Au mâncat gratuit pe Regents Street

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Timp liber pe data 4 noiembrie 2015

Londra_restaurant japonez_masa gratuita

A fost noroc în stare pură! Cel puțin așa cataloghează Nicu, un român în vârstă de 40 de ani din Cluj, experiența sa la un restaurant din centrul Londrei. În urmă cu câteva săptămâni, românul povestește că a rezervat o masă acolo pentru patru persoane. Se împlineau 10 ani de la căsătorie și a ținut ca evenimentul să nu treacă neobservat. Un restaurant frumos unde se serveau specialități din pește, fructe de mare, dar și alte delicatese în regim bufet suedez. Și-a invitat cei mai buni prieteni și au luat masa în oraș pe una dintre cele mai importante artere din Londra.

La final, nota a fost… gratis! Și nu! Să nu credeți că motivul a fost doar un cadou de aniversare din partea restaurantului.

 

Diaspora Românească: De ce ați ales acel restaurant?

Nicu: Am sunat și am făcut o rezervare prin telefon. Soția mea lucrează în zonă și de fiecare dată când trecea prin fața restaurantului îmi povestea de preparatele pe care le vedea prin geam. Când am auzit că au multe preparate de pește, fructe de mare, mi-am zis imediat că pentru un asemenea eveniment, se împlineau 10 ani de la căsătorie, se merită să iau o masă acolo. Mai ales că era și în regim bufet suedez. Practic, se plătea o sumă fixă și puteam mânca tot ce voiam. Și nu era scump, 27 de lire de persoană. Plus băutura separat. Cât am fi putut să cheltuim?

 

Diaspora Românească: Ce s-a întâmplat când ați ajuns acolo?

Nicu: Cum am intrat, am avut un sentiment de panică. Era foarte-foarte aglomerat. Oricât încercam să mă uit în stânga și în dreapta nu vedeam nicio masă liberă. M-am gândit că poate mai este o încăpere sau un etaj… ceva. Am vorbit cu cei de la recepție, le-am spus numele, au verificat rezervarea și mi-au spus că le pare rău, dar s-a produs o greșeală și nu mai există nicio masă liberă… Le-am spus că este un eveniment deosebit și că ne vor strica seara. M-am gândit chiar să plecăm, eram cu soția și cu cei mai buni prieteni de familie ai noștri. Am discutat cu ei cât au încercat să rezolve situația cei de la restaurant și ne-a fost teamă că nu vom găsi o masă atât de ușor… sâmbătă seara, în centrul Londrei. În drumul nostru spre restaurant chiar am văzut cum oamenii stăteau la rând pe afară ca să primească o masă, fie la pub, fie la restaurante. În cele din urmă, a venit unul dintre manageri, și-a cerut scuze și ne-a spus că, din păcate, nu îi poate da afară pe cei care deja mănâncă sau pe cei care deja s-au așezat la mese. Ne-a spus că, dacă nu ne deranjează, vor aduce o masă cu patru scaune pe care o vor așeza într-un colț, unde fusese un balcon. Era undeva mai retras… Am acceptat în cele din urmă, pentru că nu voiam să ne pierdem seara așteptând la cozi pe la alte restaurante.

 

Diaspora Românească: Cum arăta acel colț unde v-au instalat masa? Era confortabil?

Nicu: La început ne-a fost teamă, însă când am văzut unde ne conduce și cum arată ne-am bucurat enorm că am acceptat. Doamnele s-au bucurat cel mai tare, pentru că fiind un balcon, era plin de flori de jur împrejur. Plus că au tras niște draperii, iar locul a fost mai retras. Nu se mai auzea gălăgie, muzica se auzea în surdină. Chiar ne-a plăcut foarte mult. Ne-au aprins lumânări, ne-au adus imediat o sticlă de vin. Am trecut peste incident fără să ne enervăm…

 

Diaspora Românească: Cum au fost preparatele?

Nicu: Totul foarte bine pregătit. O sumedenie de salate, cu legume, cu pește, cu fructe de mare, cu fructe. Aperitive, preparate din carne, supe, deserturi care mai de care mai tentante. Nu știu dacă am precizat, dar era un restaurant japonez. Fiind bufet suedez, fiecare își punea în farfurie cât voia. Ne-am luat câte puțin din fiecare, am făcut câte două-trei drumuri cu farfuriile în mână. Singurul inconvenient a fost că trebuia să traversăm tot restaurantul pentru a ajunge în locul unde erau preparatele. Plus că pentru fiecare bucată de carne pe care o ceream era un angajat acolo care felia, pentru că erau bucăți întregi gătite. Am gustat câte puțin din fiecare. Am mâncat și desert. Cap la cap, chiar a fost o seară frumoasă, trecând peste acel incident. Atmosferă frumoasă, intimă, mâncare bună și din belșug. Nu am putut noi să mâncăm chiar din toate câte erau acolo… mai mult de rușine, dar a fost frumos.

—————————————

Cireașa de pe tort

„La sfârșit, le-am mulțumit că totuși au rezolvat situația, ei și-au cerut scuze din nou. Când am cerut nota de plată unuia dintre chelneri, acesta și-a chemat din nou managerul care se ocupase de așezarea mesei noastre. Acesta ne-a spus că totul a fost gratuit, că nu trebuie să plătim nimic, că își cere scuze că s-a întâmplat așa, că a fost o neînțelegere, ceva de comunicare între staff și că ne mai așteaptă pe acolo. Noi când am auzit nu ne-a venit a crede. Nu ne-am fi așteptat nici măcar o secundă să ne ofere chiar așa masa gratuit. Am plecat de acolo uimiți de acest «cadou» până la urmă pentru aniversarea noastră și chiar am discutat la o bere că este minunat dacă încă mai există astfel de servicii… Am luat în considerare și faptul că poate a contat că a fost un restaurant japonez, iar ei, din ce cunosc, sunt foarte corecți.”

Nicu, 40 de ani

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!