Anglia: destinație cu final fericit!

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 1 februarie 2016

tata si fiu

Românul s-a născut pentru a face bani! Are în sânge dorința de a reuși în viață chiar dacă asta înseamnă să facă sacrificii! Într-o societate care oferă prea puține lucruri, varianta la îndemână, pentru mulți conaționali, a fost plecatul în străinătate. Așa cum s-au așteptat însă, traiul departe de casă nu este ușor, iar asta o confirmă fiecare poveste în parte.

În urmă cu doar câțiva ani, visul oricărui român care dorea să muncească în străinătate era să ajungă în Italia, Spania sau Grecia. Acum însă, altele sunt țările la mare căutare. În momentul de față, Regatul Unit al Marii Britanii reprezintă pentru mulți conaționali șansa unui trai decent. Este și cazul lui George, un român în vârstă de 55 de ani, de loc din Pitești, care de patru luni a început să lucreze cot la cot cu englezii.

 

În străinătate se fac bani, dacă ești om serios!

De câțiva ani, românii se descurcă tot mai greu cu banii. Salariul abia dacă le acoperă plata facturilor, iar în aceste condiții, grija zilei de mâine apasă tot mai greu pe umerii celor care au o familie de care sunt responsabili. Fără frică de muncă, așa cum le place să spună despre ei, românii pleacă din țara lor spre locuri unde câștigă mai bine. Ei recunosc că odată ce îți încolțește în minte dorința de a-ți încerca norocul în străinătate, nu te lași până nu ajungi acolo. George a declarat pentru Diaspora Românească faptul că în anul 2006 a plecat pentru prima dată la muncă peste hotare, dar că se gândea de ceva timp, având în vedere că situația financiară din țară nu era suficientă pentru ca soția și cei doi copii să ducă o viață liniștită.

 

Prima încercare, primul eșec: Italia!

La fel ca zeci de cunoscuți de-ai săi, George a văzut în plecarea în Italia șansa pe care o aștepta de multă vreme. Auzise de câștigurile în euro care îți permiteau să ai un trai decent, dar, în același timp, să și strângi bani pentru familie. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. „În 2006 am plecat pentru prima dată în străinătate. Aveam o cunoștință care lucra în Italia și căreia i-am cerut ajutorul. Am plecat de acasă cu 500 de euro în buzunar și cu sufletul plin de speranțe într-un viitor mai bun. Locul de muncă despre care îmi vorbise prietenul meu s-a dovedit a fi o mare dezamăgire. Patronul a fost mulțumit de mine, însă în depozitul respectiv nu prea era de lucru în perioada aceea. Am așteptat vreo săptămână, însă numai vorbe goale. Cheltuiam banii munciți în țară și nu făceam nimic pe acolo. Într-o seară i-am zis prietenului meu că mă întorc acasă, mi-am luat bilet și dus am fost. Plecasem din țară să fac un ban, nu să pierd vremea printre străini”, își amintește cu mâhnire George.

 

După Italia, a urmat Spania

Patru ani i-au trebuit să își facă din nou curaj să plece la muncă peste hotare, dar când nevoia te împinge de la spate, mergi înainte, ce să faci?!, se întreabă românul retoric. „A doua oară am plecat în Spania, tot prin intermediul unor prieteni. Acolo am găsit de lucru, duminică am ajuns și luni am început deja munca. Am lucrat într-o fabrică de mase plastice. Făceam pungi, saci și granule. Uneori ne veneau produse care păreau perfecte, dar le băgam la topit. În scurt timp am învățat să lucrez singur la mașina respectivă, spre surprinderea tuturor, în special a șefului meu. Cel mai greu era cu căldura, în fabrică fiind 50 de grade. Poate pare greu de crezut, dar beam câte o găleată de apă pe zi, plus ceaiul pe care îl făceam acasă și îl luam cu mine la serviciu, în termos. De la ceaiul cald nu mai transpiram așa mult. Toate greutățile păreau mai ușor de suportat când mă gândeam că urmează să iau salariul. Primeam 1.300 de euro, plus bonusuri dacă lucram în zilele de „fiesta” (n.r. – zile de sărbătoare), erau bani pe vremea aia, alții trudeau în construcții și nu luau cât mine. Fiindcă stăteam într-o zonă turistică, Miami Playa, aproape în fiecare seară, după muncă, mă plimbam pe malul mării sau făceam baie. Era o zonă foarte curată, cu vile impunătoare și plină de turiști. Ți-era rușine ție ca om să arunci o hârtiuță pe jos. Am muncit acolo un an și jumătate.”

 

trimiteri-sus-4

Spaniolii din UK, ca şi românii

Viaţa pe care nu o poţi avea în România, descoperită în Irlanda de Nord

Vinoteca românească începe la Bradford

O cincime din noii cetăţeni europeni au primit paşaport britanic

trimiteri-jos-4

 

—————————————

Un moment de neatenție era să-l coste viața!

 

„După un an și jumătate am avut un accident la muncă, în fabrică. Mi-am prins mâna în niște curele ale mașinii și chiar dacă am avut mănuși de protecție, tot m-am ales cu ceva grav: mașina mi-a retezat un deget. Am avut noroc, pentru că puteam să o pățesc și mai rău. M-au dus la spital și după mai multe intervenții chirurgicale, medicii au decis să îmi taie degetul pe care au făcut tot efortul să îl coasă la loc. După toată această întâmplare nefericită, patronul a încercat să îmi închidă gura cu 1.000 de euro, dar nu am acceptat.”

George

—————————————

 

În proces cu fostul patron

După ce a scăpat de spitalizare, George a mai primit o lovitură: a fost dat afară de la serviciu. „În perioada în care am fost în concediu medical, patronul mi-a desfăcut contractul de muncă. După câteva discuții cu un vecin, m-am hotărât să apelez la un avocat și să dau firma în judecată. M-a costat destul de mult, 800 de euro din prima. Până acum am fost de două ori la proces, dar patronul nu a venit niciodată. La început a fost un proces civil și probabil nu l-a tratat cu seriozitate, însă acum este unul penal și sper să mi se dea câștig de cauză. Avocatul m-a sfătuit să cer despăgubire 25.000 de euro, pentru că este vorba despre mutilare.”

 

Muncește în Anglia și așteaptă vești din Spania

În așteptarea unui rezultat favorabil din Spania, George a decis să își încerce norocul în Anglia. El a venit în Regatul Unit al Marii Britanii împreună cu fiul său, iar începutul este unul promițător. „Lucrez printr-o agenție de recrutare și aproape în fiecare zi mă sună să mă duc la muncă. Se câștigă bani mulți aici. Englezul vrea oameni harnici, iar românii nu fug de muncă. Nu i-am refuzat pe cei de la agenție niciodată, doar am venit în UK pentru a strânge un ban, nu pentru a lenevi. Practic, nu fac altceva decât să mă duc la muncă și să vin acasă, să dorm. Împreună cu fiul meu am închiriat o cameră într-o casă în care mai sunt încă cinci persoane, patru români și un englez. Am văzut că aici și cea mai de jos muncă se plătește foarte bine, nu ca la noi în România. Eu descarc marfă din tiruri și câștig pe lună cât câștigă un judecător în țara noastră!”, își încheie glumind povestea unul dintre milioane de români plecați peste hotare. Înaintea sărbătorilor, George și fiul său au plecat acasă, cu intenția de a se întoarce însă la vară.


Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!