ALTERNATIVELE REINTOARCERII (II)

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 30 octombrie 2011

Unii vor sa plece, in timp ce altii viseaza cu emotie si teama momentul reintoarcerii. Romania trezeste in oameni, in acelasi timp, repulsie si chemare.

Mass-media ne-a obisnuit cel mai adesea cu retorica „evadarii”. Sondajele si datele statistice transmit constant despre romanii care isi doresc sa plece din tara natala; cel putin o vreme, daca nu pentru totdeauna… Si opiniile celor mai multi dintre cei care traiesc in Romania prezentului exprima aceeasi idee: „Cine poate, pleaca! In strainatate e mai bine… .”

Pe fondul acestor ingrijorari, romanii care au gustat experienta strainatatii si isi doresc totusi revenirea pe pamantul tarii lor scapa aproape neobservati. Si totusi, ei exista…

Au trait departe de Romania si au cunoscut satisfactii sau nereusite. Si dupa ce au traversat incercarile strainatatii s-au intors. Au revenit raspunzand indemnului unor idealuri patriote, stiute sau ascunse in adancul fiintei lor. Ori s-au intors doar pentru cei dragi, nu au mai suportat distanta care i-a tinut departe de rude si prieteni. Si au gasit o Romanie aparent neschimbata, ce le-a alungat dorul sau i-a aruncat uneori in deziluzii, regrete ori dezamagire. Dar cu toate acestea, au preferat sa ramana acasa…

 

 

De ce m-am intors in Romania?

 

Revenirea in Romania este o datorie, cred sustinatorii valorilor nationale, cei pentru care tara natala face parte din propria identitate. Pentru ei, strainatatea trebuie sa insemne doar prilejul de a dobandi cunoastere, de a deprinde moduri de gandire si experiente pozitive. Pentru ca, in final, toate aceste acumulari sa fie aplicate „acasa”.

Aceasta este calea destinata Romaniei de oamenii care sustin fara rezerve ca isi iubesc tara. Pentru ei, locurile in care s-au nascut sunt una cu fiinta lor. Iar menirea lor declarata este aceea de a schimba Romania.

 

O carte despre cei care s-au intors

Aproape 40 de personalitati de origine romana, care de-a lungul anilor s-au remarcat prin realizarile si carierele lor in strainatate, au scris o carte despre motivele care le-au determinat sa se intoarca acasa. Coautorii volumului traiesc in prezent in Romania. Iar marturisirile lor dezvaluie experienta departarii si a revenirii, odata cu toate trairile asociate reacomodarii cu tara natala.

In urma cu mai bine de un an, la 13 iunie 2010, se lansa la Bucuresti volumul „De ce m-am intors in Romania”. Cartea scrisa sub coordonarea Sandrei Pralong a fost lansata la Targul de carte Bookfest si a aparut la Editura Polirom. Lucrarea a fost scrisa de 39 de co-autori, dintre care 11 au fost prezenti la lansare. Printre cei care au semnat textele din paginile cartii se afla: Sorin Alexandrescu (critic literar); Ion Vianu (medic psihiatru si scriitor); Leonard Doroftei (campion mundial la box); Dinu Zamfirescu (politician); Gheorghe Zamfir (naist si compozitor); principesa Margareta a Romaniei; Irina Cajal (istoric de arta); Radu Garbea (regizor); Mariana Nicolesco (soprana); Dan Chisu (actor si regizor); Connie Larkin (trainer); Neagu Djuvara (istoric); Miruna Budisteanu (artist plastic); Mihaela Mihai (cantareata); Eleanor Sebastián (publisher); Ana Birchall (politician); Tereza Valcan (specialist PR); Nicusor Dan (matematician); Doru Braia (jurnalist); Mike Costache (antreprenor); Cristina Dragomirescu (jurnalist) si Cristina Fometescu (sociolog).

Imaginea romanilor despre tarile din vest este aproape exclusiv pozitiva, lucru confirmat de numeroase sondaje, se spune intr-unul din recenziile volumului. Si totusi, mii dintre ei, care ar putea avea cariere stralucite in strainatate, decid sa revina si sa traiasca in Romania. „Care sunt diferentele dintre «aici» si «acolo» si ce putem invata din experienta celor care au ales sa se intoarca? Opiniile unor romani nu de putine ori celebri cu privire la viata in strainatate alterneaza permanent cu perceptia pe care acestia o au asupra tarii lor si a destinului ei, intr-un incitant volum ce izbuteste sa puna fata in fata realitatile autohtone si straine!”, se arata in prezentarea cartii de pe website-ul Editurii Polirom.

 

Noii pasoptisti

„Mi-as dori ca, printre randuri, aceasta carte sa ne imbie sa ne indragostim din nou de Romania!”, a declarat coordonatoarea volumului „De ce m-am intors in Romania”, Sandra Pralong. „Stiu ca, in ultimul timp, a devenit de bonton mai curand sa ne denigram tara, dar cred ca, atunci cand o privim prin ochii unor oameni de succes care au ales sa se intoarca si sa traiasca aici, putem redobandi acea stare de iubire. Chiar daca unii dintre autorii volumului nu sunt tocmai blanzi cu ce au gasit acasa in Romania, citind povestea fiecaruia descoperim noi motive (si maniere) de a o iubi, de a o parasi si, in final, de a reveni totusi la ea…”, conform convingerilor autoarei.

Sandra Pralong a fost consilier al fostului presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, pe Relatia cu Romanii de Pretutindeni. Ea este, in prezent, presedintele Fundatiei SynergEtica si membru in conducerea a numeroase fundatii si asociatii internationale. Sandra Pralong a facut studii de stiinte politice si economie in Elvetia si de filosofie politica, relatii internationale, drept si diplomatie in SUA. Este Doctor in Stiinte Politice (Paris). Din punct de vedere profesional, a fost director de comunicare al saptamanalului American Newsweek si, in 1990, a pus bazele Fundatiei Soros/Open Society Fundation la Bucuresti si Chisinau. Intre 2002 si 2005, a fost responsabila pentru comunicarea regionala a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) in Europa si fosta Uniune Sovietica. Numita de Comisia Europeana „Ambasador al Bunavointei pentru Anul European al Dialogului Inter-cultural”, Sandra Pralong a fondat la Bucuresti „Ambasada Artelor”, un spatiu expozitional pentru promovarea tinerilor artisti.

„Toti oamenii din carte au avut vieti de mare succes in afara tarii. Tocmai faptul ca au ales sa traiasca in Romania, e ceea ce ma interesa sa arat prin cartea aceasta. Ca, de fapt, «inapoiatii» sunt niste oameni care ne ajuta spre normalitate. Si asta fie ca au avut cariere stralucite, fie ca sunt oameni mai putin cunoscuti, dar care si-au insusit o anumita etica a muncii, anumite principii, o anumita normalitate, sunt un dar absolut nepretuit pentru Romania. Sunt, de fapt, noii pasoptisti”, declara Sandra Pralong citata de postul de radio Deutsche Welle in 2010.

 

„Surprizele” revenirii

Cartea coordonata de Sandra Pralong este pe alocuri tragica. Intoarcerea in Romania nu aduce intotdeauna fericirea si nici eliberarea de presiunea indepartarii. Iar acest lucru a fost remarcat chiar de autoare, care, in septembrie 2010, isi prevenea cititorii: „Va marturisesc ca povestea care m-a impresionat cel mai tare este cea a lui Gheorghe Zamfir, pentru ca textul pe care l-a scris are foarte mult, n-as vrea sa spun, resentiment, dar foarte mult regret fata de maniera in care a fost primit inapoi si fata de piedicile pe care le-a intampinat in a obtine un post la universitate. Va marturisesc ca nu am putut sa nu fac o comparatie cu ceea ce ar fi facut statul american sau fondurile private americane pentru un talent planetar, cum spune el, si nu pare modest, dar asa este; acest om este o valoare extraordinara. Intr-un fel, faptul ca nu a fost recunoscut, ca nu a fost primit cu bratele deschise in tara lui, ca nu s-a creat o scoala de nai internationala cu numele lui si in care sa poata sa profeseze mi s-a parut profund injust. Aceasta este povestea care m-a marcat cel mai tare, pentru ca mi s-a parut cea mai mare injustitie.”

Cartea mai putea sa se numeasca si „Un tratat al neadaptarii”, observa, in acelasi sens, un cititor, intr-un mesaj postat pe internet in 12 iulie 2010. „Ceea ce se dorea a fi un rezumat al unei miscari ideologice neopasoptiste, «De ce m-am intors in Romania», colectia de texte ale diferitilor repatriati coordonata de Sandra Pralong, publicata de Editura Polirom, este o excelenta sursa de psihanaliza exploratorie”, se adauga in cadrul aceluiasi post.

Si totusi, „zeci de artisti romani, care ar fi putut avea cariere fulminante in strainatate, au decis, dupa Revolutie si in ultimii ani, sa revina si sa traiasca in Romania”, este concluzia Simonei Chitan, publicata in Adevarul, in 23 iulie.

——————————————————

„Aceasta carte face parte din proiectul «Noii Pasoptisti» care isi propune sa coalizeze energiile celor care vor sa transforme Romania intr-o «tara in care chiar merita sa traiesti». Fiecare coautor al cartii este, in felul sau, un «Pasoptist» ce contribuie la modernizarea Romaniei. Avand totul la picioare in strainatate, acesti oameni au ales totusi sa se intoarca acasa. De ce? Multi dintre ei au facut-o pentru potentialul acestei tari in care cred, pentru oportunitatile pe care ea le ofera si pentru increderea pe care o au in abilitatea noastra de a iesi cu capul sus in lume. Altii s-au intors chemati de sentimentul unei datorii morale sau din respect fata de stramosi. In fine, altii s-au intors pentru a regla conturile familiei cu lumea dinaintea epocii comuniste si pentru ca doresc sa investeasca ceva din talentul lor aici. In aceasta era a contagiunilor sociale, nu avem, cred, dreptul sa ne lasam coplesiti de epidemia de frustrare si de neputinta ce pare sa fi cuprins Romania acestui inceput de deceniu.”

Sandra Pralog, autor coordonator al volumului „De ce m-am intors in Romania”

 ————————————————————

 

 

Decat pe Tamisa, mai bine pe Dambovita

 

Mihai Brezeanu s-a intors fara ezitare in Romania dupa ce a fost patru ani doctorand al uneia dintre cele mai prestigioase universitati britanice. El a revenit in tara natala de cativa ani si traieste si acum in Bucuresti. Iar povestea sa este una dintre cele mai mediatizate pe internet, dupa ce, in februarie 2009, acesta a acordat un interviu pentru publicatia online hotnews.ro.

Mihai Brezeanu este un tanar care a studiat patru ani, in perioada 2003-2007, la renumita universitate britanica din Cambridge, pentru a obtine un doctorat tehnic in microelectronica. A fost castigator al bursei oferite de Gates Cambridge Trust, fundatia filantropica a omului de afaceri si filantropului Bill Gates, fondatorul imperiului Microsoft. Si inainte de a pleca la studii in Regatul Unit, a castigat Werner von Siemens Excellence Award pentru lucrarea sa de diploma realizata la absolvirea facultatii, in cadrul Universitatii Politehnica din Bucuresti. Si totusi, Mihai Brezeanu a ales sa revina in Romania, pentru a lucra in cercetare, la o companie americana.

 

Indragostit de… Bucuresti

Mihai este un indragostit de Bucuresti. Iar acesta pare principalul motiv care l-a facut sa faca schimb intre Cambridge si capitala romaneasca. „Mi-am dorit sa ma intorc din secunda in care am plecat. Am visat mereu momentul revenirii. Aveam imaginea papei Ioan Paul al II-lea, care de cate ori se ducea intr-o tara noua, ingenunchea si saruta pamantul. Secventa asta mi-am imaginat-o de zeci de ori: cum o sa fac acelasi lucru cand o sa ma intorc in Romania!”, spune tanarul doctor in microelectronica. „M-am intors din multe motive, dar mai ales pentru ca eu ma simt extraordinar de bine in Bucuresti. Nu neaparat in toata Romania, ci mai ales in Bucuresti. Ma simt mai bine acum decat ma simteam in 2003, stiind si lucrurile pe care Cambridge-ul m-a invatat. Familia si cea mai mare parte a prietenilor mei sunt aici si eu ma simt extraordinar in orasul asta. Imi dau seama ca mai are nevoie de cel putin 50 de ani ca sa devina un oras normal la cap, dar energia pe care o simt adesea pe strazile sale e irezistibila”, se justifica Mihai Brezeanu in 2009.

 

As reveni oricand in Cambridge…

Si totusi, despartirea de Marea Britanie a fost dureroasa…

„In Anglia, am facut un doctorat in Cambridge pe inginerie, microelectronica, care, teoretic, trebuia sa dureze 3 ani si 3 luni, dar a durat aproape 4 ani, din octombrie 2003 pana in august 2007. Aceasta e, de fapt, durata normala.

Emotia cea mare a venit in momentul in care am parasit Anglia. Trebuie spus ca m-am intors de foarte multe ori in Romania in perioada mea de doctorat, n-a fost o despartire de 4 ani in care sa nu vin deloc. Cand insa am realizat ca plec de tot din Anglia, a fost foarte dureros, mai ales din cauza prietenilor pe care i-am lasat acolo”, isi mai aminteste Mihai Brezeanu. Si, din acelasi motiv, tanarul roman sustine ca ar reveni oricand in Regatul Unit. „Prietenii pe care mi i-am facut, care sunt si romani si straini. Ei sunt motivul pentru care m-as intoarce oricand acolo.”

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate
Etichete: , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!