AM FOST LA O NUNTĂ BRITANICĂ… E ALTFEL!

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, Timp liber pe data 6 iulie 2015

Diaspora romaneasca_Am fost la o nunta britanica... E altfel

Ceremoniile de căsătorie organizate în Marea Britanie sunt parcă fără nici o noimă comparativ cu frumoasele nunți tradiționale românești…

Orice nuntă românească presupune în primul rând o masă mare și îmbelșugată și invitați cât mai mulți posibili, adică „cu sutele”, dacă se poate. Apoi sunt obligatorii muzica, pentru toate gusturile, ornamentele fastuoase și nuntașii purtând toalete dintre cele mai elegante. În rest, se subînțelege: distracție și veselie, până în zori de zi, dar și daruri multe și bogate care să îi bucure pe tinerii căsătoriți și să le asigure un început de drum lin în viața de familie. Cam aceasta este concepția oricărui român despre ideea de nuntă.

În Regatul Unit însă, lucrurile nu sunt deloc așa…  Totul pare întors pe dos la o ceremonie în care doi tineri din această țară își unesc destinele. La o nuntă britanică, cele mai mari pregătiri se fac pentru ceremonia în care tinerii își jură credință veșnică. Acesteia i se acordă o importanță deosebită chiar și în familiile care nu au afinități religioase. Apoi se adună toată lumea să asculte „cuvântarea mirelui” sau pe cea rostită de tatăl miresei. Și, uneori, nuntașii se simt atât de bine, încât uită chiar și să se mai înfrupte la masă…

 

 

Casă de piatră, în stil britanic

 

„La noi acasă, nu numai că o nuntă ține trei zile și trei nopți dar, de obicei, după un astfel de eveniment important, lumea vorbește și câte trei săptămâni, dacă nu chiar trei luni de zile. Aici, totul se uită repede, în câteva zile. Lumea revine imediat la normal. Pentru englezi, nunta e doar o petrecere ceva mai deosebită”, ne spune în câteva cuvinte Anca, o româncă de 32 de ani din București, care a tot „dansat” pe la nunți britanice.

O părere confirmată de altfel și de alți români care au fost invitați de către colegi, prieteni, vecini sau apropiați la astfel de evenimente. Dacă le-a plăcut? Mulți spun că da, dar la fel de mulți spun că nu prea. Cei din urmă se scuză și dau vina pe obișnuința de acasă. Povestesc că au fost învățați cu mâncare din belșug, băutură „râuri-râuri”, muzică de petrecere și voie bună. Aici au avut parte de toate aceste lucruri specific nunților doar în doze mici.

Însă, per total, și britanicii au tradițiile lor care emoționează și încântă pe oricine: dansul miresei cu tatăl ei, ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat și ceva albastru purtat de către mireasă, dar și locul ales de către miri. Cele mai multe cupluri preferă castele, conace sau mici pensiuni în natură, departe de aglomerata și gălăgioasa capitală.

 

Atmosferă domnească…

Fără stres, fără prea multe vizite la croitorie și fără grija restaurantului. Când un cuplu de englezi decide să se căsătorească, nu are nici pe departe tensiunea pe care o are un cuplu de români. Totul trebuie să fie cât mai simplu și, bineînțeles, fără nicio grijă. Anca, o româncă de 32 de ani din București, ne povestește că a luat parte la câteva nunți în stil britanic. Niciuna nu a fost asemănătoare…

————————————–

„Deși nicio doamnă și nicio domnișoară nu este stresată în privința rochiei, așa cum se întâmplă la noi… pregătiri cu câteva luni înainte, atmosfera nunților britanice este una de poveste. Se poartă pălării, foarte mult. Atât doamnele, cât și domnii. Și poate acesta este accesoriul care dă o notă de finețe. Plus că oamenii sunt mai civilizați. Oricât de mult alcool consumă englezii, la nunți nu am văzut oameni beți.”

Anca, 32 de ani, despre atmosfera nunților britanice

————————————–

„Prima nuntă britanică la care am participat a fost cea a surorii prietenului meu. Diferența de mentalitate am văzut-o și am simțit-o din prima zi în care cei doi și-au anunțat familiile și prietenii că se vor căsători. Totul a decurs de la sine. Nici vorbă de alergătură, de vizite la croitorie, de invitații, de meniu, de liste și alte lucruri cu care suntem noi obișnuiți. Nimic din toate acestea. Au rezolvat totul în câteva zile. Rochia de miresă știu că au comandat-o de pe internet și i-a venit perfect, fără nicio ajustare. Costumul ginerelui, la fel. Au închiriat timp două nopți, adică un weekend, 14 camere într-un mic hotel, un fel de conac, undeva în Kent și acolo am mers cu toții: familiile, câțiva colegi și prietenii lor. Cei de la conac s-au ocupat de mâncare și de aranjamentele florale. Destul de simplu, dar foarte deosebit. O atmosferă domnească plutește de fiecare dată la nunțile britanice. Poate și pentru că majoritatea, cel puțin la cele la care am participat eu dar și din ce am auzit, au avut loc în afara Londrei, la mici castele, case de vacanță, conace. Ce vreau să subliniez este că în momentul în care auzi de o nuntă la un castel te gândești instantaneu la prețuri uriașe, însă nu este chiar așa. Eu chiar m-am uitat pe câteva site-uri și am văzut undeva în apropiere de Southampton, castele unde au loc numai astfel de evenimente. Prețurile pornesc de la 3 mii de lire. Practic, în acești bani este inclusă cazarea pentru două nopți, mâncarea pentru nuntă, aranjamentele și muzica. În funcție de numărul nuntașilor, prețurile cresc, la 5 mii de lire, 7 mii și tot așa. Sau alegi un alt castel, mai mare, cu mai multe camere, cu grădini interioare, unde se poate face și cununia, cu mese în aer liber, ghirlande de trandafiri. Ce am văzut este cu siguranță visul oricărei viitoare mirese… dar bineînțeles că și prețurile sunt pe măsură. În funcție de servicii!” ne povestește Anca.

————————————–

„La nunțile britanice se dansează și se ascultă muzică de toate genurile. De la jazz la salsa. Oamenii ies la dans, chiar dacă nu știu să se miște pe acel stil de dans. Nimeni nu râde de tine și nimeni nu te analizează. Plus că atmosfera e atât de prietenoasă, chiar dacă nu te cunoști cu ceilalți, încât înveți rapid orice dans.”

Anca

————————————–

 

Tradițiile nunților britanice

Ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat și ceva albastru: sunt tradițiile care se respectă destul de mult la nunțile britanice, ne povestește românca de 32 de ani din București.

„Sunt multe detalii interesante la fiecare nuntă în parte. Eu am fost prezentă la trei și am văzut diferențe. La astfel de evenimente contează foarte mult invitații. De exemplu, sunt nunți la care sunt invitați, pe lângă rude și familii, doar prietenii apropiați. E totul restrâns, în familie, muzică lentă, atmosferă plăcută, liniștită. Se bea șampanie, se mânâncă mici apertive, fructe și apoi se taie tortul. Întreaga petrecere nu durează mai mult de patru-cinci ore. Așa cum a fost și în cazul surorii fratelui meu. În schimb, în urmă cu doi ani de zile am fost invitată la nunta unei colege de serviciu cu care m-am înțeles extraordinar. Nunta a avut loc în apropiere de Oxford și a fost foarte frumos. Totul s-a desfășurat în grădina unui fost centru de tratament, care am înțeles că în prezent se vizitează. Superb! Cu fântâni arteziene, flori, copaci bătrâni, trandafiri la tot pasul. Mesele, ringul de dans, locul unde a avut loc cununia au fost amenajate sub un cort imens în aer liber. Mâncarea era un fel de bufet suedez, cu tot felul de preparate de pui, de vită, salate, sosuri, fructe și prăjituri. Multă lume, vreo 60-80 de oameni în total, majoritatea tineri astfel că totul a fost mult mai animat și mai colorat. Soțul colegei, un australian stabilit în Anglia, avea o companie de IT și mulți dintre invitați erau colegi sau parteneri de afaceri. Și la ei se fac fotografii și se filmează. Poate nu atât de multe ca la noi, dar și aici mirii se fotografiază în toate ipostazele…”, spune românca despre diferențele pe care le-a observat în rândul nunților britanice.

————————————–

„Tradițiile pe care le-am văzut de fiecare dată au fost: mireasa este condusă de tatăl ei la altar și este dată mai departe ginerelui, căruia i se spune, negreșit, să aibă grijă de ea, jurămintele pe care cei doi miri și le fac în momentul în care își pun pe degete verighetele, pachețelele cu dulciuri pe care le primesc nuntașii la plecare și purtatul unui lucru vechi, nou, împrumutat și albastru de către mireasă. Acesta este un obicei întâlnit la orice nuntă… Dacă există un stres pentru mireasă, cred că acesta este cel mai bun exemplu.”

Anca

————————————–

 

 

O nuntă… o simplă petrecere

 

Aproape deloc impresionată de nunta britanică la care a participat în urmă cu un an de zile a fost Alexandra, o tânără de 24 de ani din Iași care spune că întreg evenimentul a fost ca o simplă petrecere: „Numai mireasa a făcut diferența, în rest totul a semănat cu un party…”

„Nu pot să spun că mi-a plăcut dar nici că mi-a displăcut. Numai că nu a fost ceva ieșit din comun care să mă impresioneze. Nici măcar rochia miresei. Era îmbrăcată cu rochia de mireasă a bunicii sale. Culmea este că eu ador lucrurile și hainele vintage, dar totuși într-o zi așa specială, mai adaugi sau mai ajustezi ceva… Însă, asta e doar părerea mea. După care, rochiile invitatelor erau pur și simplu niște rochițe de vară. Cu unele chiar puteai merge la plajă. Am observat că nimeni nu pune accent pe îmbrăcăminte… Să se simtă confortabil și lejer, e tot ce contează! În schimb, poartă pălării interesante. Mâncarea este destul de restrânsă. Pe lângă startere (aperitive), eu am mâncat crutoane cu salată. În rest, nu au avut nimic special…”, spune tânăra despre primele păreri pe care și le-a făcut în momentul în care a pășit ca invitată la o nuntă britanică, ce s-a desfășurat în sudul Angliei.

————————————–

Petrecerea burlăcițelor

 

„Cred că cel mai important lucru pentru viitorii miri este petrecerea burlacilor, respectiv a burlăcițelor. Aici se pune mare accent și nu o ratează nimeni. Numai în ultimele două luni de zile, două colege care s-au căsătorit recent au plecat înainte de nuntă împreună cu prietenele apropiate în scurte vacanțe. Una a fost în Ibiza, cealaltă în Palma de Mallorca. Îmi amintesc că, în ziua în care au plecat, au venit toate la muncă îmbrăcate în tricouri personalizate, roz, pe care scria Bridesmaid și Bride. Așa au și plecat către aeroport: viitoarea mireasă cu voalul pe cap, în blugi și cu tricoul roz pe care scria Bride… Tot de la ea am aflat că soțul ei a fost înainte de nuntă cu prietenii lui, un weekend, în Marrakech. Interesant, nu? Un lucru cu care românii nu știu dacă ar fi de acord. Cu o săptămână înainte de nuntă, Ea să plece în Ibiza și El în Maroc?!”

Alexandra, 24 de ani

————————————–

 

O nuntă de câteva ore…

Petrecerea nu a durat mai mult de câteva ore, mai spune Alexandra. Până se se obișnuiască cu atmosferă și să converseze cu invitații, oamenii se pregăteau deja de plecare.

„Nunta a avut loc într-un fel de hotel, mai bine spus un Bed&Breakfast, ce avea alături și un Pub. Mirii preferă să închirieze astfel de locuri, înafara Londrei, pentru că sunt mai ieftine. Acolo, totul era vechi, cufăre, grinzi de lemn, felinare și un șemineu. Ca loc… foarte frumos, însă eu am ajuns la ora 9 seara iar la 12 noaptea, jumătate de invitați au plecat. Au mai rămas câțiva încă o oră în plus. Oricum, am înțeles că, în general, petrecerea nu ține atât de mult ca la noi, în România, maximum până la 2 dimineața. În rest, ce este diferit față de nunta românească este faptul că mireasa este dusă la altar de tatăl ei și cum există la noi dansul mirilor, la ei este dansul miresei cu tatăl ei. Se poartă pălării, se aruncă buchetul ca și la noi, muzica este de toate genurile. E simplu dar civilizat!”, mai povestește Alexandra.

————————————–

Ceva vechi, nou, albastru și împrumutat

 

Ceva vechi: reprezintă legătura miresei cu familia și cu trecutul ei. De cele mai multe ori, se alege o veche bijuterie de familie sau rochia de mireasă a mamei sau bunicii.

Ceva nou: simbolizează norocul și succesul miresei în noua ei viață.  Uneori, rochia de mireasă este noul obiect purtat de catre aceasta.

Ceva împrumutat: pentru a-i reaminti miresei că prietenii și familia vor fi întotdeuna gata de a o ajuta. Obiectul împrumutat poate fi o batistă sau o bijuterie.

Ceva albastru: simbolizeaza fidelitatea și credința, culoarea albastră fiind încă din perioada biblică un simbol al purității. De obicei, mireasa poartă portjartiere albastre.

Pachețele cu dulciuri: tradiția de a se dărui invitaților așa-numitele favoruri, adică mici prăjituri, pentru a rememora ziua nunții datează de sute de ani. Acest obicei s-a modificat între timp, dăruindu-se fiecăruia dintre invitați câte cinci migdale glazurate, simbolizând sănătatea, bogăția, fertilitatea, fericirea și viața lungă.

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!