” Fa ceea ce iti place bine si banii vor veni din urma”.
    Daca esti o persoana comoda, cu tigari la 5minute si treziri de dula 9:00am iti spun din start ca nu vei evolua ci vei consuma anii din viata pe o activitate efemera fara a putea sa iti atingi cu adevarat valuarea.
    Cei ce chiar nu vedeti ca in 3ani nu ati facut nimic schimbati macazul, mergeti in alta directie, faceti o IRATA, plecati cu IRATA in alte tari, caci anii trec.
    Iar pentru cei din Romanica lucrati pe banii corecti, cereti-i patronului anual marire de salariu raportata la inflatia si devalorizarea monedei in care sunte-ti platiti. Acea marire nu e marire ci o garantie ca nu veti lucra acul asta pe mai putin fata de anul trecut. Fiecare persoana tre sa aibe principalul gand de a evolua, de a merge inainte; de asi depasi limitele mai ales noi alpinisti.
    Respecta meseria pe care o faci, nu fa o meserie pentru bani, cauta sa faci ceea ce iti place, cauta sa rezolvi cu adevarat problemele oamenilor si ai sa vezi ca ei te vorrasplati financiar. Pentru ca banii sunt o consecinta a ceea ce facem noi, a interactiunii si colaborarii dintra indivizii, a multumirii oferite de ambele parti.
    Cu respect inchei, de si sunt multe de povestit.

Spune-ti si tu parerea!