Așteptând adevăratele condamnări

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 17 octombrie 2014

Oamenii de fotbal s-au obișnuit să dea cu subsemnatul. Nu ar fi o problemă dacă ar fi vorba de contracte, fie de sponsorizare, fie de achiziție a unor jucători. Însă este vorba de declarațiile date anchetatorilor. Oamenii de fotbal sunt și ei…oameni, și la vremea lor și-au făcut parte, cum se spune în popor.

Sfidător, grobian până la limita de jos a suportabilului, Marian Iancu a pendulat prin fotbal într-o echilibristică despre care am spus de multe ori că se va strica. Ascensiunea sa a început după ceea ce am spune că este distrugerea RAFO Onești. Ascensiune clădită pe umerii dramelor unor oameni care au rămas, pe rând, fără locuri de muncă și fără posibilitatea de a-și plăti datoriile, de a-și întreține viața. De-atunci, Marian Iancu a zâmbit mereu superior, crezând că viața este pătrată și că i se va ascunde mereu prin colțuri. Nu a fost așa.

Marian Iancu devine un alt om de fotbal care ajunge la închisoare. Prin sentință definitivă, fostul patron al lui Poli Timișoara, echipă pe care a distrus-o și pe ea din temelii, a primit 12 ani de pușcărie cu executare, plus o sentință de recuperare a prejudiciului de 35 de milioane de euro. Sentința nu va ajuta nici RAFO, nici pe oamenii ei. Pentru ei nu se mai poate face nimic. Putem crede doar că la Onești, la auzul veștii, au fost mulți care au zâmbit, cu lacrimi în ochi. S-au simțit răzbunați. Din 2005 așteptau asta.

Doar că este o răzbunare incompletă, așa cum sunt mai toate când vine vorba de astfel de condamnări. Și cum vor mai fi.

Incompletă pentru că Marian Iancu nu este decât cel care a produs acel prejudiciu. Mai rămâne să vedem când vor ajunge în fața instanței și cei care i-au permis asta.

Nu crede nimeni că se fură fără a primi acordul, nu?

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!