Ați chemat taxiul? Aveți grijă la rută!

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Diaspora, Poveşti româneşti, Transport pe data 17 august 2016

uk_uber taxi

„Uber nu mai este ce a fost odată. Am văzut șoferi care habar nu aveau de capul lor, întrebau clienții pe unde să o ia, greșeau străzile, confundau cartierele. Unii chiar îmbrăcați în pulovere, încălțați cu șlapi, ca și cum mergeau la plajă. Alții se opreau să alimenteze chiar când era graba mai mare! Acum oricine poate lucra ca taximetrist. Sunt foarte-foarte mulți șoferi, tocmai de aceea nu se mai fac bani. Trebuie să stai 10-12 ore că să poți să aduni ceva”, se plângea nu demult un român care lucrează ca taximetrist pentru celebra companie americană.

Culmea este că toate aceste vorbe sunt confirmate și de către clienți. Corina, o tânără în vârstă de 28 de ani din Cluj, ne-a povestit că a fost nevoită să cheme taxiul… de cinci ori într-o lună de zile. De fiecare dată, rută diferită. Și tot de fiecare dată, un al preț. Românca ne spune experiența care a determinat-o, ca data viitoare, să fie ea cu ochii în patru la traseu!

 

„Prima dată… se acceptă!”

Corina lucrează în Ticketing (Rezervări și Bilete) pentru o companie aeriană care operează pe aeroportul Heathrow. Turele ei variază, iar tânăra ne povestește că cinci zile pe lună trebuie să ajungă la serviciu foarte-foarte devreme. La ora 4 dimineața. Și cum nu prea sunt multe variante de transport la acea oră, a apelat de fiecare dată la un taxi.

„Stația de tren este la aproximativ 20-30 de minute de mers pe jos de casa în care locuiesc, numai că la ora 3 dimineața când mă pornesc eu spre serviciu nu mă încântă deloc ideea să merg pe jos. Este riscant! Iar dacă aș vrea să iau mijloacele de transport în comun, ar trebui să schimb vreo două autobuze de noapte. Prea complicat! Așa că am zis să iau taxiul. Am de ceva vreme aplicația Uber instalată pe telefon și când introduci toate datele, ți se oferă chiar și o estimare a prețului cursei. Am văzut că este în jur de 10-12 lire. Așa că mi-am zis că nici nu mă îmbogățesc, dar nici nu sărăcesc dacă merg cu taxiul în cele cinci zile când chiar e nevoie.

Prima zi: Fac comanda, văd că șoferul ajunge în cinci minute la adresă, iar cu un minut înainte să sosească ies în stradă. Primesc și telefon cum că a ajuns și mă așteaptă. Când colo… nicio mașină la mine în fața casei. Mă uit stânga, mă uit dreapta… nimic. Verific încă o dată detaliile pe care le-am introdus: numărul străzii, al casei, plus codul poștal. Toate corecte. Îl sun pe șofer și îmi spune că a ajuns și că mă așteaptă. Dar unde? Mai verific o dată cu el la telefon adresa și îmi confirmă că nu a greșit cu nimic. Încep să merg și la vreo șase-șapte case distanță văd o mașină oprită. El era! Mă urc fericită că totuși nu voi pierde trenul și nu voi întârzia la muncă. Când colo, taximetristul întoarce și o ia pe străduțe… îl întreb dacă știe unde trebuie să ajungă și îmi spune să stau fără griji. Cu ochii în telefon, mai verific încă o dată dacă trenul ajunge la timp. Un traseu de 10 minute cu mașina de acasă și până la stația de tren se transformă într-unul de 20 de minute. A acolit toate rutele simple și a ales-o pe cea mai complicată. Sunt totuși fericită că ajung cu două minute înainte de sosirea trenului în stație… Mă urc și sunt curioasă imediat cât a fost cursa: 14.73 lire…”, ne povestește tânăra din Cluj.

 

„A doua oară… mă enervez!”

După prima experiență, Corina se hotărăște să fie fermă și să îi spună șoferului încă de la început pe unde să o ia: „Cum m-am urcat în mașină, i-am spus taximetristului stânga, dreapta, înainte. Totul mergea perfect. Numai că la un sens giratoriu nu știu cum a omis ieșirea, deși i-am spus a treia ieșire, și a trebuit să ocolească. M-am enervat, chiar așa? Cu GPS-ul în fața ochilor plus un om care să îți spună stânga, dreapta și tot greșești… nu m-aș fi supărat, dar știți cum sunt străzile aici, că dacă omiți o ieșire, cu sens unic, apoi trebuie să ocolești destul de mult. Nu știu ce să cred, dacă a fost intenționat sau dacă chiar nu și-a dat seama. Cert este că pentru a doua cursă am plătit 15.50 lire. Deci, mai mult…”, spune tânăra despre a doua cursă cu taxiul.

 

A treia oară… în sfârșit…

A treia oară se pare că a fost cu noroc pentru tânăra de 28 de ani. „Nici nu am mai știut cum să mă comport, dacă să spun pe unde să o ia, dacă să nu spun, așa că m-am gândit doar să îi zic șoferului că mă grăbesc și că nu vreau să pierd trenul. Și să aleagă ruta cea mai scurtă. Deși cunosc cartierul foarte bine pentru că locuiesc de mai bine de patru ani în zonă, taximetristul a luat-o pe niște străduțe mici, nici nu știam că există, a luat-o total pe dos, de cum mi se părea mie. Cu toate că mi s-a părut foarte lung traseul, am ajuns la stație în zece minute. Și culmea că am plătit 12 lire. În sfârșit dădusem peste cineva care știa ce face. În plus, omul a fost și destul de amuzant și comunicativ. Mi-a povestit de unde zboară când merge acasă în Ghana, cum își cumpără biletele, ce companii aeriene preferă. Chiar a fost ok”, ne spune Corina.

 

„A patra oară… șoferul aproape s-a rătăcit”

„Dezastru! Între ultima cursă și aceasta a fost diferență uriașă. De la o extremă la alta. Taximetristul m-a întrebat unde merg și apoi m-a rugat să îi spun pe unde să o ia, pe motiv că el așa întreabă toți clienții. Așa că a fost nevoie să îi spun… stânga, dreapta, aici înainte, aici a treia ieșire. Numai că omul nu cred că știa care e stânga și care este dreapta. Altfel nu pot să îmi explic. De două ori i-am spus dreapta și a făcut stânga… m-au apucat toți nervii, mai ales că râdea de prostia pe care o făcea. Nici măcar nu își cerea scuze. Nu mi-a venit să cred. A fost de-a dreptul bizar. Chiar m-am supărat atât de tare că am zis că nu mai merg cu taxiul. Că prefer să aștept autobuzele de noapte decât să îmi fac nervi de la ora trei dimineața”, ne povestește românca despre a patra experiență cu taxiul. Din păcate nu și ultima, pentru care a plătit 16,33 de lire.

 

A cincea oară… gata, iau autobuzul!

„A cincea cursă… alt cincilea traseu. Am plecat mai devreme cu un sfert de oră de acasă, ca să fiu pregătită, pentru că nu știam peste cine dau de data aceasta. I-am spus că mă grăbesc și i-am dat câteva indicative pe unde să o ia. Doar două minute cât am verificat pe telefon dacă trenul are sau nu întârziere, șoferul o luase total invers. L-am întrebat unde merge că practic se îndepărta de stația de tren la care eu trebuia să ajung. Și-a cerut scuze instantaneu și a întors mașina în secunda doi. A trebuit să fiu cu ochii în patru la fiecare intersecție pentru că omul o lua total pe dos. La fel ca și altul, a omis la sensul giratoriu ieșirea și din nou a trebuit să ocolim. Cert este că pe ultima cursă am plătit aproape 18 lire. Nu prea reușesc să înțeleg. Oare fac dinadins pentru a face cursele mai lungi și pentru a câștiga mai mulți bani sau unii chiar nu știu pe unde să o ia? Sau sunt ambele variante valabile?”, se întreabă Corina confuză.

—————————————

„Nici nu vreau să mă gândesc ce voi face luna viitoare, când voi avea din nou ture foarte-foarte devreme. Cred că nu am încotro și mă voi îndrepta spre stația de autobuz. Mai bine stau și aștept… dar rămân cu banii în buzunar și nu îmi mai fac nervi de la trei dimineața!”

Corina, 28 de ani

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!