Bancherii şi ultrabogaţii! Nu imigranţii şi asistaţii sociali!

Articol publicat in sectiunea UK la zi pe data 27 martie 2015

dopaj-banca

Politicienii caută să dea vina pentru problemele economice ale Marii Britanii pe cei de la subsolul societăţii. Vina, în realitate, este a celor din vârful piramidei, scrie Tony McDonough în Liverpool Echo.

Nu aţi auzit de bancul cu bancherul, cu suporterul Ukip şi cu imigrantul, care aveau în faţă 10 biscuiţi? Ei bine, bancherul a luat nouă din acei biscuiţi, după care i s-a adresat suporterului Ukip: „Prietene, vezi că imigrantul vrea să-ţi ia biscuitul!”

Magicienii au o tehnică prin care distrag atenţia publicului într-o altă direcţie, astfel încât să-şi poată ascunde, uneori la vedere, trucul. Aceeaşi tehnică o folosesc şi cei puternici şi bogaţi pentru a păcăli milioane de oameni să arate cu degetul în direcţia greşită atunci când lucrurile nu merg bine.

În 2008, ca urmare a unor practici financiare iresponsabile, care au transformat piaţa într-un cazino gigant, piaţa financiară globală a ajuns aproape de colaps total. Băncile centrale au fost nevoite să lanseze operaţiuni de salvare, iar, printre altele, Royal Bank of Scotland (RBS) a primit £45 de miliarde de la statul britanic.

În anii următori, economia Marii Britanii a avut mult de suferit. Consumatorii au încetat să mai consume, iar afacerile au încetat să mai investească. Prin urmare, profiturile companiilor, o sursă importantă de taxe pentru fisc, au scăzut dramatic.

 

Găuri imense în buget şi soluţii aiuritoare

Astfel că astăzi datoria publică a UK este de £1,4 trilioane, iar deficitul bugetar anual (diferenţa dintre venitul total şi cheltuielile totale) se ridică la £100 de miliarde.

Pentru a soluţiona aceste grave probleme, guvernul britanic a ales austeritatea şi a redus drastic cheltuielile pentru serviciile publice, de care depind cei mai nevoiaşi dintre britanici. Sunt vremuri grele şi, evident, este nevoie de nişte ţapi ispăşitori.

Dacă citeşti majoritatea presei britanice, spune Tony McDonough, dacă asculţi politicienii Ukip, Partidul Conservator şi chiar şi pe laburişti, afli că tocmai cei din pătura de jos a societăţii sunt de vină – şomerii, cei care stau pe social şi imigranţii. Ceea ce este mincinos.

Să ne reamintim de scandalul izbucnit la HSBC acum câteva săptămâni. Se pare că banca HSBC şi-a ajutat clienţii bogaţi să evite plata taxelor în stil industrial. Per total, guvernul britanic estimează că evaziunea fiscală este de £35 de miliarde, aproximativ 7% din totalul taxelor colectate. Unii analişti economici ridică cifra la £70 de miliarde.

În comparaţie, statul este fraudat anual cu £1 miliard în cadrul sistemului de ajutor social. Mai nimic. Abia după 45 de ani de fraudă se va ajunge la nivelul sumei acordate în ajutor băncii RBS, care a primit banii într-o clipită.

Imigranţii se fac şi ei vinovaţi de faptul că fură locurile de muncă britanicilor, că cer ajutor social, că ocupă locuinţe şi aşa puţine şi că se folosesc de serviciile publice. Numărul net de imigranţi sosiţi în UK anul trecut a fost de aproape 300.000 – un număr mare, însă reprezintă doar 0,5% din populaţia Marii Britanii.

Într-un studiu foarte detaliat, University College London a urmărit impactul economic pe care imigranţii în UK l-au avut pe perioada 2001-2011. A reieşit că imigranţii au avut o contribuţie netă la economia britanică de £25 miliarde, din care £22,1 este aportul imigranţilor din cadrul UE. Contribuţia netă anuală a fost aşadar de £2,5 miliarde.

 

Lordul, înger şi demon

Stephen Green, care poartă astăzi numele de Lord Green, a avut roluri principale de conducere în cadrul HSBC în perioada 2003-2010, timp în care banca a avut un comportament, aşa cum spunea un comentator, de-a dreptul mafiot. Banca şi-a ajutat mii de clienţi să-şi ascundă banii de autorităţile de fisc din toată lumea şi chiar le-a permis acestora să ridice sume uriaşe de bani cash în Elveţia.

Lord Green şi-a primit titulatura nobiliară în 2010, când David Cameron l-a făcut ministru al comerţului exterior. Lordul este totodată şi preot în cadrul Bisericii Anglicane, lansând în 2009 o carte intitulată „De valoare: reflecţii despre bani, moralitate şi o lume incertă,” în care susţine că afaceriştii nu trebuie să-şi desfăşoare activităţile în deplină legalitate, ci să aibă şi etică, subliniind importanţa adevărului şi al onestităţii.

Deci, unde au dispărut banii? I-au luat cei pe social? Imigranţii?

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!