Bani albi pentru zile gri

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 9 februarie 2015

Se pleacă în străinătate, în general, pentru bani. Știu, e o propoziție care sună prost. De aceea am atenuat-o printr-un „în general”, fiindcă unii au și alte motive, legate de

afirmarea profesională, de demnitatea de a munci într-un loc de prestigiu, de șansa de a face performanță. Dar, indiferent care sunt motivațiile, întreaga imigrație română  e pusă… pe pus bani deoparte. Aici nu e vreo îndoială. Numai că nici simplu nu e. În străinătate banii se câștigă greu și se duc ușor. Prețurile sunt mari, viața e scumpă, un salariu mediu se duce fără să pui deoparte nici măcar o speranță. De aceea, povestea cu economiile fabuloase ale românilor „de afară” nu ține decât pentru naivi. Ele apar destul de rar și numai în condiții aproape dramatice, de renunțări, sacrificii și idealuri urmărite cu înverșunare. Din astfel de înverșunări se nasc case și drumuri noi în satele altădată uitate din România, tot din ele se nasc înscrieri la școli înalte pentru copii care merită, dar, altfel, n-ar fi avut șansa. Până la urmă, „deoparte” e un termen cam vag. Deoparte unde? Într-o bancă, desigur, dar unde în proiectele noastre de viață? În care viitor? În cel imediat? Într-o vacanță care n-ar trebui să întârzie? Într-un acoperiș de casă care e aproape terminată? Într-o mașină pe care poți să o cumperi, dar știi că după aceea rămâi lefter câțiva ani? În tine? În familia ta? Sunt multe întrebări și un singur cont bancar. Alegerea corectă e greu de făcut. Ziarul nostru de azi pune aceste întrebări mai multor interlocutori, care, firește, nu pot avea răspunsuri decât pentru ei înșiși. Nimeni nu poate da sfaturi. Dar, în același timp, nimeni nu declară că a găsit vreo soluție care să rămână valabilă pe termen lung. Unul dintre răspunsurile cele mai impresionante și chiar modeste este al unei tinere care muncește pe brânci, împreună cu logodnicul ei, ca să poată avea o nuntă. A renunțat să iasă în oraș și vorbim de Londra, totuși… să-și cumpere orice haină în plus și, sacrificul suprem, a renunțat să meargă acasă, în România, de sărbători. A suferit pentru fiecare renunțare, mică sau mare, iar lista e lungă. „Până în septembrie, când va avea loc nunta, încă trăim cu cureaua strânsă”, spune tânăra, privind spre un viitor care se termină și începe în septembrie. Nu știe ce va fi după. Dar știe că trebuie să ajungă măcar până acolo. E o tranziție spre altceva.

Până la urmă, imigrația însăși rămâne o stare de tranziție în care nu există garanția nici unui succes absolut. Dar, așa cum e ea, uneori firavă și nesigură, imigrația rămâne o mare aventură. Cu șanse și neșanse, cu adrenalină și peripeții, cu victorii și dezamăgiri, ea rămâne chiar aventura fundamentală a milioanelor de români care alcătuiesc acum diaspora și care reușesc să adune ceva bani, dar nu știu în ce parte să-i pună, fiindcă nu poți construi o viață în câțiva ani. Dar ai dreptul de a spera și mijloacele de a-ți atinge, măcar în treacăt, visul.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

O parere la “Bani albi pentru zile gri”

  1. Ion Spune:

    Da, romanu’i imigrand de profesie, emigrant economic si migrant politic si religios…
    Sa pui bani deoparte…? WOW, iata ceva care a injugat fiecare cetatean roman la o datorie de 47.000 euro pe cap de locuitor! 🙂
    De ce? Ptr ca romanul nu cheltuieste dar cumpara chilipiruri, junk-uri si tot ce arunca Marketul, Stere-ul si magazinele, alimentarele, restaurantele etc…
    Romanu-i strangator… el strange exact ce ARUNCA cetatenii autohtoni, si se mai imbata si ca este econom 🙂
    Romanu traieste de azi-pe-maine cu nesimtirea lui de bastina, fara sa-i pese:” daca ai mei au trait in pingele si opinci, pot si eu!” va striga el, cu mandrie nationalista dacica, comun-ista…!

    Romanii sunt niste plebei pulisti pupincuristi lasati de otomani la portile balkanilor sa inspire MILA, sa fie popor-tampon si mana ieftina de lucru ptr Cei Destepti…
    Asta e tot, tovarasi… 🙂

Spune-ti si tu parerea!