Altfel despre plecare

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 noiembrie 2010

Plecarea din țara și-a tot schimbat semnificațiile in ultimii douazeci de ani. Pana in decembrie 1989, plecarea se inscria in categoria legendelor. Era un act de curaj nebunesc, o reașezare radical diferita in lume. Era gestul anticomunist prin definiție. Riscul absolut. Viața de la zero, intr-un nicaieri care nu promitea nimic, decat, poate, recuperarea demnitații. Aceasta dimensiune a plecarii a disparut total odata cu ianuarie 1990 și nu a mai ramas decat in arhivele unei existențe despre care tinerii de azi nu știu mai nimic.

Marea nebunie a trecerii graniței a inceput odata cu 1990 și a fost prefața unui fenomen pe care il traim și astazi. „Dincolo” nu era doar demnitatea, libertatea, viața fara teama. Pentru unii, era supraviețuirea financiara. Pentru alții, era o șansa de imbogațire. Micul trafic a lansat marea hoinareala. Piețele țarilor vecine s-au umplut de romani care și-au descoperit, subit, talentul de comercianți. Nu era nimic rau, era nou, naucitor, spectaculos. Si profitabil. Abia odata cu lenta noastra intrare in zona unei crize ce nu pare a avea sfarșit, strainatatea a inceput sa devina o atracție care nu mai ținea de conjunctura, ci de proiect de viața. La inceput, un proiect plapand, o incercare, o schița de existența posibila in orizontul altei lumi. Dar, odata ce viața „afara” se dovedea posibila in afara micului trafic și a turismului, dimensiunile proiectului creșteau.

Diaspora romaneasca despre care vorbim acum este un rezultat al acestei evoluții. Multe familii au inceput greu, doar cu tatal plecat, apoi s-au reintregit, treptat, copiii au inceput școlile sau facultațile in UK, iar viața și-a gasit un nou centru de greutate. Odata cu aceasta schimbare de profunzime, plecarea nu mai inseamna nimic din ce insemnase in anii 80, 90 sau 2000. Nu numarul celor plecați conteaza, ci determinarea lor de a „ramane”. Uneori, succesul lor in aceasta aventura. Nu se mai pleaca de mult la piața. Se pleaca la invațat sau la folosit invațatura. Potrivit unei companii specializate in recrutarea de personal pentru posturi in afara granitelor tarii, din 72.000 de romani plecați la munca in strainatate doar in primul semestru al lui 2010, peste 32.000 au studii superioare. Si nu doar le au, le și folosesc. Ingineri, medici, specialiști IT, iata ca și-au gasit deja locul in sistemul economic britanic. Nevoie de specialiști, bafta, dorința de a construi o existența in Vest, motivele pot fi multe. Important este rezultatul. Iar el contureaza o situație trista pentru Romania, care pierde in continuare inteligențe. Dar este, oare, aceasta plecare definitiva? Nu cred ca trebuie sa ne punem pe jelit. Lumea e mai mica, iar granițele dispar. Casa nu mai este chiar atat de departe.


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!