Astmul bronşic, o afecţiune riscantă

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 2 octombrie 2015

CPNAP4 WOMAN COUGHINGAstmul este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii. Astmul poate produce episoade recurente de respiraţie şuierătoare (wheezing), lipsă de aer (dispnee), apăsare în piept şi tuse. Simptomele astmatice variază pe parcursul aceleiaşi zile, în cadrul săptămânii, precum şi pe întreg parcursul anului, de la o lună la alta. Ele sunt mai grave noaptea şi în primele ore ale dimineţii. De asemenea, gravitatea astmului diferă de la o persoană la alta.

În timpul unei respiraţii normale, fluxul de aer intră şi iese liber din plămâni. Atunci când astmul nu este controlat, căile respiratorii sunt inflamate şi edematiate. Ele devin foarte sensibile la schimbările din mediul înconjurător şi poate apărea criza astmatică. În timpul acesteia, pereţii căilor respiratorii se edematiază, muşchii din jurul acestora se contractă, iar mucusul care se secretă în cantitate mare obturează căile respiratorii, făcând respiraţia foarte dificilă.

Cauze

Cauzele astmului sunt încă insuficient înţelese. Creşterea prevalenţei acestei boli în întreaga lume rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei moderne. Acum zece ani exista teoria conform căreia gazele de eşapament şi poluarea aerului reprezintă cauzele posibile ale epidemiei de astm. Se ştie acum că situaţia este mult mai complexă. Cercetătorii studiază rolul factorului genetic, precum şi modul în care se dezvoltă sistemul imunitar în primii ani ai vieţii.

Factorii declanşatori

Crizele de astm nu apar din senin, ci în majoritatea cazurilor sunt declanşate de anumiţi factori de mediu sau emoţionali, prezenţi în viaţa noastră de zi cu zi, care acţionează asupra căilor respiratorii deja inflamate cronic prin prezenţa astmului:

– alergenii, frecvent întâlniţi în astmul alergic, includ acarienii, mucegaiurile de interior sau de exterior, părul de animale de companie (câine, pisică etc.), gândaci de bucătărie, polenuri;

– infecţiile respiratorii, îndeosebi guturaiul comun şi alte infecţii virale;

– efortul fizic, chiar şi cel obişnuit;

– modificări bruşte de temperatură, ceaţa, frigul, vântul;

– substanţe iritante cum ar fi fumul de ţigară, substanţe poluante de interior sau exterior, mirosuri puternice;

– emoţii puternice (pozitive sau negative), râsul sau plânsul în hohote;

– refluxul gastro-esofagian (frecvent, în acest caz, manifestările astmului apar sub formă de tuse cronică).

La copiii cu alergie la alimente, acestea pot declanşa uneori şi criză de astm.

Diagnostic

Informaţiile necesare pentru a diagnostica astmul pot fi oferite de un istoric medical atent, examinarea fizică şi teste ale funcţiei plămânilor. Măsurarea funcţiei pulmonare este utilă atât pentru diagnosticul de astm, cât şi pentru a monitoriza evoluţia bolii şi nivelul de control. Aceste teste includ spirometria, o investigaţie care evaluează limitarea fluxului de aer, şi PEF (peak-expiratory flow), debitul de vârf, ce măsoară viteza maximă la care fluxul de aer poate ieşi din plămâni.

Spirometria se realizează în cabinete specializate, în timp ce PEF-ul poate fi testat cu peak-flow-metre portabile, din plastic, ideale pentru utilizarea la domiciliu sau la locul de muncă. Monitorizarea fluxului de vârf este pentru mulţi pacienţi o metodă eficientă de monitorizare a bolii, precum şi de evaluare a modului în care răspund la tratament.

Tratament

Obiectivul tratamentului în astmul bronşic este controlul bolii şi menţinerea acestuia. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesar să existe acces atât la medicaţia pentru astm, cât şi la informaţii care le permit pacienţilor înţelegerea modului de administrare a medicamentelor, evitarea factorilor de risc, evitarea „declanşatorilor” care agravează boala, precum şi un comportament adecvat în cazul în care simptomele se agravează. Majoritatea astmaticilor au nevoie de două tipuri de medicamente: medicaţia „de control” (în special agenţi anti-inflamatori de tipul glucocorticosteroizilor inhalatori), care trebuie luată în fiecare zi pentru a preveni simptomele şi crizele de astm, şi medicaţia „la nevoie” (medicamente cu acţiune bronhodilatatoare cu acţiune rapidă), care trebuie să fie la îndemână în orice moment pentru a trata crizele şi a dilata rapid căile respiratorii.

Controlul astmului înseamnă că o persoană cu astm are simptome astmatice minime sau inexistente,  nu se trezeşte noaptea din cauza astmului, nu necesită (sau are o nevoie minimă de) medicaţia „la nevoie”, are posibilitatea de a efectua activităţi fizice normale, are funcţia pulmonară normală (sau aproape normală) măsurată prin determinări specifice, PEF şi VEMS, şi nu are crize de astm sau sunt foarte rare.

La astmatici se recomandă vaccinarea antigripală în fiecare toamnă.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!