„Antrenoare de manageri” în marile companii ale lumii

Articol publicat in sectiunea Afaceri românești, Educaţie şi învăţământ, Muncă, Poveşti româneşti pe data 2 februarie 2015

Londra_Adina Tarry

Este psiholog şi „coach” acreditat, iar la serviciile ei apelează cele mai importante companii din Marea Britanie şi din lume. Când? Când companiile vor un nivel de performanță ridicat la nivel managerial. Se numeşte Adina Tarry şi este româncă. Și povestea ei este una de succes.

Comunitatea românească din Regatul Unit număra mai puţin de 2.000 de persoane când Adina Tarry se stabilea pentru întâia oară în Regatul Unit. Ea a trăit de atunci în Sidney (Australia), în Paris, în Germania sau în Statele Unite ale Americii. Dar de fiecare dată s-a întors la Londra, metropola despre care spune că este cea mai dinamică din lume, însă „nu are suflet”.

 

Un psiholog în lumea afacerilor

Diaspora Românească: Cine este Adina Tarry?

Adina Tarry: Sunt destul de cunoscută în comunitatea românească din Londra, dar mai ales ca şi consumatoare de cultură. Merg la cât pot de multe evenimente culturale…

Am ajuns în Marea Britanie mai mult sau mai puţin din întâmplare. Nu mi-am ales Marea Britanie, cum, de fapt, nu am ales în mod specific nimic din ceea ce am făcut în viaţă. Cred, însă, că alegerile pe care le-am făcut au fost pentru ca să fiu flexibilă şi să utilizez oportunităţile care s-au deschis în calea mea. Îmi plac schimbările, spre deosebire de oamenii care nu vor să schimbe nimic şi rămân în mediul în care se simt confortabili. Mie îmi plac schimbările şi sunt foarte interesată de cultură, lingvistică şi artă.

Deci, curiozitatea și flexibilitatea mi-au permis să călătoresc şi să locuiesc în mai multe ţări, să lucrez în medii complexe, având o meserie portabilă şi care se cere. Vorbesc limbi străine şi am locuit în şase ţări, incluzând România. Am trăit în Franţa, Anglia, Germania, Statele Unite şi Australia. Iar în Marea Britanie am venit şi am plecat. Am fost aici de peste 20 de ani; dar în reprize, nu neapărat continuu…

 

D.R.: Ce sunteţi de profesie?

A.T.: Mă definesc ca psiholog, dar sunt un psiholog căruia îi place foarte mult lumea afacerilor. Am două diplome în psihologie, una în psihologie clinică şi cealaltă în psihologie de afaceri. Am studiat în trei locuri: la Bucureşti, Paris şi Londra. La Paris am obţinut un MBA în comerţ internaţional. De-a lungul vieţii am lucrat în business, pe de o parte, şi cu oamenii, pe de altă parte.

Prima parte a carierei a fost una de business. Am lucrat în comerţul internaţional, atât în «supply chain» (lanţul logistic de aprovizionare – n.r.), cât şi în «manufacturing» (producţie – n.r.), controlul de calitate, audit şi proiecte majore de schimbare şi îmbunătăţiri de procese de lucru. Dar am lucrat în industrii foarte interesante care sunt legate mult de cercetare şi de inovaţie. Este vorba de industria farmaceutică, industria de îmbrăcăminte, modă, dar şi în telefonie sau în computere. Am lucrat pentru Alcatel, IBM, companiile farmaceutice Johnson&Johnson, Bristol-Myers Squibb, casa de modă Jacques Vert din Anglia, dar şi alte companii mai mici şi mai puţin cunoscute. Toate sunt, însă, foarte competitive, lansează produse noi tot timpul, deci există multă informaţie şi multă schimbare.

 

D.R.: Ce face un psiholog într-o mare companie axată pe producţie?

A.T.: În prima parte a carierei am lucrat chiar în producţie ca manager şi ca expert. Am participat la procesul de producţie. Doar în ultimii 12 ani am început să lucrez ca psiholog, dar asta şi pentru că înţeleg business-ul foarte bine.

Un psiholog ajuns în business lucrează de obicei în colaborare cu managerii şi cu departamentul de resurse umane. Agenda psihologului este aceea de a folosi cunoştinţe şi tehnici speciale pentru a-i ajuta pe oamenii care girează resursele umane să crească nivelul de eficienţă, de sănătate şi confort al lucrătorilor; şi, în final, să crească nivelul de satisfacţie al acestora. Pentru că atunci când ai angajaţi mulţumiţi şi satisfăcuţi la locul de muncă, producţia este mare şi se fac bani. Există o relaţie directă între nivelul de satisfacţie a angajaţilor şi bunăstarea financiară a întreprinderii.

————————————–

„Practic, toată viaţa mea mi-am petrecut-o în marile organizaţii. Am fost extrem de norocoasă… Am învăţat meserie de la o elită profesională şi într-un mediu internaţional.”

Adina Tarry, psiholog specializat în afaceri, consultant pentru dezvoltarea organizaţională, personal coach

————————————–

 

De la manager la „coach”

D.R.: Ce înseamnă „coaching”?

A.T.: Coaching-ul este o profesie relativ nouă. Există doar de vreo 20 de ani, dar a devenit mai stabilă în ultimii 15 ani, de când organizaţiile au început să cumpere serviciile de coaching. Un coach are rolul unui catalist, prin faptul că este o persoană externă, calificată într-un anumit mod şi care foloseşte o anumită metodologie, ajutându-i pe oamenii din organizaţie să ajungă la performanţe mai bune. De serviciile de coaching beneficiază mai ales managerii de la nivelul superior al unei companii. Există în acest sens o teorie confirmată că, în orice organizaţie, exemplul se propagă de sus în jos. Inspiraţia, comunicarea, motivarea oamenilor din organizaţie este făcută de lideri şi de manageri. Şi, dacă aceşti manageri sunt la un nivel bun de performanţă şi sunt dezvoltaţi ca indivizi, atunci ei pot crea o cultură organizaţională pozitivă. De aceea coaching-ul se derulează începând de sus, de la echipa de conducere. Şi dă rezultate, în mod verificat; altfel, nicio mare companie nu ar investi în coaching.

 

D.R.: Puteţi să numiţi câteva mari companii care au apelat la serviciile dvs. ca şi „coach”?

A.T.: Oh, am lucrat cu toate, realmente… Am lucrat de pildă cu marile bănci, Barclays sau HSBC, cu companii financiare ca Merill Lynch sau Morgan Stanley şi multe altele, ca de pildă Andersen, Marks and Spencer, Shell, Disney, BAS Systems, NHS, Big Lottery Fund, Sony, Motorola, Oracle, Nortel etc.

 

D.R.: Înţeleg că v-aţi început cariera ca manager şi aţi devenit, în cele din urmă, „antrenor” de manageri… Când s-a produs această trecere?

A.T.: Exact. Aţi spus-o foarte bine. Am lucrat cam 20 de ani ca angajat şi a venit un moment în care am decis să îmi schimb cariera complet. Şi am schimbat atunci mai multe lucruri. Am început să livrez servicii pentru dezvoltarea oamenilor şi să lucrez ca psiholog. Nu mai eram manager, ci altceva. În plus, am devenit self-employed şi consultant independent. Asta s-a întâmplat în 2002.

 

Un coach pentru fiecare

D.R.: Oferiţi servicii de coaching şi individual oamenilor care vor să producă o schimbare în viaţa lor…

A.T.: Într-adevăr, coaching-ul a fost lansat şi popularizat de marile organizaţii care cumpără acest serviciu, dar, încet-încet, el a devenit accesibil şi pentru indivizi. Eu cred că aşa cum trebuie să ai un medic de familie sau un frizer, tot aşa ai nevoie şi de un coach personal în viaţă. Pentru că sunt momente în care, ca individ, la nivel personal, trebuie să iei anumite decizii. Ai situaţii de stres care îţi pot schimba viaţa într-un fel sau altul. Şi atunci îţi trebuie o persoană care să te ajute să îţi depăşeşti limitele, să devii o persoană mai puternică, să ieşi din nişte situaţii dificile, să câştigi încredere sau să scapi de nişte obiceiuri proaste. În final, să îţi organizezi viaţa diferit. Aşa a apărut această ramură de «personal coaching» sau «life coaching».

 

D.R.: Cât de mulţi oameni apelează la serviciile de „personal” sau „life coaching”?

A.T.: Numărul de persoane individuale care apelează la aceste servicii este în creştere, pentru că oamenii îşi dau seama că îi ajută. Am lucrat cu numeroşi indivizi care au venit la mine pentru problemele pe care le întâmpină la muncă, dar şi pentru probleme de comunicare, de diferenţe culturale. Toate aceste probleme le afectează munca, dar şi viaţa personală.

 

D.R.: Sunt accesibile aceste servicii de coaching din punct de vedere financiar? Îşi poate permite oricine un coach?

A.T.: Serviciile de coaching nu sunt ieftine, este adevărat, pentru că sunt servicii specializate profesionale. Şi preţul depinde dacă sunt pentru companii (preţuri mai mari, pentru că şi complexitatea problemelor şi pregătirii necesare e mai mare) sau la persoane private. Vă dau o indicaţie de preţurile pieţei pentru consiliere de carieră la Londra (căci ele depind şi de regiune) şi care, de altfel, se pot găsi şi prin internet. Acum este de £80-100/oră. Apoi există şi preţuri prevăzute pentru pachete. Gândindu-ne că un avocat/doctor/contabil cer £150-300/oră, iar instalatorul meu îmi ia £60 + TVA/oră, nu mi se pare că £80-100 pentru coaching este excesiv. Dar atenţie; cum titlul de coach nu este încă „protejat” legal, oricine se poate numi coach şi să ceară £30/oră. Am văzut şi a trebuit să corijez rezultatele dezamăgitoare ale unor astfel de servicii. Deci, în coaching, ce plăteşti, aia cumperi! Cineva care nu cheltuieşte pe acreditări și formare profesională, evident poate lucra mai ieftin; dar și rezultatele sunt pe măsură; adică tot ieftine! Ideea este că dacă vrei să lucrezi cu profesionişti specializaţi, serviciile acestora nu pot fi la un preţ scăzut. Eu am cheltuit 40.000 de lire sterline în ultimii opt ani pentru a mă specializa în acest domeniu. Am tot timpul costuri de asigurări profesionale şi sunt obligată anual să fac cursuri de instruire pe care trebuie să le plătesc. Dar sunt un coach acreditat, înregistrat. Deci, îmi este imposibil să lucrez la preţuri joase. Pe de altă parte, aceste servicii de coaching pot ajuta pe cineva să avanseze de la un serviciu prost plătit la unul cu un salariu dublu. Şi acest lucru chiar se poate realiza…

Ideea este că fiecare trebuie să îşi facă un buget şi să spună cât poate să cheltuiască. Și atunci i se va crea un program de coaching în funcţie de propriul buget disponibil.

————————————–

„Lucram la un moment dat ca şi «career coach» asociat pentru o organizaţie. Trebuia să văd 4-5 persoane pe zi, în şedinţe de câte o oră. De obicei, mie mi se trimiteau cazurile cele mai grave, de oameni care se plâng şi sunt deprimaţi. Între timp, cei din recepţie făceau pariuri. Şi întotdeauna, oamenii care intraseră în biroul meu în lacrimi ieşeau cu un zâmbet mare şi cu o atitudine pozitivă. Era vorba de o întoarcere completă de atitudine şi de încredere în sine.”

Adina Tarry

————————————–

 

Cu românii la „coach”

D.R.: Românii din Marea Britanie apelează la serviciile dvs.?

A.T.: Absolut. Am lucrat cu mulţi români. Sunt oameni cu care lucrez de mai mulţi ani de zile, cu unii de nouă ani sau de şapte ani. Sunt cu ei în legătură şi obişnuiesc să mă caute când îşi schimbă serviciul, de pildă. Avem câteva sesiuni, iar apoi îşi văd de treabă. Iar peste un an sau doi mă sună din nou când au anumite decizii de luat. Am clienţi fideli. Chiar prima mea clientă, englezoaică de altfel, pe care am avut-o ca şi coach în 2002 m-a contactat din nou în 2013…

Dar deschiderea pentru coaching, la români, face parte din cultura românească… Oamenii din România au această tradiţie spre reflecţie, o curiozitate de a se autocunoaşte, o nevoie de a se îmbunătăţi; şi fac asta interactiv. Pentru că românii sunt un popor cald, un popor care comunică deschis. Nu au reţineri în a comunica cu cineva. Există şi elementul foarte important de respect. Ei respectă o persoană calificată care le poate aduce un beneficiu bazat pe expertiză. Am avut interacţiuni foarte frumoase şi foarte reuşite cu românii. Am fost şi eu surprinsă…

 

D.R.: Care sunt problemele cu care vin oamenii la dvs ?

A.T.: Gândindu-mă la oamenii cu care am lucrat, aceştia au apelat la serviciile de personal coaching când doreau să îşi găsească un serviciu mai bun, când erau restructuraţi sau erau nemulţumiţi de serviciu, de relaţia cu managerul… Sau am de-a face cu oameni stresaţi, demoralizaţi, care şi-au pierdut încrederea în sine şi nu reuşesc să avanseze profesional, deşi au talent.

 

O schimbare în viaţă…

D.R.: Se rezolvă întotdeauna problemele oamenilor atunci când apelează la un coach?

A.T.: Se rezolvă atunci când persoana este implicată şi chiar vrea să le rezolve. Cum spune proverbul: „Poţi să duci calul la apă, dar nu-l poţi forţa să bea.”

Vin la mine oameni complet necunoscuţi care mă sună şi spun că vor să beneficieze de aceste servicii. Eu întotdeauna îi felicit pentru curaj. Ca să pui mâna pe telefon şi să spui «M-am săturat!» ai nevoie de o anumită maturitate. Te afli la un moment de decizie în care realmente îţi doreşti să mergi înainte. Apelând la un coach, oamenii învaţă cum să îşi utilizeze propriile resurse, cum să scoată din ei ce-i mai bun. Toţi avem în noi lucruri care ne ridică şi altele care ne coboară. Şi este foarte important să ne schimbăm obiceiurile.

 

D.R.: Sunt şi situaţii în care serviciile de coaching eşuează?

A.T.: Se întâmplă; atunci când persoana nu este motivată suficient sau când aceasta suferă de alte probleme de sănătate fizică sau mentală. Un coach bun detectează aceste diferenţe. În aceste cazuri, persoanele sunt trimise la GP sau la diverşi terapeuţi. Etica profesională ne cere acest lucru. Apoi, ei se pot întoarce la noi sau poate exista un program paralel cu un coach şi medicul.

 

D.R.: Dar vi se întâmplă să asistați şi la schimbări spectaculoase ale unui „pacient” în urma şedinţelor de coaching?

A.T.: Există şi astfel de situaţii. Se întâmplă atunci când persoana respectivă are ambiţie şi deţine resurse pe care până atunci nu le-a utilizat şi deodată le pune în joc. Sau când persoana respectivă beneficiază şi de încurajări de la cei din jur. Este vorba de un context de circumstanţe favorabile. Am văzut transformări extraordinare, oameni care şi-au schimbat viaţa realmente de la o zi la alta.

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!