AVENTURI LA VOLAN

Articol publicat in sectiunea Auto, Reportajul săptămânii pe data 16 decembrie 2012

Diaspora romaneasca_Aventuri la volan

Profesia de şofer pare una „călduţă” pentru mulţi dintre românii ajunşi în această ţară în căutarea bunăstării.

A petrece opt ore de muncă la volan şi să mai câştigi și bani pentru aceasta pare la îndemâna oricui. Şoferia nu necesită prea multă şcoală, nici calificări superioare şi nici efort fizic; şi pe deasupra, este una dintre meseriile bine plătite în Marea Britanie, pe care românii o pot practica în ciuda restricţiilor ce le sunt impuse pe piaţa muncii din regat.

Şoferii profesionişti care chiar îşi câştigă existenţa efectuând curse lungi la volanul autovehiculelor nu împărtăşesc însă, întrutotul, aceste opinii. Ei povestesc cum viaţa de şofer poate fi adesea încercată de evenimente neprevăzute şi experienţe palpitante; şi îşi amintesc cu tresărire de întâmplări emoţionante, neplăcute sau doar hazlii… În fine, orele îndelungate petrecute la volan pot fi şi istovitoare, iar lumea văzută prin parbriz nu este întotdeauna „roz”, dau asigurări românii care au ajuns să şofeze, zi de zi, prin Regatul Unit ori pe drumuri europene.

În concluzie, viaţa la volan nu este deloc plictisitoare… Iar când stai de vorbă cu un şofer profesionist nu trebuie să te temi niciodată că acestuia i se vor termina… poveştile.

 

 

Şoferi români pe drumuri europene

 

Meseria de şofer este una dintre cele mai tentante profesii pentru românii ce ajung să îşi câştige pâinea muncind în Regatul Unit. Mulţi dintre constructorii aflaţi zilnic pe şantiere visează adesea la „locul călduţ” de la volan pe care îl ocupă unii dintre conaţionalii lor.

În realitate, şoferia este o profesie la fel de solicitantă ca oricare alta… Ea presupune ore nedormite, drumuri istovitoare, o doză consistentă de risc, precum şi multe situaţii total neprevăzute, după cum pretind conducătorii auto cu care am stat de vorbă.

În 1997, când compania Crespo din Bacău începea să asigure primele servicii regulate de transport de colete între Marea Britanie şi România, cei care au avut o asemenea iniţiativă credeau că vor avea numai satisfacţii. „Eram convins că vom aduce numai bucurii, atât românilor din Regatul Unit, cât şi familiilor lor aflate în România. Acum pot să vă spun că toate drumurile pe care le facem prin Europa sunt cu probleme; şi nu sunt niciodată două transporturi la fel… De aceea, de obicei, când pornesc la drum, am nişte emoţii…, că nu ştii ce te aşteaptă”, afirmă Constantin Baghiu, unul din co-proprietarii Crespo Com SRL.

 

Confruntarea cu… vameşii

Controalele vamale sunt cele care dau cel mai mult „de furcă” şoferilor de la compania Crespo care străbat săptămânal drumurile Europei.

„O păţim foarte des… Aş putea să vă spun nenumărate poveşti despre problemele pe care le întâmpinăm la vamă. De exemplu, îmi vine în minte o întâmplare, care a avut loc la graniţa dintre Austria şi Germania. Veneam din România spre Londra, cu maşina plină de colete, ca de obicei”, îşi începe destăinuirea Constantin Baghiu, fost cadru militar în aviaţie şi specialist în tehnică militară, devenit şofer la propria companie, la vârsta pensiei.

„Eram doi şoferi pe una din auto-utilitarele Crespo cu care circulăm de obicei. Am aflat că o să fie o patrulă de control, pe teritoriul Germaniei, la vreo 20 de km de la graniţă”, continuă Baghiu. El ne-a explicat că aceasta este modalitatea prin care se desfăşoară controlul vamal în prezent, în cele mai multe din statele Schengen. Şansele de a fi oprit sunt mai mici, pentru că verificările se fac aleatoriu, fără a fi staţionate toate maşinile care tranzitează graniţa.

„Ştiind că urmează să întâlnim o patrulă, puteam să o luăm pe alt traseu ca să evităm un eventual control, dar am zis că nu avem de ce să ne temem. Şi nu credeţi că ne-a oprit chiar pe noi şi ne-a dirijat către un cântar ca să verifice greutatea mărfii. Ne-au spus că greutatea coletelor este peste capacitatea permisă de transport a maşinii. Dar eu ştiam că nu este aşa, pentru că nu aveam multe colete şi le cântărisem. Am încercat să le explic, dar nu prea ai şanse în astfel de situaţii. Vameşii nici nu stau de vorbă, se fac că nu înţeleg… Ne-au amendat cu vreo 200 de euro şi când am scos banii, nu mai voia să îi ia. Parcă se ştia vinovat şi nu voia să pună mâna pe bani. În fine, până la urmă, am plătit şi am plecat păgubiţi, ca de atâtea ori, de altfel…”, mai spune Constantin Baghiu.

El accentuează, însă, că în Marea Britanie nu întâmpină asemenea probleme… „Ce îmi place în Anglia este că sunt corecţi. Ne-a găsit odată şi la ieşire din Regatul Unit cu greutate excesivă. Ne-au dus la un dispecerat al lor şi ne-au comunicat că nu plecăm de acolo până nu scăpăm de marfa excedentară. Am chemat pe unul din şoferii noştri cu o altă maşină şi am stat acolo până a venit şi am descărcat coletele care erau în plus. Am avut şi atunci costuri de câteva sute de lire, dar ei nu ne-au dat nicio amendă. Nu e ca în România sau ca în alte ţări din Europa, unde te amendează, dar problema rămâne…”, mai susţine Constantin Baghiu.

 

Clienţi cu surprize…

Transportatorii care duc colete pentru români dinspre Marea Britanie spre România şi înapoi ajung uneori să se confrunte cu dificultăţi, chiar din cauza clienţilor pe care încearcă să îi deservească. Pentru că unii se folosesc de companiile de transport pentru a „acoperi” activităţile ilegale pe care le desfăşoară; în timp ce alţii au pretenţii nepotrivite…

„Îmi amintesc că era să o încurcăm odată rău de tot, din cauza unor pungi de… mălai”, ne-a mărturisit Constantin Baghiu, proprietarul companiei Crespo. „Am primit odată nişte pachete care conţineau printre altele o pungă de mălai. Întâmplător, băiatul meu a observat că acea pungă era sigilată excesiv, fapt care i s-a părut suspect… Şi atunci, ştiind că vom fi controlaţi la vamă, şi-a asumat riscul şi a verificat conţinutul ambalajului. Am avut noroc că a avut inspiraţia să verifice pachetul înainte de a ajunge în faţa vameşilor; pentru că în praful de porumb măcinat se aflau într-adevăr ascunse diferite instrumente specifice, folosite pentru furtul de bani din bancomate”, ne-a dezvăluit Constantin Baghiu.

Cei de la Crespo au anunţat imediat familia care trimisese coletul. „A venit apoi un bărbat la noi la depozit. Era livid la faţă şi foarte speriat… A recunoscut că băieţii lui au pus în colet pachetele de mălai cu conţinut suspect şi se ruga să nu îl reclamăm la poliţie. Noi nu aveam de gând să îl dăm pe mâna poliţiei; i-am explicat doar că ne poate crea mari probleme…”, a concluzionat reprezentantul companiei de coletărie.

„Acestea sunt cele mai dificile situaţii cu care ne confruntăm, dar sunt altele la fel de neplăcute, chiar dacă uneori par de-a dreptul hazliii…”, ţine să mărturisească Constantin Baghiu. Acesta ne-a povestit cum o tânără studentă din Marea Britanie i-a ţinut pe şoferii Crespo blocaţi timp de două ore pentru că… nu voia să se scoale din pat. „Am ajuns cu coletul în campusul studenţesc unde locuia fata dimineaţa la ora şase. Îi aduceam colet de la părinţi, din România. Vorbisem cu tatăl ei, care este comisar la Garda Financiară. Am sunat-o şi tânăra ne-a răspuns să o aşteptăm, că ea se scoală doar la 8:00 dimineaţa şi până atunci ea nu iese din cămin ca să preia pachetul…”, spune râzând Constantin Baghiu. „Şi nu este unicul astfel de caz. Am mai păţit cu o altă tânără din România, studentă şi ea, care nu voia să ne deschidă uşa… Locuia cu un bărbat şi se temea că le vom spune părinţilor ei acest fapt…”, mai povesteşte amuzat reprezentantul firmei Crespo.

—————————————————

„Cele mai mari probleme pe care le-am avut au fost întotdeauna în vamă. Am întâmpinat adeseori dificultăţi peste tot în Europa, mai ales pentru că mulţi dintre clienţii noştri nu înţeleg că nu au voie să pună în pachete ţigări, băuturi alcoolice sau alte produse interzise… Iar când ajungi să fii controlat de vameşi nu mai ai ce să faci… Nici nu poţi să stai de vorbă cu ei, te persiflează şi se poartă urât, sunt parcă naţionalişti ori rasişti… Oricum, se vede că au ură pe noi, românii. Probabil că şi conaţionalii noştri or fi făcut multe probleme prin ţări străine, altfel nu îmi explic atitudinea vameşilor împotriva noastră…”

Constantin Baghiu, proprietar al companiei de coletărie Crespo Com SRL

—————————————————

 

 

Vremea racheţilor

 

Orice şofer care a circulat frecvent pe şoselele şi autostrăzile Europei în anii `90 îşi aminteşte de „atacurile racheţilor”. Unul dintre românii care trăiesc acum în Marea Britanie ne-a relatat despre o astfel de experienţă pe care a trăit-o la volan în acea perioadă…

„Bande de racheţi” au fost numite grupările infracţionale provenite în general din statele fostei Uniuni Sovietice, care atacau în mod organizat maşinile şi persoanele care circulau pe drumuri izolate din diferite ţări europene. Acţiunile lor urmăreau oprirea forţată a autovehiculelor aflate în trafic şi jefuirea acestora. Victimele erau adeseori agresate şi abandonate după ce erau deposedate de toate valorile pe care le aveau…

 

Range Rover vs. Lada

„Cea mai mare spaimă am tras-o odată în Cehia, când am fost atacat de racheţi. Era prin 1993, o perioadă în care existau grupuri de racheţi care atacau maşinile”, îşi aminteşte Z.I., unul din şoferii români din Marea Britanie, cu care am stat de vorbă.

Românul crede că norocul său în confruntarea cu racheţii a fost că avea o maşină nouă, foarte bună şi puternică… „Conduceam un Range Rover nou, 4X4. Eram împreună cu sora mea, pentru că mergeam în România, la rude. Aveam la noi şi bani şi eram încărcaţi cu cadouri. Pe atunci se circula cu vize, dar aveam toate actele în regulă. Doar că nu aveam vize de Austria, aşa că am trecut din Germania în Cehia, ca apoi să o luăm prin Slovacia şi Ungaria”, ne-a mărturisit Z.I..

 „Când mai aveam vreo 30 de km până la Praga, ne-am oprit la o staţie de carburanţi să alimentăm şi intenţionam să căutăm pe urmă un hotel, pentru că se lăsase întunericul. Sora mea s-a dus să plătească şi atunci am observat, undeva în spatele clădirii, un autoturism Lada, care aştepta cu farurile aprinse şi motorul pornit. Am bănuit imediat că sunt racheţi ruşi, care probabil că ne vor ataca pe şosea. Şi atunci i-am spus surorii mele să urce repede în maşină că nu mai ne oprim la niciun hotel. I-am spus în două vorbe despre bănuiala mea şi ei nu îi venea să creadă. Dar, din păcate, am avut dreptate…”, mai susţine românul, care lucrează de peste 20 de ani ca şofer profesionist în Marea Britanie.

 

„Duel” pe autostradă

Două autoturisme Lada au pornit în urmărirea Range Rover-ului în care se aflau Z.I. şi sora lui, în momentul în care aceştia au părăsit o staţie de carburanţi, undeva în Cehia, într-o seară din 1993.

„Ne-au urmărit pe autostradă…. Unul dintre cele două autoturisme circula la mică distanţă în faţa noastră şi începuse să încetinească, ca să mă oblige să frânez, iar cealaltă mergea în paralel cu mine în partea stângă, să nu pot trece pe banda de viteză. Ăsta este modul de acţiune al racheţilor. În felul acesta, te obligă să opreşti şi apoi te jefuiesc”, povesteşte Z.I.

El a reuşit să scape de urmăritori cu greu, dar numai pentru că era un şofer cu experienţă… „M-am gândit imediat la toate lucrurile de valoare pe care le aveam în maşină şi m-am hotărât să nu opresc, orice ar fi. Când cel din faţa mea a început să frâneze, eu m-am lipit efectiv de bara lui şi am accelerat. L-am împins şi fiind diferenţă mare de gabarit între Range Rover-ul meu şi Lada lui nu a avut ce să facă. Apoi m-am mai şi făcut că o iau la stânga, doar atât cât să îl fac pe cel ce mergea în paralel cu mine să frâneze un pic. Atunci s-a creat puţin spaţiu şi am profitat imediat, ieşind dintre ei. Imediat am demarat cu viteză şi am rulat constant cu 180 de km/h. La aşa viteză, nu m-au mai putut urmări…”, povesteşte Z.I.

El îşi mai aduce aminte că, după ce s-a văzut scăpat de urmăritori, a oprit într-o parcare unde se aflau multe camioane. „Le-am povestit şoferilor care înnoptau acolo ce am păţit. Ei mi-au spus că pot să parchez între ei fără frică şi să ne odihnim, că ei sunt înarmaţi şi nu vom avea probleme. I-am ascultat şi am rămas acolo până dimineaţa…”, îşi încheie Z.I. mărturisirea.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!