BĂTRÂNEŢEA, DINCOLO DE FRONTIERE

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, Sănătate pe data 2 iunie 2014

Diaspora romaneasca_Batranetea, dincolo de frontiere

Felul în care sunt ocrotiţi bătrânii reflectă gradul de civilizaţie al unei ţări. Ei sunt cei care pot spune cât de bine sau cât de rău se trăieşte la ei în ţară. Şi mulţi nu au nevoie de cuvinte… este de ajuns să îi priveşti şi poţi trage singur concluzia. Cel puţin aşa vorbesc românii care lucrează în diferite servicii destinate persoanelor în vârstă din Marea Britanie.

Interlocutorii noştri povestesc despre părinţii şi bunicii lor pe care i-au lăsat în ţară lucrând pământul şi la 80 de ani şi trăindu-şi viaţa printre suspine, supăraţi şi îngrijoraţi că pensiile nu le mai ajung. În Anglia, bătrâneţea pare cu mult mai uşoară, spun cei care îşi petrec zilele printre şi alături de persoanele în vârstă.

Şi cum de trecerea timpului nu scapă nimeni, rămâne doar să decidă fiecare unde îşi doreşte să îşi petreacă vârsta senectuţii; pentru că nu este totuna unde îmbătrâneşti.

 

 

Vârsta a treia pe meleaguri britanice…

 

Bătrâneţea nu ţine cont de graniţe, nici de climă ori de aşezări geografice. Ea se instalează încet în trupul fiecărei persoane, odată cu trecerea anilor şi aparent, cam în aceleaşi condiţii, de la est la vest şi din nord până în sud, pe întreg mapamondul. Şi totuşi, gradul de civilizaţie al unei ţări este dat şi de modul în care aceasta îşi veghează bătrânii…

Povara bătrâneţii este mai puţin apăsătoare în Regatul Unit, susţin românii  care au ajuns să cunoască sistemul complex şi eficient de servicii destinate persoanelor în vârstă, funcţional în această ţară… Ei povestesc cu admiraţie despre oameni în vârstă îngrijiţi impecabil, trataţi cu respect şi cu generozitate. Şi îşi amintesc despre vorba românească „Pe bătrâni ca pe nişte părinţi să îi cinsteşti”, căreia, în România, în mod neînţeles, parcă nimeni nu îi acordă importanţă…

 

Cifrele vârstei a treia

Aproximativ 10 milioane de persoane în vârstă de peste 65 de ani trăiesc în Regatul Unit la ora actuală. Dintre ei, trei milioane au depăşit 80 de ani de viaţă. Toţi aceşti oameni reprezintă categoria socială pentru care statul britanic cheltuieşte cei mai mulţi bani.

Circa 65% din bugetul total alocat anual Ministerului Muncii şi Pensiilor din Marea Britanie revine bătrânilor acestei ţări. Anul financiar 2010-2011 a fost primul în care suma alocată serviciilor destinate persoanelor în vârstă a depăşit 100 miliarde de lire sterline.

Dar banii pe care statul britanic îi cheltuieşte pentru bătrâni nu se reduce doar la pensii ori alte beneficii sociale. Sume uriaşe de bani se cheltuiesc şi pentru întreţinerea şi îngrijirea celor ajunşi la vârsta senectuţii, respectiv pentru asigurarea serviciilor de sănătate, prin intermediul sistemului naţional NHS.

Toate aceste costuri se asigură cu precizie într-un sistem care funcţionează cu un singur scop: acela de a face bătrâneţea mai uşoară…

 

 

Servicii pentru bătrânii Marii Britanii

 

Georgeta Manolea este o româncă ce lucrează de peste patru ani în sistemul instituţional britanic de îngrijire a persoanelor în vârstă.

A început ca şi „carer”, adică simplu îngrijitor, şi a ajuns în prezent pe o poziţie managerială într-un centru de profil. În România, femeia a lucrat în cu totul alt domeniu şi nu a ştiut niciodată nimic despre acest gen de servicii. Şi totuşi, acum ea povesteşte cu entuziasm despre cât de multă atenţie le acordă statul britanic acestor oameni…

„Sunt foarte încântată. Întreg sistemul social de îngrijire a celor ajunşi la vârste înaintate este foarte atent gândit şi extrem de bine pus la punct”, spune românca.

Georgeta a povestit în detaliu, pentru Diaspora Românească, modul de funcţionare al serviciilor de îngrijire a persoanelor în vârstă în Marea Britanie.

 

O opţiune pentru fiecare…

Fiecare persoană ajunsă la vârsta senectuţii în Regatul Unit poate opta la servicii specializate de îngrijire. Unii bătrâni aleg de bună voie să se adreseze unui centru instituţionalizat. O fac în momentul în care se simt singuri sau atunci când se consideră o povară pentru familiile din care fac parte. Alţii au reţineri şi preferă să îşi petreacă perioada de după retragerea din activitate izolaţi, în intimitatea propriului lor cămin. Chiar şi bătrânii care au copii sau rude dispuse să îi ajute apelează la serviciile disponibile pentru cei de vârsta lor.

„Există familii care au pretenţia ca părinţii sau bunicii lor să rămână în locuinţele lor şi atunci solicită serviciile regulate de îngrijire din partea unui aşa numit «carer». Dar sunt şi tineri care ajung la o înţelegere cu rudele lor mai în vârstă şi îi lasă în centre specializate, cunoscute ca şi «care homes» sau «hospices»”, ne lămureşte Georgeta.

———————————————–

„Programul zilnic într-un centru de îngrijire pentru bătrâni este mult mai diversificat decât pare. Centrele sunt dotate cu spaţii verzi şi permit numeroase activităţi în aer liber. Adeseori, în interiorul acestora se ţin spectacole, vin artişti, se organizează seri dansante.

Bătrânii îşi sărbătoresc zilele de naştere, fac petreceri de Crăciun sau de Paşte… În plus, membrii familiilor lor sunt liberi să îi viziteze oricând, iar unii vin periodic şi îşi scot rudele mai în vârstă în oraş.

Practic, se face totul pentru ca bătrânii să fie implicaţi în activităţi cât mai diverse şi să aibă o viaţă socială corespunzătoare.”

Georgeta Manolea, Senior Suport Worker la un centru de îngrijire a bătrânilor din capitala Marii Britanii

———————————————–

 

Criterii de „selecţie” în îngrijirea persoanelor în vârstă

Oricine poate beneficia de serviciile unui centru de îngrijire în funcţie de starea de sănătate a persoanei, nivelul de venituri ale acesteia, nevoile sau pretenţiile personale.

„Există «care homes» pentru oricine. De obicei, centrele mari au sectoare separate destinate celor care suferă de anumite boli, cum ar fi demenţa, o afecţiune frecvent întâlnită la persoane cu vârstă înaintată. Bătrânii care sunt relativ sănătoşi sunt întotdeauna cazaţi în spaţii separate, pentru că felul în care sunt îngrijiţi aceştia este cu totul diferit”, explică Georgeta Manolea.

Un alt criteriu după care se face diferenţierea persoanelor aflate în îngrijire este cel financiar. Locatarii centrelor plătesc săptămânal o sumă pentru serviciile asigurate. „Sunt, însă, şi centre speciale pentru cazurile sociale, care practic nu au venituri sau au posibilităţi financiare foarte reduse. Bineînţeles că acestea nu sunt lăsate în stradă. Iar cine are pretenţii foarte mari poate beneficia de «care homes» de lux, cu servicii deosebite. Unele persoane aleg să-şi doneze propriile case contra serviciilor de îngrijire care li se oferă pentru restul vieţii”, mai spune românca.

Aceasta nu înseamnă că celelalte spaţii destinate îngrijirii instituţionalizate sunt deficitare la capitolul servicii. Toate centrele sunt obligate să asigure anumite standarde de calitate pentru a putea funcţiona, subliniază femeia care munceşte de patru ani în domeniul îngrijirii persoanelor în vârstă.

———————————————–

„Am avut plăcerea să am grijă de o femeie în vârstă de 97 de ani care se îngrijea singură şi se respecta, era elegantă şi nu ieşea niciodată din cameră nerujată sau nearanjată.”

Georgeta Manolea

———————————————–

 

Evaluare personală şi confort

Prima etapă obligatorie pentru o persoană  acceptată într-un centru de îngrijire pentru vârstnici din Marea Britanie o constituie evaluarea stării de sănătate şi a condiţiilor specifice de viaţă ale acesteia. Practic, se fac analize medicale, se înregistrează istoricul bolilor de care a suferit sau suferă persoana în cauză şi se stabilesc tratamentele medicamentoase necesare. „Apoi, se întocmeşte un aşa-numit «care plan», adică un caiet în care se notează detalii diverse legate de hobby-uri personale, familie, preferinţe, trecut şi multe altele. Această etapă este foarte importantă, pentru că datele notate acolo vor fi esenţiale în îngrijirea viitoare a vârstnicului”, precizează aceeaşi Georgeta Manolea.

Odată parcurs acest pas procedural, fiecare persoană este cazată în camera proprie. „Sunt camere confortabile, individuale, dotate cu baie proprie, mobilier, televizor. Nu există să fie cazate două persoane în aceeaşi încăpere”, precizează românca angajată într-un centru mare de îngrijire a persoanelor în vârstă, din Londra.

 

O zi într-un „Care Home”

Programul unei zile obişnuite în centrele de îngrijire specializate din Marea Britanie este astfel gândit încât să satisfacă toate nevoile unei persoane în vârstă, ne asigură Georgeta M.

„Dimineaţa se începe cu îngrijirea personală, adică spălare, îmbrăcare… Sunt oameni care pot să facă aceste lucruri independent, chiar dacă au o vârstă înaintată, dar şi pacienţi care beneficiază de ajutor în acest sens. Urmează micul dejun, cu meniuri individualizate, în funcţie de dieta fiecăruia. Apoi se asigură medicamentaţia necesară pentru fiecare locatar al centrului. Bătrânii îşi petrec restul dimineţii într-o sală specială destinată activităţilor zilnice. Acolo există un supraveghetor permanent care se ocupă de un program diversificat, în funcţie de dorinţele celor în vârstă. Se urmăresc programe la televizor, se ascultă anumite melodii solicitate de pacienţi, se joacă diferite jocuri. Oamenii pot servi în jurul orei 11:00 ceai, cafea, biscuiţi… În tot acest timp, bătrânilor li se aduce o listă cu meniul pentru prânz, astfel încât fiecare să aleagă ce doreşte să mănânce”, detaliază românca.

Urmează masa de prânz, un meniu cu două feluri de mâncare şi „desert de casă”, supravegheat de dieteticianul instituţiei. După-amiaza, bătrânii pot opta din nou pentru sala de activităţi sau se pot retrage în camerele lor, după bunul plac.

Pe tot parcursul zilei, personalul calificat al centrului îi îngrijeşte sau îi schimbă, dacă este nevoie. Cina se serveşte după ora 5:00 şi este urmată de program liber, la dispoziţia fiecăruia.

———————————————–

„Ştiu că în România bătrânii nu beneficiază deloc de condiţii comparabile cu cele din Marea Britanie. Mi-ar plăcea să se înfiinţeze şi acolo centre asemănătoare cu cele de aici şi să pot să fac ceva pentru  a transmite tot ce am învăţat în acest domeniu, în această ţară.”

Georgeta Manolea

———————————————–

 

 

Îngrijirea persoanelor în vârstă la domiciliu

 

Alina este o asistentă româncă care nu se mai află la prima tinereţe şi a lucrat toată viaţa pe care a trăit-o în România în domeniul farmaceutic. În 2007, ea s-a despărţit cu greu de familie şi copii şi a venit la Londra pentru a face bani. Aici şi-a descoperit vocaţia şi a aflat că îngrijirea persoanelor în vârstă, activitate pe care englezii o numesc „care”, este, de fapt, o profesie.

În Marea Britanie, persoanele în vârstă apelează la serviciile de îngrijire specializată în mod firesc şi fără excepţie, iar cei care asigură aceste servicii sunt oameni calificaţi în acest domeniu.

După ce a lucrat două luni ca şi „cleaner”, Alina s-a prezentat cu diplomele sale din România la o agenţie care intermedia servicii de asistenţă şi îngrijire a persoanelor în vârstă. Încercarea ei a stat sub semnul şansei, ea fiind acceptată imediat. Angajaţii agenţiei au apreciat pregătirea sa profesională şi au investit-o cu încredere, văzându-i vârsta mai înaintată. Românca a fost solicitată imediat să preia unul din clienţii agenţiei care solicitase servicii de îngrijire. Conştientă de norocul avut, Alina s-a înscris ulterior la un curs de calificare care să îi dea dreptul să profeseze legal această meserie, ca self-employed. Şi aşa a început aventura Alinei ca şi „carer” în Marea Britanie.

„Ziua mea de muncă durează între 10 şi 11 ore pe zi. În general încep la 8:00 dimineaţa şi termin seara în jurul orelor 20:00. Este un program încărcat, dar facem sacrificii atât timp cât ţelul nostru aici este acela de a câştiga bani. Zilnic am cinci sau şase cliente în vârstă pe care trebuie să le îngrijesc la domiciliul propriu. Alerg toată ziua de la una la alta; ştiu destul de bine engleza şi le ajut pentru că toate au peste 80 de ani. Le fac patul, le ajut la îmbrăcat, le fac recuperare, pentru că majoritatea apelează la astfel de servicii, după ce au suferit de boli sau operaţii… Le ajut să se spele, le pregătesc tratamentul medicamentos şi uneori le prezint şi ştirile sau port discuţii pe placul fiecăreia… Consider că în ceea ce fac mi-am redescoperit vocaţia, pentru că în ţară am terminat liceul sanitar”, ne-a mărturisit Alina.

———————————————–

„Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfăţişare mai organică. S-ar spune aproape că, pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi.”

Lucian Blaga

———————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!