Antrenoarea de antrenori

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 2 februarie 2015

Joburile se ramifică, în ziua de azi, cu o viteză amețitoare și în direcții greu de bănuit. Nu e nimic rău în asta, dimpotrivă, viața ne arată cât de multe lucruri nu știm tocmai când credem că,

în sfârșit, suntem specialiști în ceva. Povestea Adinei Tarry este una a succesului de după succes, a rafinării profesionale până la atingerea unui nivel suficient de amețitor ca să justifice tratamentul cu un antiinflamator. Diagnosticul ar fi inflamarea gândirii, generarea de idei, boli care se tratează cu inhalații conținând apă de mare, mentă și inteligență pură, dizolvată în cultură generală și nelăsată la îndemâna copiilor. Întrucât inteligența este greu de oprit (ea se produce pe sine însăși prin simplul contact cu lumea ideilor), ea nu poate fi ținută în frigider, căci nu îngheață, și nici pusă pe calorifer, fiindcă nu își modifică proprietățile. Adina Tarry se află, așadar, într-o situație destul de bizară. Ea a fost, până acum, cam de toate. Pe scurt, a ajuns la gradul managerial de la care poate conduce aproape orice, de la o companie de salubritate rurală specializată în strâns fânul în căpițe perfect rotunde cu un diametru definit de Aristotel, la o firmă care produce Rolls Royce, bijuterii regale sau paracetamol. Ce mai poți face, odată ajuns în vârful căpiței de fan, de unde, cum se știe, orizontul apare infinit, iar veșnicia se naște necontenit, atât la sat, cât și în managementul de performanță? Simplu. Coaching. Pe românește, e un fel de a mâna căruța fără să sperii calul. Nu pare să fie greu. Pur și simplu caști ochii să nu dai în gropi. A nu da în gropi este o știință modernă, apărută cu vreo două decenii în urmă, dar nu tocmai cunoscută la nivel mondial. Sau, mă rog, ca să punem un punct de reper, ceva mai puțin cunoscută decât Simona Halep. Pentru a nu da în gropi e nevoie de calități pe care nu știi că le ai, dar le descoperi din mers. Adina a cam cutreierat toate drumurile, a dat o raită și pe la bănci, precum Barclays sau HSBC, și pe la companii financiare, ca Merill Lynch sau Morgan Stanley, fără să uite să dea bună ziua și pe la Shell, Disney, BAS Systems, NHS, Big Lottery Fund, Sony, Motorola și altele. În ce mă privește, Disney și Big Lottery ar fi fost suficient de convingătoare, mai ales dacă prinzi o întâlnire cu Donald sau un bilet câștigător la loto. Dar viața Adinei e deasupra biletelor de loto, în lumea în care managerii marilor companii sunt puși la flotări, în fiecare dimineață, de antrenorii de manageri. Românca noastră e unul dintre aceștia. O fi suficient? Nu cred. Precis că se va reorienta. Dacă pe Pământ lucrurile stau cum stau, pe Jupiter ar fi multe de făcut. Să nu vorbim de Uranus…

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!