Bodyguard în club

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 14 aprilie 2014

security man

„Câţiva soldaţi care veniseră să petreacă în clubul pentru care lucram au început să-l jignească pe unul dintre colegii mei. Am vrut să calmez spiritele şi au început să mă lovească.” Ei bine, câţi dintre dumneavoastră aţi accepta un loc de muncă ce implică în orice secundă astfel de incidente? Mulţi, puţini… cert este că T.Z. este unul dintre românii care lucrează ca şi bodyguard în cluburile de noapte din Londra şi din împrejurimile capitalei britanice.

 

Diaspora Românească: Când şi cum ai început să lucrezi ca bodyguard?

T.Z.: Am început să fac această meserie în urmă cu câţiva ani. Pot să spun că am fost norocos şi am primit un job în momentul în care am ieşit cu prietenii în oraş. Am intrat într-un club de noapte şi pentru că nu aveam ID-ul cu mine, am folosit legitimaţia de securitate. Făcusem un curs şi aveam licenţa de security, SIA (Security Industry Authority). Managerul care se ocupa de securitatea clubului a fost cel care a văzut legitimaţia şi a intrat în vorbă cu mine, ca ulterior să mă întrebe dacă doresc un job ca bodyguard. Mi-a lăsat câteva date de contact şi după câteva zile am sunat… şi aşa am început să muncesc.

 

D.R.: Este un job part-time?

T.Z.: Da, este un job pe care trebuie să îl cuplezi cu un alt loc de muncă, deoarece cluburile sunt deschise doar câteva nopţi pe săptămână şi anume joi, vineri, sâmbătă, duminică. Sau există cluburi care au nevoie de bodyguarzi doar în timpul weekendului, când este aglomerat.

 

D.R.: Trebuie să arăţi într-un fel anume ca să devii bodyguard?

T.Z.: Nu, nu trebuie să arăţi ca în filmele cu bătaie. Imaginea aceea este total greşită. Trebuie să arăţi normal, am colegi care arată absolut normal, dar care cunosc arte marţiale. Aici stă plusul. În ceea ce ştii să faci în caz de incidente, nu cum arăţi. Nu trebuie să ai imaginea aceea pe care o ştim cu toţii… cu muşchi, să fii ca bradul, înalt şi bine făcut.

 

D.R.: Pe tine ce te-a ajutat cel mai mult ca să primeşti acest job?

T.Z.: Nu am cursuri, dar mi-au plăcut întotdeauna artele marţiale. Şi cunosc câteva lucruri şi câteva mişcări din experienţă. Plus că am jucat fotbal american de la 15 ani şi acolo este vorba de multă forţă, iar acest sport m-a ajutat să mă dezvolt şi să am fizic de sportiv… cred că acestea sunt atuurile mele…

 

D.R.: Ai parte des de incidente?

T.Z.: Am avut de foarte multe ori incidente. Bătăi şi bătăi cu diferite obiecte. Motivele sunt diferite… dar în proporţie de 90% pornesc de la alcool. În afara Londrei, de exemplu, sunt foarte multe persoane care beau foarte mult şi în momentul în care vor să intre în club apar problemele. Iar rolul meu, ca şi bodyguard, este acela de a tria şi de a nu-i lăsa pe cei care sunt sub influenţa băuturilor alcoolice să intre în club, tocmai pentru a evita incidentele. Ei bine, şi pentru că nu am voie să îi las să intre în club… de aici apar „neînţelegerile”. Ba se leagă de tine, ba de un coleg, ba te atacă verbal sau chiar te atacă fizic…

——————————————

Cel mai periculos incident

 

S-a întâmplat într-un club de noapte din afara Londrei. A venit un grup de şase soldaţi de la o bază militară din zonă… şi din cauză că erau foarte beţi, colegii mei le-au explicat frumos că, din păcate, nu pot intra în seara aceea în club din cauza stării lor şi i-a încurajat să încerce alt club din apropiere. Soldaţii şi-au dat seama că cei doi colegi ai mei nu sunt englezi, din cauza accentului (unul era din Albania şi celălalt din Iran) şi s-au legat de ei… s-au jignit… atacuri verbale pe tema rasismului. Eu am încercat să calmez spiritele şi să încerc să îi liniştesc, iar unul dintre soldaţi a dat în mine şi… aşa a început bătaia, pentru că au sărit şi ceilalţi. Noi eram trei la uşa clubului, iar ei erau şase. Cum noi eram pe jos, încercam fiecare să imobilizăm câte doi soldaţi, nu am putut să anunţăm prin staţie tot ce se întâmplă şi că avem nevoie de ajutor… dar am avut noroc că un alt coleg s-a uitat pe camerele de supraveghere şi a văzut bătaia. Până la urmă s-a terminat totul cu bine. Nu am fost răniţi.”

T.Z., un tânăr român de 23 de ani

——————————————

 

D.R.: În cazul în care eşti atacat, tu ca bodyguard ai voie să îi loveşti?

T.Z.: Nu, nu ai voie să loveşti şi să te iei la bătaie. Trebuie doar să le opreşti loviturile şi să faci tot posibilul să îi opreşti să mai lovească. Un fel de imobilizare. Nu ai voie să foloseşti decât un anumit nivel de forţă.

 

D.R.: Este un job periculos?

T.Z.: Da, este. De exemplu, i s-a întâmplat unui coleg un lucru destul de periculos. În momentul în care a plecat de la club, după ce şi-a terminat jobul, l-au aşteptat doi băieţi la ieşire şi au început să îl lovească. Dar totul s-a terminat cu bine, pentru că colegul meu era campion la arte marţiale, participase la concursuri şi primise medalii… astfel că era foarte bun în acest domeniu. A venit poliţia şi a investigat cazul, iar toată bătaia fusese înregistrată pe camerele de supraveghere. Astfel că, după acest incident… toată lumea se întreba cine sunt cei doi, pentru că se mişcau foarte bine, se vedea pe cameră că ştiu arte marţiale şi astfel ne-am gândit că există posibilitatea ca nu cumva să fi fost plătiţi de cineva. Deci, este un job periculos pentru că te expui mereu la incidente.

 

D.R.: Având în vedere că vă puneţi viaţa în pericol, este un job bine plătit?

T.Z.: Da, este. Salariul porneşte de la 10 lire pe oră şi ajunge la 20 de lire. Depinde foarte mult de locul în care se află clubul. Există cluburi care plătesc bine, de obicei acolo unde sunt foarte multe bătăi.

 

D.R.: Ai mai întâlnit şi alţi români, bodyguarzi?

T.Z.: Nu, nu am întâlnit niciodată români în nicio echipă şi am această meserie de câţiva ani. Este un job pe care îl faci mai mult ca să-ţi rotunjeşti veniturile. Este un job greu şi riscant, dar plăcut totodată. Eu nu merg niciodată la muncă cu teamă…

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!