Avortul spontan (pierderea spontană a sarcinii)

Articol publicat in sectiunea Doctor, Sănătate pe data 6 octombrie 2014

pacienta43

În articolul precedent am scris despre femeia gravidă şi cum este sarcina urmărită în Marea Britanie.

Am considerat de bun augur să mă opresc, în acest articol, asupra avortului spontan, respectiv a pierderii spontane a sarcinii, „miscarriage”, aşa cum este cunoscut în limba engleză. Este un fenomen deosebit de frecvent, mult mai des întâlnit decât îşi poate imagina o femeie, respectiv un cuplu, care îşi doreşte copii, fiind, nu în ultimul rând, un fenomen de îngrijorare şi, evident, tristeţe.

Doresc prin acest articol să clarific semnificaţia avortului spontan, ceea ce implică, ce atitudine trebuie să abordeze persoanele în cauză şi să ajut cuplurile să înţeleagă exact cum stau lucrurile, încercând, astfel, să demontez unele mituri care nu sunt deloc adevărate şi total lipsite de un suport ştiinţific.

 

Ce înseamnă „avortul spontan”?

Avortul spontan, cum spuneam şi mai sus, se referă la pierderea spontană, neprovocată a sarcinii, şi poate fi timpuriu şi tardiv.

Avortul spontan timpuriu este cel care se produce în primele 12 săptămâni de sarcină (în primul trimestru).

Avortul spontan tardiv este cel care are loc în al doilea trimestru, între săptămâna a 12-a şi a 24-a.

 

Care sunt cauzele ce determină avortul spontan?

De cele mai multe ori, avortul spontan are loc fără nicio cauză ce poate fi identificată. Aproximativ una din cinci femei care rămâne gravidă suferă o pierdere spontană de sarcină, riscul fiind mai crescut după vârsta de 35 ani. Este un fenomen extraordinar de des întâlnit, multe femei nici nu au ştiut că au rămas gravide şi confundă sângerarea datorată avortului, cu menstruaţia. Este deosebit de importantă înţelegerea acestui lucru şi înalta sa frecvenţă fără o cauză anume, mai ales în ziua de azi, când există un acces foarte mare la diferite teste de sarcină care indică sarcini extrem de timpurii. Femeia trebuie să înţeleagă că înainte de 8 săptămâni riscul de pierdere spontană a sarcinii este mare, şi nu ţine neapărat de ea, de sănătatea ei. Riscul scade proporţional cu avansarea în sarcină. Pierderile de sarcină în al doilea trimestru sunt rare şi sunt considerate a fi mai puţin de 4%. Mai puţin de 5% dintre pierderile de sarcină au loc după identificarea prezenţei bătăilor cardiace.

Cauza cea mai frecventă se pune pe baza anomaliilor cromozomiale care au loc în momentul fecundaţiei sau gametogenezei, respectiv a formării oului. Acestea sunt evenimente unice, nu sunt ereditare, iar partenerii nu suferă de nicio afecţiune. Nu se poate face nimic pentru a preveni o unire/joncţiune cromozomială defectuoasă, incompatibilă cu viaţa.

În general, cu următoarea ocazie sau la un interval oarecare, femeia rămâne gravidă şi duce sarcina la bun sfârşit, chiar şi după ce a suferit 1-2, chiar 3 avorturi spontane. O femeie poate avea unul sau doi copii, după care să experimenteze o pierdere spontană de sarcină sau mai multe.

Întrucât, în general, nu se descoperă nicio cauză legată de femeie, investigaţiile sunt rezervate pentru mai târziu. Femeia este investigată după ce a suferit 3 avorturi spontane consecutive, care pot fi indice de sindrom antifosfolipidic. De cele mai multe ori, însă, investigaţiile nu duc la niciun rezultat, doar în câteva cazuri se confirmă că femeia are sindromul mai sus numit, care contribuie la avorturi spontane.

Sindromul antifosfolipidic este o boală autoimună, caracterizată prin prezenţa anticorpilor antifosfolipidici, care intervin în cascada de coagulare a sângelui şi favorizează apariţia trombozelor arteriale, venoase şi a pierderilor de sarcină repetate. Dacă acest sindrom este confirmat, femeia va fi pusă sub tratament cu Aspirină de 75 mg o dată pe zi, dimineaţa, şi un anticoagulant ce se injectează subcutanat, o dată pe zi. Femeia va fi urmărită de un specialist în avorturi spontane repetate şi va avea parte de un tratament individualizat. Din acest motiv, nu mă voi opri în detaliu asupra acestui aspect.

După 12 săptămâni, cauzele avortului spontan sunt legate de alte circumstanţe, în general legate de sănătatea mamei şi nu de puţine ori, legate de un proces infecţios.

Voi menţiona în cele ce urmează factorii de risc pentru avorturile spontane, fără a fi factori cauzali direcţi şi cerţi, însă cunoaşterea lor duce, în primul rând, la evitarea unor factori nesănătoşi pentru organism:

I. În primul trimestru (până la 12 săptămâni):

1. Vârsta mamei:

  • < 30 ani – 1:10 sarcini vor avorta spontan;
  • 35-39 ani – 2:10 sarcini vor avorta spontan;
  • > 45 ani – mai mult de 50% din sarcini vor avorta spontan.

2. Alţi factori de risc:

  • obezitatea;
  • fumatul;
  • consumul de substanţe ilicite;
  • consumul a mai mult de 200 mg cofeină pe zi;
  • consumul a mai mult de 2 unităţi de alcool pe săptămână (o unitate înseamnă un pahar mic de vin, 250 ml de bere, 25 ml de băuturi spirtoase).

II. În al doilea trimestru, până la 24 săptămâni (în această perioadă intervin cu preponderenţă factori care ţin mai mult de starea de sănătate a mamei):

1. Preexistenţa unor afecţiuni de lungă durată, a aşa-numitelor boli cronice. Dintre acestea le menţionez pe cele mai frecvente şi mai importante: diabetul zaharat necontrolat, hipertensiunea arterială severă, afecţiuni renale, afecţiuni tiroidiene slab controlate, boala celiacă, lupus.

2. Infecţii: preexistenţa sau contactarea lor în timpul sarcinii cresc riscul de avort spontan: rubeola, citomegalovirusul, toxoplasmoza, vaginoza bacteriană, HIV, malaria, bolile cu transmisie sexuală, precum chlamydia, gonoreea, sifilisul.

3. Anumite medicamente cresc, de asemenea, riscul de avort spontan, cele mai frecvent utilizate fiind antiiflamatoarele non-steroidiene (ibuprofen, diclofenac etc.), de altfel contraindicate imediat ce femeia află că este gravidă sau planifică o sarcină (menţionez că acestea sunt contraindicate şi datorită faptului că există un risc crescut pentru malformaţii fetale), retinoizii (folosiţi pentru tratarea eczemelor şi acneei), methotrexate (folosit uneori în tratarea artritei reumatoide).

4. Incompetenţa (insuficientă) cervicală. Există o tendinţă, mai ales în România, de a se măsura în mod regulat lungimea colului uterin, dar acest lucru nu este justificat atât timp cât nu au avut loc traume la acest nivel sau intervenţii chirurgicale. Sunt extrem de rare situaţiile în care avem de a face cu o incompetenţă cervicală nelegată de aspectele menţionate anterior. Incompetenţa (insuficientă) cervicală, respectiv a colului uterin, implică o slăbire a musculaturii acestei zone şi o deschidere timpurie a sa, ducând, astfel, la pierderea sarcinii. În cazul unei incompetenţe cervicale dovedite, după primele 12 săptămâni de sarcină se va pune o mică sutură cervicală, care va fi scoasă în jurul săptămânii 37.

 

Care sunt simptomele unui potenţial avort spontan şi ce trebuie făcut

Un avort spontan este anunţat, în general, de sângerare vaginală însoţită sau nu de dureri suprapubice cu sau fără iradiere în fosele iliace. Durerea poate fi sub formă de crampe sau poate să lipsească, cel puţin la început. Sângerarea poate varia de la nesemnificativă, rozalie, până la o sângerare semnificativă.

În cazul unor astfel de simptome, femeia este sfătuită să se prezinte la medicul de familie (GP), care o va îndruma către unitatea aferentă de sarcină timpurie, respectiv „Early Pregnancy Unit”, iar dacă simptomele au apărut în orele în care cabinetul medicului de familie şi/sau Early Pregnancy Unit sunt închise, pacienta va merge la serviciul de Urgenţe (Accident and Emergency) al spitalului de care aparţine.

I se va face un test de urină pentru a se confirma sarcina, dacă sângerarea este abundentă, semnificativă, i se va lua şi sânge şi va fi văzută de un medic. Este foarte important de ştiut că sângerarea nu înseamnă neapărat avort! Există sângerări în primul trimestru de sarcină care se numesc „sângerări de implantare”. Unica metodă prin care se confirmă diagnosticul este ecografia. Medicul, chiar dacă examinează pacienta, nu se poate pronunţa dacă este vorba de avort sau nu în lipsa ecografiei. Examinarea pacientei confirmă avortul doar în cazul în care au fost vizualizaţi produşi de concepţie la nivelul orificiului colului uterin sau pacienta a eliminat produşi de concepţie, care sunt asemuiţi unor „ţesuturi”. În alte circumstanţe, numai ecografia confirmă sau infirmă.

Există, însă, şi avorturi spontane care nu s-au manifestat în niciun fel şi sunt descoperite întâmplător la ecografia de 12 săptămâni, unde se observă o sarcină oprită în evoluţie la un anumit număr de săptămâni şi lipsa bătăilor fetale.

 

Ce se face în cazul în care avortul spontan este confirmat?

În cazul în care acesta este confirmat, pacienta va avea o discuţie cu medicul sau cu asistenta specializată în avorturi spontane, i se vor da nişte pliante în care are informaţia cu privire la ce înseamnă un avort spontan, precum şi metodele de management. Pacienta va avea parte de o discuţie în detaliu şi, împreună cu medicul sau asistenta respectivă, va decide ce metodă doreşte să adopte. Există trei posibilităţi pe care le voi aminti aici, dar luarea deciziei trebuie să fie bine documentată. Le menţionez cu rol informativ numai. Posibilităţile sunt:

1. Abordare conservatoare – a nu se face nimic, produşii de concepţie vor fi eliminaţi la un moment dat, întrucât aceştia vor deveni „corpi străini” pentru uter şi vor fi expulzaţi. Este un proces natural, care durează de la câteva zile la câteva săptămâni, nu se poate prezice dinainte când anume se va întâmpla.

2. Tratament medicamentos – pacientei i se administrează un medicament numit Misoprostol. Procesul poate începe până într-o săptămână, dar, în general, pacienta este sfătuită să contacteze unitatea „Early Pregnancy” dacă nu sângerează în următoarele 24 de ore. Abordarea medicamentoasă imită procesul natural și îl grăbeşte. Misoprostolul are rolul de a stimula contracţiile uterine. Beneficiul pentru pacientă este că nu este supusă unei anestezii generale, precum în procedeul de mai jos, şi se evită posibilele complicaţii ale unei intervenţii.

Pacienta va trebui să îşi dea consimţământul scris pentru această metodă de tratament.

3. Tratament chirurgical – evacuarea produşilor de concepţie. În acest caz, pacientei i se vor explica beneficiile şi riscurile unei astfel de proceduri şi i se va menţiona că va fi pusă sub anestezie generală. Pacienta va trebui să îşi dea consimţământul scris pentru această procedură.

 

Se poate preveni avortul spontan?

Pierderea spontană a sarcinii nu poate fi prevenită şi nici prevăzută. Un stil de viaţă sănătos determină un organism sănătos (a se citi mai sus). Fumatul, alcoolul, evitarea anumitor medicamente pe timpul sarcinii sunt elemente ce ajută organismul femeii şi viitorul făt, dar nu garantează prevenirea unui avort spontan.

 

După avortul spontan

A pierde o sarcină este un eveniment deosebit de trist în viaţa femeii şi a cuplului, cu implicaţii emoţionale semnificative de multe ori. Există servicii spitaliceşti care oferă sprijin şi sesiuni de „counselling”, dacă femeia sau cuplul doresc să apeleze la ele.

Cea mai frecventă întrebare este când se poate încerca pentru o nouă sarcină. Sfatul este ca femeia să aibă o menstruaţie normală, apoi cu următorul ciclu poate încerca, din nou, să rămână gravidă. Repet ceea ce afirmam şi la începutul articolului, multe femei au o sarcină reuşită după un avort, şi chiar după mai multe.

 

„Mituri” cu privire la avortul spontan

Doresc să menţionez câteva „mituri” cu privire la potenţialele cauze ale avortului spontan, care nu au nicio bază ştiinţifică şi care sunt eronate. Prin urmare, avortul spontan nu este legat de:

  • starea emoţională în timpul sarcinii, precum stres sau depresie;
  • sperietură în timpul sarcinii;
  • activitatea fizică în timpul sarcinii. Femeia gravidă trebuie să aibă activitate fizică, este indicat să meargă la sală, să se mişte. Există anumite exerciţii/sporturi contraindicate în sarcină, mai ales sporturile de contact sau supra-epuizarea. Cea din urmă determină deshidratare, cu consecinţele sale, dar nu pierderea sarcinii. Se poate discuta cu moaşa sau medicul de familie ce activităţi fizice se pot face pe parcursul sarcinii;
  • ridicarea de obiecte sau întinderile în timpul sarcinii;
  • a lucra în timpul sarcinii;
  • a avea o relaţie sexuală în timpul sarcinii.

 

BIBLIOGRAFIE:

  • http://www.rcog.org.uk/stratog/page/miscarriage;
  • http://www.nhs.uk/Conditions/Miscarriage;
  • http://www.nhlbi.nih.gov/health/health-topics/topics/aps/.

Dr. Felicia Elena Buruiană, PhD
Registrar Obstetrics and Gynaecology


Comentarii

Spune-ti si tu parerea!