Am devenit infractor bancar în Londra!

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, E țeapă, Poveşti româneşti pe data 25 noiembrie 2015

uk_Barclays

Cum v-ați simți dacă ați merge la bancă și, fără să faceți absolut nimic ilegal, nici măcar cu gândul, v-ați trezi că operatorul de la ghișeu vă spune că sunteți cercetat pentru spălare de bani?

Eu, unul, m-am simțit ca un prost, pentru că încă nu stăpânesc destul de bine limba engleză, așa că am rugat operatorul să-mi vorbească mai rar. Dar, degeaba! Se pare că înțelesesem bine din prima, engleza mea e bună, doar că îmi scapă semantica unor cuvinte.

Cel mai mult mă deruta cuvântul „investigation”, pentru că așa se exprimase, extrem de amabil, tânărul de la ghișeul băncii: „Your bank account is under investigation!” „Cum adică investigat, adică sunt cercetat de poliție?”, am întrebat, încercând să aprofundez sensul cuvântului de care am pomenit. „Ceva asemănător”, mi-a răspuns tânărul cu aceeași amabilitate.

Acesta a fost începutul unei frumoase prietenii între mine, operatorul de la bancă și încă mulți alți operatori pe care i-am cunoscut ulterior. A fost o aventură uluitoare, dar folositoare pentru că am descoperit că, uneori, în spatele unei legislații foarte bine pusă la punct și a unor norme de comportament ireproșabile, poți nimeri în situații demne de romanele lui Kafka. Am trăit scene atât de absurde, încât nu știam dacă trebuie să râd sau să plâng.

 

Sunt emigrant, vreau cardul meu!

În luna ianuarie a acestui an am ajuns în Londra cu gânduri mărețe. La patru săptămâni după sosire, am reușit să devin fericitul proprietar al unui card bancar. Se știe că acest pas este foarte important pentru imigranți, fie ei și europeni.

La început pare simplu, trebuie să prezinți dovada identității și dovada adresei la care locuiești. Cu identitatea e simplu: se rezolvă cu cartea de identitate, pașaportul sau chiar cu permisul de conducere.

Problema e cu adresa. Majoritatea băncilor cere plata unei facturi din casa în care locuiești. Amuzant e că nu poți plăti o factură, dacă nu ai cont bancar. Așa că ești „blocat” din prima. La Barclays, însă, poți prezenta ca dovadă de adresă și scrisoarea care îți vine de la National Insurance Number. Forțat de împrejurări, am ales această bancă mai îngăduitoare cu imigranții.

 

Surpriza de la bancomat

Aveam card, aveam loc de muncă, așa că totul mergea minunat. Până într-o zi în care am introdus cardul într-un bancomat pentru a-mi vedea balanța. A fost ultima dată când mi-am văzut prețiosul card, pentru că pe monitorul bancomatului a apărut un mesaj în care spunea ceva de genul: „Ne pare rău, trebuie să vă reținem cardul”. Nu știu cât de rău le părea lor, dar pe mine chiar m-a afectat.

M-am consolat cu gândul că o fi vreun incident minor așa că, a doua zi, m-am prezentat la o filială a acestei bănci pentru a lămuri situația. Atunci a avut loc scena pe care v-am prezentat-o mai sus. Mai trebuie precizat că operatorul de la ghișeu mi-a dat și un sfat: să sun la „serviciul cu clienții”.

Acest serviciu este o invenție minunată și e foarte folositor, doar că îți trebuie multă răbdare și foarte mult credit în telefon. Până să ajungi la un om, roboții îți papă toți banii. Și, totuși, am reușit să obțin explicațiile, cel puțin liniștitoare.

Mai pe scurt, se pare că cineva făcuse o greșeală și virase în contul meu o anumită sumă de bani. Nu era groaznică, doar 1.350 de lire. Bănuiesc însă că acel cineva era urmărit și astfel, am ajuns și eu „complice”. Mi s-a explicat, însă, că acest lucru nu mă va deranja foarte mult și pe perioada „investigației” voi putea să folosesc în continuare contul bancar și îmi vor primi salariul. Doar că nu voi mai putea utiliza cardul, ci va trebui să mă prezint personal la o sucursală a băncii.

 

Coșmarul de la ghișeu

La început, totul mergea ca pe roate. În ziua de salariu, mergeam la sucursala cea mai apropiată, pașaportul, parole etc. E adevărat, dura cam jumătate de oră până se lămurea situația, însă îmi obțineam banii.

După trei săptămâni a apărut o mare problemă. Se pare că cineva de sus avusese o idee, așa că atunci când m-am prezentat la ghișeu pentru a-mi ridica banii virați de agenția la care lucram mi s-a cerut ceva în plus: dovada că banii virați în contul meu proveneau de la agenția pentru care lucram, adică payslipul. Am avut norocul, am crezut eu, că agenția mea era modernă, așa că îmi trimitea payslipul pe e-mail. A trebuit doar să mă duc la o imprimantă să-mi scot dovada pe hârtie și am primit banii.

În următoarea săptămână, mi-am blestemat și norocul și agenția modernă. A mai apărut o condiție, payslipul trebuie să fie „original”. N-am înțeles niciodată din ce cauză ceea ce îmi venea mie pe mail nu era „original”. Dar nu m-am lăsat bătut, așa că am început negocierile cu agenția. I-am rugat să-mi trimită payslipul „original”. Mi l-au trimis tot pe email. La bancă, însă, aceeași problemă: nu e original! Iar am sunat și am primit răspunsul pe care deja îl știam: toate payslipurile sunt făcute electronic pe calculator. Nu există payslip „original” sau „neoriginal”. Eu am înțeles foarte bine, dar foarte mulți operatori de la bancă n-au înțeles.

 

link-sus

Cum au dispărut £2.000 dintr-un cont bancar?

În „război” cu vecina britanică

Răzbunarea unui român i-a șocat pe mai mulți conaționali

Ana Maria Gergely: O balerină româncă, debut în Marea Britanie

link-jos

 

Lupta cu funcționarii

Ceea ce nu știu înalții funcționari de la Barclays este faptul că eu sunt o persoană foarte perseverentă. Cu timpul am devenit un expert în domeniul filialelor Barclays. Există filiale în care te poți înțelege cu funcționarii și filiale în care ai senzația că vorbești cu roboții.

La început, cel mai bine m-am înțeles cu funcționarii din Picadilly. A fost mai greu până au început să mă cunoască și, drept să spun, eram imposibil de uitat. Pentru mine, se repeta același scenariu, pentru ei, însă, era ceva uluitor. Mă prezentam la ghișeu, îmi spuneam replica: cardul blocat, contul sub investigații, vreau salariul meu!

Pentru funcționar începea dezlegarea misterului. Prima dată îmi cerea pașaportul, parola etc. și apoi se uita pe monitor și rămânea blocat. Cei mai mulți cereau ajutorul unui coleg sau mai mulți și după o ședință furtunoasă, se ajungea la concluzia că operatorul trebuia să sune la un anumit număr. Conversația dura cel puțin 20 de minute, după care îmi primeam banii sau nu mi-i primeam. Și asta rămâne un mister în continuare și pentru mine. De ce, în aceleași condiții, unii funcționari îmi dădeau banii, în timp ce alții de la alte filiale nu?

 

Pe banii mei

Situația începuse să devină extrem de deranjantă. Până la urmă, erau banii mei și în toate țările din lume, mai ales, în UK, care e o țară foarte corectă și democratică, ce e al tău e al tău. Aventura mea cu banca devenise mult prea lungă și obositoare.

De multe ori a trebuit să mă învoiesc de la serviciu, să pierd ore de muncă, pentru a putea să-mi fac timp să parlamentez cu funcționarii de la ghișeu. Devenise mai dificil să-mi iau banii cuveniți decât să muncesc pentru acești bani. După aproximativ opt săptămâni, cu nervii întinși la maximum, am sunat un avocat român. Răspunsul m-a enervat și mai tare: nu poate interveni în politica internă a băncii, dar dacă plătesc o taxă de consultație de 100 de lire, mă poate ajuta să-mi închid contul!!!?

 

Sfârșitul

Gelu Irimia_scrisoare BarclaysLa sfârșitul lunii august am plecat în țară pentru două săptămâni. La întoarcere, după mai multe amânări, având în vedere mizerabila experiență prin care am trecut, mi-am făcut curaj și m-am prezentat la o sucursală Barclays cu rugămintea de a mi se spune dacă a fost finalizată investigația contului meu. Evident, o altă funcționară străină de cazul meu s-a holbat pe monitor, a căscat gura și și-a chemat colegii pentru o ședință ad-hoc. La sfârșitul ședinței, funcționara m-a rugat să aștept, a scos o hârtie la imprimantă și mi-a înmânat-o. În scrisoare, extrem de politicos și oficial, banca îmi comunică faptul că a fost luată decizia să-mi fie închis contul.

Mai pe românește: operație reușită, pacientul mort!

 

„F..k them, give him the money!”

Acesta a fost sfârșitul frumoasei mele prietenii cu operatorii bancari de la Barclays. Sincer să fiu, îmi părea rău, nu atât de cont și de card, cât mai ales de operatori. Mulți erau chiar simpatici.

Îmi amintesc cu mare plăcere de zâna mea bună și grasă de la filiala din Stratford (ceva de genul reclamei cu Banca Transilvania, doar că în variantă feminină). Într-o zi eram la limită cu banii, adică nu aveam niciun pence și trebuia să plătesc gazda. Așa că m-am prezentat cu inima cât un purice la bancă pentru a încasa banii virați de agenție. Stând la rând, am observat că operatorii erau conduși din umbră de o tipă extrem de dură și severă: grasă ca un urs în prag de hibernare și cu o față de soldat rus. Chiar mă gândeam că toți colegii o urau și o bârfeau după serviciu la o bere.

Ajuns la ghișeu, am dat de un tânăr de culoare, începător. S-a repetat scenariul bine-cunoscut și, ajuns în faza în care tânărul cerea consultații la telefon, i-a spus șefei că cel cu care vorbea i-a recomandat să nu-mi dea banii pentru că nu aveam „payslipul original”. Și atunci, grăsuța mea simpatică a dat replica genială care m-a uns la suflet: „F..k them, give him the money!”

La plecare, cu banii în buzunar, am ținut să-i urez multă sănătate: Vă mulțumesc, m-ați salvat, sunteți cel mai inteligent angajat de la Barclays pe care l-am cunoscut!”

Nu a zâmbit, nici nu cred că știa să zâmbească, dar fața i s-a luminat și a dat de înțeles că a recepționat mesajul meu prietenos și recunoscător.

—————————————

Concluzii

 

N-am nici cea mai vagă idee cine ar fi putut să vireze bani în contul meu.

Nu știu dacă a fost o greșeală sau ceva premeditat, dar este evident faptul că eu n-am nicio vină. Bănuiesc că e dreptul băncii să-mi închidă contul, dar de ce nu a făcut asta de la început scutindu-mă astfel de multe ore, drumuri și nervi.

În plus, am apucat să-mi cumpăr și un smart-phone cu abonament inclus, pe baza cardului. Neavând card, adio abonament, adio smart-phone. M-am prezentat la compania care mi-a vândut telefonul în rate cu propunerea de a plăti factura cash. Evident, nu se poate!

Și ca totul să fie perfect, m-am prezentat pentru ultima dată la o sucursală Barclays pentru a verifica balanța și a recupera ultimii bani, înainte de închiderea contului, așa cum scrie în hârtia pe care am primit-o. Răspunsul? Balanța dvs. este pe minus. Trebuie să plătiți 40 de lire! F….ing hell, Barclays!

—————————————

Autor articol: Gelu Irimia


Comentarii

O parere la “Am devenit infractor bancar în Londra!”

  1. thumnezo Spune:

    Am ras cu lacrimi si mi-am reamintit ce am patit cu barclays`ul :). imi pare rau ca a trebuit sa treci prin atatea, te consuma si frustreaza in acelasi timp. Am mers si eu la banca ca imi trebuia card ca sa pot primi banii de la munca…firma imi dadea cecuri…cecurile trebuiau schimbate, acolo alta taxa, chiar si cate 40 de lire pe saptamana etc, asa ca …hai la banca dupa cont …Ajung la ghiseu, ma intreaba domnisoara de acolo ce fel de cont imi trebuie si am specificat ca doar unul basic in care sa imi pot incasa banii de la serviciu. zis si facut , imi primesc cardul acasa prin posta , pin code-ul deci toate bune. Ce nu mi-a zis domnisoara de la ghiseu e ca pe card aveam overdraft de 10 lire…(ahahsdamhskfsf !¬”!£”£%£^ ) si cum nu obisnuiesc sa citesc scrisul ala marunt de pe contract 😀 …nu mi-am dat eu seama ce inseamna sa intrii in minus pe cardul respectiv ceea ce s-a si intamplat , am trecut cu vre-o 20 pence!! peste …iar dereglatii aia mi-au tras timp de 4 sapt cate 22 lire . am mers si eu uinapoi sa fac revolta..da de unde nu ai avut cu cine asa ca i-am lasat cardul pe masa la doamna si am plecat.morala.. ma grabesc la serviciu schimbati voi greselile de ortografie si repostati ^_^ numa bn

Spune-ti si tu parerea!