Am învățat meserie din mers și… de pe YouTube

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 28 octombrie 2015

uk_tamplar

Evoluția profesională este un lucru dorit de toți, dar practicat de puțini. După ce te-ai instalat la un loc de muncă, confortul și obișnuința sunt factori care de multe ori opresc căutarea unor soluții mai bune. Nu la fel a fost și pentru un tânăr român din Londra: el a găsit soluția pentru schimbare și a devenit din șofer… tâmplar.

Albert Ruptureanu a venit în Marea Britanie acum aproape cinci ani. La început a lucrat pe șantiere de construcții, ca muncitor necalificat. După ce a dus – la propriu – greul în spate, tânărul din Craiova și-a găsit un job mai lejer. A lucrat șofer pe camionul care mătură asfaltul, dar tot în șantiere de construcții. După o vreme însă, și-a dat seama că nici acest loc de muncă nu este potrivit pentru el.

Așa că românul s-a pregătit să schimbe din nou macazul, spre ceva mai bun. Cel mai important lucru pentru această mutare a fost… îndrăzneala. „Am lucrat pe camionul care curăță prin șantier și alternam, pentru aceeași companie, mai conduceam și tractorul pe șantier. Am făcut asta vreo doi-trei ani, până când m-am apucat de tâmplărie”, începe Albert povestea dezvoltării lui profesionale.

„Șoferia e o meserie sedentară. Lucram 10 ore pe zi, dar stăteam pe loc practic, nu făceam mișcare mai deloc. Mai era și plictisitor, 10 ore pe zi eram practic singur. Chiar dacă eram pe șantier și alături de mine lucrau mulți alții, nu prea puteam să schimb o vorbă cu ei, nu poți să te dai jos din camion să stai la taclale, trebuia să circul încontinuu. Apoi începusem să am și dureri de spate pentru că stăteam pe scaun toată ziua”, ne relatează Albert, care ne mai spune că nu știa mai nimic despre tâmplărie înainte de a se apuca.

 

Soluția YouTube

Un alt motiv important pentru care Albert a vrut să-și schimbe serviciul a fost partea financiară. „Îmi trebuia un job mai activ, dar și mai bine plătit. Luam cam 13 lire pe oră ca șofer pe camionul măturător. La tâmplărie lucrez prin agenție, ca PFA (persoană fizică autorizată), și depinzând de job și de agenție, pot lua între 15 și 20 de lire pe oră”, spune tânărul de 32 de ani.

Primii pași făcuți către schimbare au fost observația și cercetarea: „În România am făcut ceva renovări de apartamente, dar nimic legat de tâmplărie. Când m-am gândit să schimb meseria, nu am vrut neapărat asta, dar din ce am observat pe șantier, am văzut că activitatea tâmplarilor pare cea mai interesantă. M-am interesat cum se plătește și cam ce e nevoie să faci să intri în domeniu”, povestește Albert.

De la suprafață, tânărul a trecut la partea mai serioasă. Uneltele și cunoștințele. Dacă uneltele se pot cumpăra de oriunde, ei bine, cunoștințele nu par a fi atât de disponibile. Dar nimic mai fals. Informațiile și soluțiile se află acum, în epoca internetului, la distanță de câteva clicuri de fiecare din noi. Și unde altundeva sunt ele mai prietenos prezentate decât pe… YouTube?! „Apoi m-am interesat pe internet ce scule sunt necesare și care-i activitatea de tâmplar. Ca să știu cu ce se mănâncă, m-am uitat la multe filmulețe pe YouTube. M-am uitat la cele mai comune sarcini pe care le poate primi tâmplarul. Cum se pune o ușă, cum se face un perete despărțitor de scândură. Asta a fost ca să-mi fac o idee, în mare, despre ce va trebui să fac”, adaugă meseriașul.

—————————————

„La primul job de tâmplar nu a trebuit să prezint calificări sau CV. Doar m-a întrebat: ai experiență? La care eu am zis că am cinci ani de experiență. Trebuiau montate niște bucătării. În aceeași zi cu mine au început încă șapte sau opt tâmplari. Cinci din ei au fost dați afară după două ore. Chiar dacă nici eu nu aveam habar de meserie, am avut înclinația spre tâmplărie.”

Albert R., tâmplar

—————————————

 

De la ușă la acoperiș

Tânărul a pornit apoi în a-și căuta primul proiect. „Când am considerat că am sculele necesare, am intrat pe website-ul Gumtree și am căutat oferte de joburi pentru tâmplari. Am sunat vinerea, lunea m-am dus deja la job. Era un proiect de montat bucătării. Supervizorul de pe șantier mi-a dat să montez o bucătărie. Eu am zis OK, el a plecat. Norocul meu a fost că la etajul de dedesubt era deja o bucătărie montată. Așa că eu repede m-am dus jos să văd cum e făcută. Și cum am văzut acolo, așa am făcut și eu. A fost bine că nu a fost acolo supervizorul să vadă că m-am dus la bucătăria de jos. Dar curând după aceea a venit să vadă ce fac, să verifice că nu stau degeaba”, ne relatează Albert.

„Jobul în sine nu a fost așa greu. Dacă mi-a plăcut ocupația asta, mi s-a părut ușor de făcut. Mai știu persoane care au încercat ca și mine, dar îndemânarea lor nu era pentru jobul ăsta și nu le-a reușit. Nu e mare știință, practic trebuie să știi să aduni și să scazi, dar cum fiecare telefon are un calculator nici măcar asta nu trebuie să știi”, mai spune tânărul.

După ce a trecut de emoțiile primului job, Albert a învățat meserie pe parcurs, prin fiecare proiect în parte. Și cu fiecare șantier în plus în care a lucrat, și-a adăugat la cunoștințe cel puțin câte un lucru nou. „Într-un an de zile am învățat să fac cam tot ce e nevoie la o casă: am făcut podele, am montat uși, am montat bucătării, acum fac acoperiș, cam tot ce ține de tâmplărie pot să fac”, afirmă Albert.

—————————————

„Am avut emoții la început. Încercam să arăt că știu ce fac, dar eram stresat. De exemplu, la primul perete pe care l-am făcut am fost în impas. Mi s-a spus: fă aici un perete. Supervizorul mi-a vorbit în niște termeni de care nu mai auzisem. Eu am zis da, nicio problemă, îl fac. M-am dus repede până la toaletă înainte să mă apuc. Acolo m-am uitat pe Google să înțeleg despre ce e vorba, să mă documentez. Odată ce am înțeles cuvintele, termenii, am știut ce vrea managerul să fac.”

Albert R., tâmplar

—————————————

 

Inspirație și înclinație

De fiecare dată când s-a văzut pus în fața unei noi sarcini, românul a avut și o soluție să ducă până la capăt treaba. Ori s-a uitat pe YouTube, ori pe Google. De multe ori, experiența avută deja pe șantiere l-a ajutat: „La anumite joburi mi-am dat seama că văzusem cum se face treaba respectivă la alți meseriași în vremea când eram șofer. Nu făcusem eu, nici nu văzusem tot procesul, dar am văzut obiectul în diverse stadii de lucru și asta m-a ajutat, am făcut și eu așa cum văzusem la ei. Dar pe lângă asta e important să ai și o anume înclinație spre meserie, altfel nu îți iese.”

Albert se bucură de avantajele noii ocupații: „E un job mai bun pentru că ești mobil, ai contact continuu cu colegii de lucru, lucrezi în echipă, ai activitate care necesită concentrare, trece ziua de lucru mai repede. Sunt mult mai activ, ceea ce înseamnă că sunt și mult mai obosit. Dar oboseala asta e una bună, sunt obosit fizic. Când lucram pe camion și eram singur toată ziua era mai mult o oboseală psihică.”

„Am observat că aici, în Anglia, angajatorii sunt mult mai toleranți decât în România. Aici există răbdare pentru cei neexperimentați. Te ajută să devii mai bun, nu e ca în țară unde se caută doar oameni cu experiență. Singurul impediment pentru străini e limba. N-ar fi problemă la jobul în sine, pentru că englezii sunt toleranți inclusiv cu cei care nu cunosc limba lor, dar impedimentul este că nu poți să-ți cauți de lucru sau nu poți să te înscrii cu agențiile de muncă. Eu am avut cunoștințe de engleză dinainte de a veni și asta a contat mult. Știu oameni cărora le este greu aici, nu pentru că nu ar fi joburi, ci pentru că nu știu să vorbească. Chiar dacă îți găsește cineva job, tot trebuie să suni să vorbești personal, nu poate să sune nimeni pentru tine”, mai explică constructorul.

Metoda lui Albert poate funcționa în orice meserie. Învățatul din mers este posibil pentru oricine pentru că, după cum ne mai spune tânărul, „nimeni nu se naște învățat, pentru orice meserie există punctul zero. Nici după ce ai fost la școală și ai absolvit cursuri, nu poți spune că știi ce faci. E nevoie de practică.”

—————————————

„Am început tâmplăria cam de anul trecut din octombrie. La câte joburi am lucrat deja, am cam văzut aproape tot ce se face ca tâmplar. Momentan, lucrez pentru prima oară la un acoperiș. N-am mai făcut asta niciodată. Lucrez cu un băiat care a mai făcut acoperișuri și, de săptămâna trecută, am cam prins cum se face și asta.”

Albert R., tâmplar

—————————————

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!