Bani strânşi „cu bicicleta” pentru copiii din Bucovina

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 23 iunie 2013

Londra_Eduard Babias-David_London_Bristol

Câteva zeci de copii din familii defavorizate din România vor avea şansa să se bucure pentru prima dată de vacanţa de vară, datorită unei acţiuni caritabile iniţiate de un conaţional de-al lor, în vârstă de 26 de ani, care trăieşte în capitala Marii Britanii.

Eduard Babias (foto, dreapta) a parcurs pe bicicletă aproximativ 200 de km, într-o singură zi, de la Londra la Bristol, doar pentru a-i convinge pe oameni să doneze bani în favoarea unor copii români care nu ştiu ce înseamnă o vacanţă. Românul a făcut această cursă sâmbătă, 8 iunie, făcând echipă cu un englez pe nume David Stell, care l-a însoţit în acelaşi scop de binefacere. Efortul lor a fost deja răsplătit de mai mulţi binevoitori cu peste 600 de lire sterline, iar donaţiile vor continua până la 15 iulie. Banii sunt donaţi Asociaţiei caritabile britanice Hannah, care la rândul ei îi va ceda unei alte fundaţii din Regatul Unit, Cascaide, ce funcţionează şi în România. Această din urmă este finanţatoarea elevilor români proveniţi din familii defavorizate care vor ajunge pentru prima dată în tabără, la Rădăuţi, începând cu data de 2 august.

——————————————-

Oricine doreşte să facă donaţii pentru ajutorarea copiilor defavorizaţi de la Rădăuţi o poate face online, până în 15 iulie, pe link-ul dedicat special acţiuni caritabile iniţiate de românul Eduard Babias, pe website-ul britanic de profil www.justgiving.com/Eduard-David.

——————————————-

 

Diaspora Românească: Cum a fost drumul de la Londra la Bristol pe bicicletă?

Eduard Babias: Am pornit din nord-estul Londrei, din zona Harrow, sâmbătă, 8 iunie, dimineaţa la ora 6:00, şi am ajuns la destinaţie seara, la ora 18:00. Au fost 12 ore, din care opt ore şi jumătate am pedalat efectiv. Ştiu exact pentru că am folosit o aplicaţie prin care am contorizat toate opririle de pe şosea sau pauzele pe care le-am făcut pe traseu. Practic, am făcut o singură pauză de o oră la prânz, când am mâncat, şi încă câteva opriri de 15-20 de minute pentru odihnă sau cumpărături. Colegul meu a avut şi două pene… Oricum, viteza medie calculată cu care ne-am deplasat a fost de 14,4 mile/oră.

 

D.R.: A fost obositor? A existat vreun moment în care ai simţit că nu mai poţi?

E.B.: Da, s-a întâmplat, aşa cum era de aşteptat, când mai aveam foarte puţin până la final. Înainte cu 20 de mile de Bristol, am simţit că nu mai putem continua, atât eu, cât şi partenerul meu de cursă, David. A fost o porţiune în care a trebuit să urcăm multe pante. Totul a culminat cu un deal înalt de peste 700 feets (220 m – n.r.). Atunci am fost convins că mi-ar fi fost mult mai uşor să cobor şi să continui deplasarea la pas. Dar am avut ambiţie şi am rămas „în şa”. Nu am vrut să trişez, chiar dacă nu mă vedea nimeni…

 

D.R.: Nu v-a însoţit nimeni? Nu aţi avut nici măcar o maşină care să vă urmărească şi să vă asigure primul ajutor în caz de accident?

E.B.: Am decis să nu apelăm la niciun fel de asistenţă pentru că am făcut totul pe banii noştri… Dacă solicitam să fim asistaţi cu un autoturism, cheltuielile ar fi crescut mult. Oricum, am investit totul din propriul buzunar, mi-am cumpărat bicicletă, echipament şi toate cele necesare unui astfel de acţiuni, m-am antrenat mai multe săptămâni, special pentru această cursă.

 

D.R.: Nu aţi traversat niciun eveniment nedorit pe drum?

E.B.: (râde) Nu, nu ne-a claxonat nimeni…

 

D.R.: Deci ați ajuns la Bristol fără probleme?

E.B.: Am ajuns epuizaţi… Am rămas şi fără apă în ultimele 15 mile, dar am decis că nu ne mai oprim. Am intrat în Bristol şi am continuat să pedalăm până în Queen Square, piaţa centrală a oraşului. Iar când ne-am dat jos de pe bicicletă, am avut satisfacţia că am fost „ovaţionaţi”. Erau câţiva localnici care se aflau în parc; ne-au văzut tricourile inscripţionate cu traseul Londra-Bristol şi ne-au aplaudat. Am primit şi felicitări… A fost impresionant.

Apoi ne-am aşezat pe iarbă, pentru că eram frânţi. Mai târziu am vizitat portul Bristol şi ne-am dus la culcare. Ne-am cazat la un prieten al colegului meu. Iar a doua zi, ne-am întors la Londra cu trenul. Acum, privind cu detaşare, pot să spun că a fost o zi frumoasă. Am prins vreme bună şi ne-am şi bronzat. Iar zona rurală a Angliei oferă drumeţilor nişte peisaje splendide.

——————————————-

„Pot să zic că am avut o copilărie uşoară în care nu trebuia să lucrez la câmp sau să am grijă de animalele din curte pentru ca fraţii sau surorile mele să aibă ce mânca. Când mă uit la viaţa copiilor de 8-12 ani pentru care vreau să adun aceşti bani, îmi dau seama cât de norocos sunt. De aceea, vreau să le ofer o vacanţă unor copii din zonele izolate din Bucovina; şi nu o vacanţă în Caraibe. Este vorba de doar câteva zile, în care pur şi simplu aceştia pot să se joace, să descopere că sunt speciali şi că ştiu să facă şi altceva decât să fie stâlpul familiei la o vârstă fragedă.”

Eduard Babias

——————————————-

 

D.R.: Aţi reuşit să strângeţi câţi bani v-aţi propus?

E.B.: Am verificat recent pe pagina fundaţiei (Hannah – n.r.), prin intermediul căreia am derulat această acţiune caritabilă, şi am văzut că s-au strâns circa 600 de lire sterline. Am fost poate cam optimişti în momentul în care am fixat ca target suma de 1.500 de lire sterline. Oricum banii, atâţi câţi sunt, se vor îndrepta spre o altă fundaţie, cea care va suporta cheltuielile de vacanţă ale unui grup de copii din familii defavorizate din România. Este vorba de elevi români, cu vârste între 8 şi 14 ani, din familii sărace şi care nu au fost niciodată într-o tabără sau care nu s-au bucurat niciodată de vacanţă.

 

D.R.: Vă satisface această sumă?

E.B.: Trebuie să precizez că eu am fost doar un intermediar în tot acest mecanism. Niciun ban nu va ajunge la mine sau la colegul meu David. Sunt două fundaţii care se ocupă de acest lucru. Iar reprezentanţii acestor fundaţii sunt cât se poate de mulţumiţi. Orice sumă este binevenită şi le este de ajutor. Iar donaţiile continuă, oricum. Cine crede de cuviinţă să ajute poate să o facă oferind orice sumă de bani, până în 15 iulie.

 

D.R.: Când va avea loc tabăra?

E.B.: Seria care va fi finanţată din banii strânşi de pe urma deplasării pe care am făcut-o pe distanţa Londra-Bristol, împreună cu David, va începe în 2 august.

 

D.R.: Eşti mulţumit?

E.B.: Da, pentru că ştiu că am făcut un lucru bun.

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!