Atentie cu cine impartiti casa in care locuiti!

Articol publicat in sectiunea Acte, E țeapă, Poveşti româneşti pe data 25 aprilie 2014

credit card theft

Ca romanilor nu le lipseste inventivitatea o stie oricine, insa pare greu de crezut ca imaginatia unor conationali se dovedeste uneori desprinsa parca din carti sau chiar din filme. Si nu este o gluma, pentru ca a simtit-o pe propria piele Adrian C., un roman caruia i s-a furat identitatea.

Un episod de cosmar din viata sa, peste care a trecut cu greu.

 

Diaspora Romaneasca: Cum a inceput totul?

Adrian: In urma cu doi ani s-a intamplat… Ca orice roman aflat la inceput, m-am gandit la bani, si mi-am spus ca este mai ieftin sa impart camera in care stau cu un alt roman. Dar nu a fost o decizie buna pentru ca am nimerit sa stau cu cine nu trebuie. De fapt, cei care se ocupa cu astfel de lucruri si fura pasapoarte, carduri, numere de UTR, de NINO pentru a se da drept altcineva, au o retea bine pusa la punct. In primul rand, ei sunt cei care dau anunturi pe internet in care spun ca sunt in cautarea unui coleg de camera sau de casa, dupa caz… de fapt sunt in cautare de victime. La mine asa s-a intamplat si astfel am ajuns sa stau cu „acela” in casa si apoi in camera. Prima data am stat cu el in casa si pentru ca nu mi-au convenit niste lucruri acolo, m-am mutat, iar el a tinut neaparat sa se mute cu mine si asa am ajuns sa impart camera cu el. Ma urmarea…

 

D.R.: Care a fost momentul in care ati realizat ca este ceva in neregula cu colegul de camera?

A.: Dupa trei luni am aflat cu ce se ocupa, mai precis dupa ce a sunat la agentia cu care imi fac eu inchiderea de an si avand toate detaliile mele personale, a reusit sa se dea drept… mine. I-a cerut contabilei payslip-urile mele pentru a putea face el inchiderea de an in locul meu si astfel sa imi poata lua banii de la taxe. Am avut noroc, pentru ca exact in acele zile am vorbit cu contabila mea la telefon si ea a fost cea care si-a dat seama ca… de fapt eu… am doua voci diferite. M-a sunat si m-a intrebat daca am cerut payslip-urile… eu am crezut ca este o gluma, pentru ca nu cerusem nimic… si asa am pus lucrurile cap la cap si am aflat. Nu mai era nimeni altcineva care avea acces la actele mele decat colegul de camera.

 

D.R.: Ati reusit sa aflati ceva despre acea persoana, cine este cu adevarat, ce face…

A.: Eu nu stiu numele lui adevarat, nu stiu nimic despre el, decat ca este din judetul Hunedoara si atat. In trei luni de zile, cat am avut ghinionul sa impart casa si apoi camera cu el, nu am avut niciun interes sa aflu mai multe. Mi-am vazut de treaba mea. Plecam dimineata la munca, ma intorceam seara, mancam, faceam un dus si dormeam. Nu aveam timp sa stau la povesti.

——————————————

„Am devenit foarte atent si am incercat sa le explic si altor romani ca nu trebuie sa aiba incredere in nimeni, sa fie atenti la persoanele cu care impart casa sau camera si sa-si tina actele intr-un loc sigur. Sunt multi romani care nu stiu limba engleza, nu stiu sa citeasca si in momentul in care primesc o scrisoare cu orice data personala (adresa, UTR, NINO) sa nu o arate altor persoane si sa mearga la un Tax Office, de unde vor primi ajutor si informatii. Pentru ca nu se stie cum se poate profita de pe urma lor.”

Adrian, victima

——————————————

 

D.R.: Care au fost primele masuri pe care le-ati luat?

A.: In primul rand m-am mutat din casa. Apoi am fost la politie, am dat declaratii precum ca mi-a furat actele si ca a incercat sa imi fure banii de la taxe. Politia a venit, l-a luat din casa, insa nu l-a arestat… seara i-a dat drumul. Nu stiu ce s-a intamplat de nu au putut sa il retina… am inteles ca nu au avut suficiente probe, insa eu am vorbit cu politistii la telefon si le-am spus ca mai are si alte acte, buletine furate in casa. Au venit, le-au ridicat, insa… atat.

 

D.R.: Cat timp v-a luat ca sa va puneti din nou lucrurile in ordine?

A.: A fost o perioada grea, cred ca a durat in jur de sase luni ca totul sa intre in normal. Stres, telefoane, scrisori, trebuia sa imi iau zile libere de la munca sa pot merge la oficiile HMRC, a trebuit sa duc toata corespondenta pe care o aveam de la ei, m-am invoit zile in sir pentru ca nu puteam lipsi mereu si nu voiam sa imi pierd munca, alergam dintr-un loc in altul pentru ca trebuia sa prind deschis si la birourile lor… a fost greu. Imi pare bine ca s-a terminat.

 

D.R.: Ati mai auzit si de alte cazuri?

A.: Am inteles ca nu am fost singurul caruia i s-a furat identitatea. Inaintea mea a mai patit-o un alt roman caruia i-a furat UTR-ul, cardul de National Insurance Number, dovezile de adresa, buletinul si astfel s-a dat drept altcineva. A sunat la HMRC, a cerut detalii noi pentru contul online si a reusit sa ii ia banii de la taxe, pentru ca acesta este scopul acestor oameni, care se ocupa cu astfel de lucruri, sa intre in posesia banilor de la taxe. Ei nu au o adresa a lor, se muta mereu din casa in casa sub nume false si isi cauta victime. Sunt o adevarata retea.

 

D.R.: Mai stiti ceva de acea persoana care v-a furat identitatea?

A.: Nu mai stiu nimic. M-a sunat de cateva ori, dupa ce m-am mutat, si a inceput sa ma ameninte la telefon sa imi spuna tot felul de lucruri. Dar, de atunci, nu mai stiu si nici nu mai vreau sa stiu nimic de acea persoana.

——————————————

„Eu nu m-am ferit de nimeni din cei cu care am locuit. Si rau am facut. Imi lasam portofelul pe masa sau pe noptiera in momentul in care mergeam la dus si astfel oricine din casa avea acces.”

Adrian, victima

——————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!