Avortul, vinovăţie sau eliberare? O româncă se destăinuie

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Sănătate pe data 14 iulie 2014

Se spune că în lume, una din trei femei recurge măcar o dată în viaţă la avort. Una din cele mai cumplite experienţe ce nu poate fi ştearsă uşor din mintea şi din sufletul unei femei. Amprenta unei întreruperi de sarcină nu se vede niciodată, dar există întotdeauna.

O româncă de 27 de ani a trecut de curând prin chinul fizic şi sufletesc al deciziei de a face avort… într-o ţară străină. „A fost cumplit, îmi venea să fug în fiecare secundă, a fost cea mai îngrozitoare perioadă… Cea mai neagră”, spune tânăra, care a dorit să nu-şi dezvăluie identitatea.

 

Momentul testului

Totul a început în urmă cu patru luni de zile când, în urma unui test, viaţa sa s-a întors la 180 de grade…

„Relaţia în care eram nu era una tocmai roz. Aveam certuri aproape în fiecare zi… lucrurile nu mai mergeau, era evident. Iar vestea, acea veste grea, a venit într-un moment în care am decis să mă despart de prietenul meu. Culmea a fost că i-am spus ce mi s-a întâmplat şi nu a schiţat nici măcar un gest. Mi-a spus cam aşa ceva… ştii ce ai de făcut, nu? Doar că, eu chiar nu ştiam la acel moment… este uşor de spus… dar cumplit de complicat de făcut. Eram într-o ţară străină, nu vorbesc nici acum limba engleză foarte bine şi nu eram înscrisă la GP. Cui să mă adresez? Cui să cer ajutor? Cu cine să vorbesc despre acest lucru… Acasă nu mă puteam întoarce… Aşa că m-am trezit singură, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să citesc pe internet ce mi se întâmplă. Nu ştiam foarte multe, decât generalităţi. Apoi am început să plâng… şi să nu mai dorm şi să plâng… şi să nu mai mănânc… Mergeam la muncă, dar simţeam că sunt pe altă lume… că plutesc. Plus că începusem deja să mă simt nu rău, ci foarte rău”, ne spune tânăra de 27 de ani.

——————————————

„Nu am vrut să vorbesc despre această experienţă, dar m-am gândit că poate mai sunt persoane care trec sau care vor trece prin aşa ceva… şi cred că le poate ajuta… o poveste.”

——————————————

 

Decizia şi sfaturile medicilor

Timpul trecea şi asta nu era în avantajul ei. Cu greu s-a hotărât să îi spună unei colege de casă, de care se simţea mai apropiată.

„Nu îmi place să vorbesc despre acest lucru… dar mi-am călcat pe suflet şi am spus, pentru că aveam nevoie de ajutor. I-am povestit unei colege de casă prin ce treceam, ea era de doi ani în Londra şi m-am gândit că poate ştie mai multe decât mine. Într-adevăr, m-a ajutat să mă înscriu la GP. A mai durat o săptămână, iar programarea pentru problema mea… mai dura încă o altă săptămână. Aveam nevoie de ceva concret… nu mai puteam aştepta. Aşa că, imediat a doua zi, împreună cu ea, colega de casă, am fost la un spital din zona în care locuiam. După ce am aşteptat două ore la Urgenţă, ni s-a spus să mergem la un alt spital, pentru că acolo nu există secţie de ginecologie… tot în acea zi am ajuns la cel de-al doilea spital. Acolo mi-ai făcut un test de urină şi imediat după ce le-am spus care este decizia mea… m-au transferat la o altă asistentă… un psiholog, probabil… care a încercat pe tot parcursul discuţiei să mă determine să renunţ la decizia de a face avort. La scurt timp a mai venit încă o asistentă, care a încercat acelaşi lucru. Din păcate… eu ştiam că nu am cum. A fost în zadar, nici de acolo nu am plecat cu ceva concret…”, povesteşte tânăra.

 

Ajutor şi suport la o clinică privată

După toate cele întâmplate, singura soluţie a fost să caute pe internet o clinică specializată.

„Aveam momente în care simţeam că mă sufoc. Cu fiecare zi care trecea îmi era şi mai rău…. şi mai groază. Nu ştiam unde să mă duc, ce să fac… am luat în calcul atunci ideea de a mă întoarce în România. M-am gândit că doar asta mai este salvarea mea… Cu gândul acesta în minte, am reuşit să mă mai calmez şi nu ştiu cum, dar într-o seară m-am uitat pe internet la clinci private din Londra. Citind descrieri şi alte informaţii, am descoperit cea mai veche clinică de aici… peste 40 de ani de experienţă, cu medici foarte bine pregătiţi, care ajută peste 65.000 de femei pe an. Aveau şi o listă de preţuri… ce-i drept scump, dar numai la bani nu mă gândeam eu atunci.”

——————————————

„Erau pe site-ul clinicii explicate mai multe modalităţi de a face avort. Atunci am descoperit avortul cu pastile. Nici nu ştiam că există aşa ceva. A fost clipa în care mi se luase deja un nod din gât. M-am uitat la preţuri şi costa undeva la 500-600 de lire. Nu aveam banii aceştia, dar a doua zi de dimineaţă, colega mea de casă a sunat la clinică şi m-a programat.”

——————————————

 

Pastilele salvatoare?!

Imediat după programare totul a mers ca pe roate.

„Am sunat joi şi m-au chemat sâmbătă. Este o clinică ce are mai multe sedii în Londra. Am intrat într-o cameră de aşteptare unde mai erau şi alte fete, femei, cupluri… iar de acolo ne strigau pe fiecare. Cred că, dacă îmi amintesc bine, am discutat pe rând cu cinci sau şase persoane de acolo. Cineva mi-a luat datele şi m-a întrebat despre istoricul meu medical… altcineva mi-a vorbit despre fiecare modalitate de avort… apoi altcineva mi-a explicat în ce constă modalitatea pe care am ales-o eu, adică cea cu pastile: riscuri, avantaje şi dezavantaje. După care am vorbit cu un psiholog şi apoi, la final, mi-au luat sânge din deget… Aveam atunci şapte săptămâni, aşa că mi-au spus că nu trebuie să mai amân foarte mult, pentru că procedura cu pastile nu poate fi făcută decât la o sarcină sub nouă săptămâni. Deja îmi făcuseră a doua programare pentru luni.”

——————————————

„După ce mi s-a explicat de trei sau patru ori în ce constă avortul medicamentos, ce ai voie să faci şi ce nu, care sunt consecinţele, dar şi care sunt riscurile (sper să nu mă înşel, dar cred că la una din 100 sau din 1.000 de femei, nu mai ştiu exact, această metodă nu reuşește). Este nevoie de două vizite la clinică. Pentru că sunt două pastile. Nu o să povestesc exact procedura… se poate citi pe internet. Imediat după vizitele la clinică poţi merge acasă. Eu pot să spun atât… că după câteva ore am început să mă simt foarte rău, dar foarte-foarte rău. Ameţeli, greţuri, dureri de cap… sângerări, pentru că în acest lucru constă… Ei te cheamă din nou la clinică după două săptămâni… pentru a vedea dacă totul este în regulă.”

——————————————

 

Fără rezultat

În cele două săptămâni în care a fost sfătuită să bea cât mai multe lichide şi să nu depună efort, tânăra povesteşte că a continuat să se simtă rău, s-a gândit în tot acest timp că poate fi efectul puternic al pastilelor.

„M-am simţit foarte rău în cele două săptămâni… îmi era rău şi seara şi ziua şi dimineaţa… mereu. Nu aveam niciun moment în care să mă simt cât de cât bine. După cele 14 zile m-am prezentat din nou la clinică… mi s-a făcut un scan şi mi s-a dat vestea: Metoda nu reuşise! Ce-i drept, mi s-a spus încă de la început că există această posibilitate. Tocmai de aceea mă simţeam în continuare rău… pentru că fusese fără rezultat. Alt psiholog, altă consiliere, altă programare. Totul a decurs foarte repede. M-au programat pentru a doua zi. De data aceasta am ales împreună cu asistentele de acolo avortul prin aspirare. Mi-au spus că este cea mai sigură metodă… şi cea mai uşoară pentru majoritatea femeilor… pentru că te prezinţi dimineaţa la clinică şi după-amiaza poţi merge acasă, iar în următoarea zi îţi poţi relua activităţile…”, ne spune tânăra.

 

Ultima programare

Chiar dacă s-a ferit şi s-a temut cel mai mult să ajungă pe masa de operaţie… acest lucru, din păcate, nu a ocolit-o.

„Greul abia de acum a urmat. A fost ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Mai ales pentru mine, care mă tem şi de un ac… La clinică am ajuns de dimineaţă. Mi s-a spus că nu am voie să mănânc şi să beau. În sala de aşteptare erau atât de multe fete şi femei. Toate păreau liniştite, unele chiar făceau glume cu partenerii. Cred că asta m-a încurajat… măcar nu eram singura care trecea prin aşa ceva. La fel ca prima dată, am trecut prin cabinetele mai multor asistente. Fiecare cu rolul său. Una îţi vorbea, alta îţi explica, un altul te pregătea psihic şi fizic, şi un altul te punea să completezi o listă cu ceea ce vrei să mănânci… după ce te vei trezi din anestezie. Condiţiile… fără cusur. Perfecte. Personalul extrem de amabil. Cred că sunt detalii care cântăresc enorm… pentru o femeie aflată în astfel de condiţii. Asistenta care te preia, anestezistul, medicul, întreaga echipă vorbesc cu tine neîncetat şi îți repetă că totul va fi bine… şi că totul se va termina curând. După anestezie, m-am trezit într-o cameră unde am rămas în jur de o oră… totul a durat 40 de minute – o oră. Era un ceas pe perete şi aşa am reuşit să calculez. La sfârşit… mai rămâi o oră cu celelalte paciente într-o sală unde serveşti un ceai, un suc, un sandwich şi apoi poţi pleca. A doua zi… începi o nouă viaţă. Chiar aşa mi-a spus ultima asistentă care mi-a dat un fel de scrisoare… cu desfăşurătorul medical. Mi-a spus aşa: Acum eşti ca nouă…

——————————————

„Important de menţionat este faptul că, la final, nu am plătit absolut nimic. Totul a fost gratuit. Din ce am înţeles, clinica colaborează cu NHS şi toate persoanele care pot demonstra că sunt rezidente aici beneficiază gratuit de tratament.”

——————————————

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

4 pareri la “Avortul, vinovăţie sau eliberare? O româncă se destăinuie”

  1. Nicoleta Spune:

    Buna ma numesc nicoleta si sunt insarcinata. Imi poti spune te rog numele clinicii la care ai fost si daca ai avut nevoie de bilet de la GP

  2. IRINA Spune:

    buna poti sami spui si mie adresa te rog frumos. pentru ca sunt si eu in asta situatie?

  3. Aura Spune:

    Buna poti sa imi spui si mie clinica unde ai fost te rog?multumesc.

  4. Lera Spune:

    Buna. Sunt exact in aceeași situație. Poti sa imi spui te rog denumirea clinicii si unde se afla ?

Spune-ti si tu parerea!