Bijuteriile se poartă, dar se şi „învaţă”

Articol publicat in sectiunea Afaceri românești, Muncă, Poveşti româneşti pe data 2 iunie 2013

jewellery

Unele persoane sunt pasionate de cumpărarea bijuteriilor, altele sunt înnebunite să le poarte. Unele adoră să le colecţioneze, altele iubesc să le transforme în cadouri.

Există şi persoane care nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii, şi totuşi se declară profund atrase de tot ceea ce înseamnă bijuterie. Sunt persoanele care studiază la universităţi celebre din lume masterate în bijuterie.

Una dintre acestea este Maria, o tânără de 31 de ani din Timişoara, care a terminat un masterat în acest domeniu la Royal College of Art din Londra.

 

Diaspora Românească: De unde ideea de a studia Bijuterie la Londra?

Maria: Nu am venit special pentru a studia Bijuterie, am avut din totdeauna o înclinaţie către artă, către tot ce este frumos şi către tot ce înseamnă imaginaţie. Iniţial, drumul meu spre Londra a început în momentul în care am venit să studiez fashion design aici. Însă, lucrurile nu se întâmplă mereu aşa cum le plănuieşti şi viaţa mi-a oferit oportunitatea de a studia Bijuterie la Royal College of Art. Mai exact, a fost vorba despre un master care a durat doi ani de zile.

 

D.R.: Pentru ce te pregăteşte masterul acesta?

M.: Te pregăteşte pentru ceea ce vrei tu să te pregătească. Dacă ai înclinaţii spre acest domeniu şi vrei să devii un producător de bijuterii, poţi astfel să îţi desăvârşeşti aptitudinile. Dacă vrei să îți dezvolţi creativitatea mai mult şi partea conceptuală, atunci te ajută să lucrezi pe partea de imaginaţie. Depinde de ceea ce îţi doreşti tu să dezvolţi. Nu sunt materii aşa cum există în România. Aici lucrurile sunt diferite şi profesorii pun accent pe fiecare student în parte şi îi ajută să îşi şlefuiască imaginaţia sau creativitatea. Studiile acestea te ajută şi să dezvolţi un proiect în Bijuterie.

 

D.R.: Care este povestea concursului Swarovski?

M.: Prin şcoală veneau diverse posibilităţi, diverse oferte unde studenţii puteau să aplice. Fie concursuri, fie expoziţii care te ajutau să îţi dezvolţi aptitudinile şi astfel fiecare avea timpul necesar să aleagă, să ştie în ce investeşte timpul. Eu am ales împreună cu o colegă un concurs al celebrei companii Swarovski. Practic, a trebuit să pregătim o colecţie personală şi una separată care să răspundă cerinţelor date de cei de la Swarovski. Şi am câştigat concursul. A fost practic un internship la ei şi o sumă de bani.

 

D.R.: Cum arată prezentul?

M.: Deocamdată nu am un job în acest domeniu. Vreau să continui pe cont propriu. Să fac bijuterii pentru comenzi, pentru diverse expoziţii.

 

D.R.: Cu ce materiale îţi place să lucrezi?

M.: Nu pot spune că îmi place să lucrez cu un material anume. Fiecare material îşi are minusul şi plusul lui, nu cred că aş putea să fac o ierarhie care este mai uşor sau mai greu de lucrat.

 

D.R.: Unde ai vrea să lucrezi, există o companie unde ai vrea să aplici?

M.: În bijuterie lucrurile stau altfel. Mai mult se practică să lucrezi ca freelencer (pe cont propriu) decât să te angajezi la o companie, pentru că firmele care există sunt specializate pe bijuterie clasică şi noi nu suntem educaţi în bijuteria clasică.

 

D.R.: Îți cumperi o bijuterie sau preferi să fie lucrată de tine?

M.: Depinde. Am câteva bijuterii lucrate de mine, dar nu le port. Le colecţionez, în sensul că îmi plac, dar nu le port. Foarte rar ajung să le port. Am o colecţie mică, îmi plac mai mult ca obiecte.

 

D.R.: La ce anume te uiţi prima dată la o bijuterie? Ce te determină să cumperi acea bijuterie?

M.: Cred că mi-ar plăcea să fie frumos lucrată. Îmi place lemnul, îmi place argintul, îmi place sticla. Mă atrage în primul rând materialul, mă atrage cum este lucrat şi ideea din spatele bijuteriei. Cred că cei trei factori trebuie să coexiste într-o bijuterie ca să mă atragă.

 

D.R.: Ce bijuterie te atrage mai mult, una dintr-un magazin cunoscut sau una dintr-un târg al meşterilor?

M.: Îmi plac foarte mult bijuteriile lucrate manual. Au altă calitate cele lucrate de mână. De obicei, cele lucrate în serie sunt identice, pe când cele lucrate manual au mici defecte care dau savoare unei bijuterii.

 

D.R.: Dacă ar fi să le dai un sfat doamnelor şi domnişoarelor atunci când îşi aleg o bijuterie, care ar fi acela, la ce trebuie să fie atente?

M.: Din punctul meu foarte subiectiv de vedere, mi s-ar părea foarte încărcat să văd un set de cercei, colier, inel, brăţară purtate în acelaşi timp. Bijuteria este pentru mine ca un accent, fie că este o broşă, cercei sau un inel. Ceva relativ discret, dar totuşi prezent. Dar asta este părerea mea personală, asta nu înseamnă că dacă văd un set cercei, brăţară, colier nu l-aş aprecia.

 

D.R.: Cât de mult contează bijuteriile în imaginea femeilor?

M.: Foarte mult. La fel ca şi hainele, pantofii, poşetele, exprimă foarte mult din personalitatea noastră.

——————————————

Bijuteriile în Antichitate

 

Cercetările au demonstrat că omul a căutat să se împodobească cu diverse obiecte cu 100.000 de ani în urmă. Dovezi sigure atestă faptul că în Epoca de Piatră, cu cel puţin cu 25.000 de ani în urmă, s-au folosit bijuterii la gât ca şiraguri alcătuite din dinţi de animale, cochilii de melci, vertebre de peşte, oase, perle, chihlimbar.

 

Cele mai vechi bijuterii

Pe 16 aprilie 2004 s-au descoperit cele mai vechi bijuterii într-o peşteră din Africa de Sud. Este vorba despre cea mai veche colecţie de bijuterii din lume, datând de cel puţin 75.000 de ani. Ornamentele au fost realizate din cochiliile unei anumite specii de moluşte, materialul fiind datat în Epoca de Piatră. Cele 41 de „bijuterii” erau găurite şi purtau urmele unor vopseluri naturale.

——————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!