„BOLILE” SISTEMULUI MEDICAL BRITANIC

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii, Sănătate pe data 23 mai 2016

Diaspora romaneasca_„Bolile” sistemului medical britanic

Sistemul de sănătate din Marea Britanie atrage ca un magnet medicii și asistentele din țările mai puțin bogate ale Europei. Excepție nu fac nici românii. Salariile cu multe zerouri și aparatura modernă pusă la dispoziția angajaților i-a determinat pe mii de conaționali să părăsească spitalele din țară și să își practice meseria pe teritoriul Angliei. Alții, nici măcar nu au mai trecut pragul unei unități spitalicești din România, alegând să plece spre UK direct de pe băncile facultăților. La un moment dat se vorbea chiar despre un exod al medicilor.

Autoritățile și-au arătat îngrijorarea pentru faptul că, în lipsa unor doctori, pacienții români rămâneau mai mult în grija… lui Dumnezeu! Cu toate astea, statul român nu a făcut eforturi prea mari pentru a păstra în țară specialiștii pregătiți în universitățile noastre. Așa că, în căutarea unui job mai bun, într-un mediu decent, anual, sute de persoane s-au dezbrăcat de halatul alb românesc și au îmbrăcat unul britanic. Numai că au avut parte de o surpriză! Sistemul medical englezesc nu arată nici pe departe așa cum își imaginau medicii și asistenții români…

 

 

„În Anglia ești un medic îngrădit”

 

În 2012, Alin T., un tânăr absolvent al Facultății de Medicină din Timișoara, a lăsat în urmă România și s-a decis să vină în Anglia. Visul lui era să lucreze în cadrul sistemului de sănătate britanic despre care auzise vorbindu-se atât de multe. Numai că la scurt timp după ce a început serviciul într-unul din spitalele din Marea Britanie a realizat că niciodată nu va putea fi aici un chirurg renumit. Motivul?! Sistemul este conceput de așa natură încât nu îți permite să te abați de la anumite reguli, chiar dacă de cele mai multe ori le consideri absurde și care ar putea pune în pericol sănătatea pacientului. 

 

Speranțe multe, dezamăgiri pe măsură

Se spune că atunci când ai așteptări mai multe, vei avea parte de cele mai mari decepții. În situația aceasta se regăsesc foarte mulți dintre tinerii medici ce au ales să își practice meseria în Regatul Unit al Marii Britanii. Realitatea din sistemul de sănătate englezesc este cu mult diferită de cea prezentată la târgurile de joburi sau la televizor. Din păcate, la fel ca toți ceilalți, și Alin T. s-a convins de asta abia când a început să lucreze în spitalele din UK:

„Să ajung să lucrez într-un spital din Anglia a fost obiectivul meu, pe care mi l-am stabilit cu mult timp înainte de a termina facultatea. Ca orice student pasionat de cariera pe care o îmbrățișasem, învățasem multă teorie și voiam să o pun în practică cu ajutorul unei aparaturi de ultimă generație și într-un mediu de lucru plăcut. Din păcate, România încă nu se încadrează în aceste standarde, motiv pentru care asemeni multor colegi de-ai mei mi-a încolțit în minte ideea de a pleca în Anglia după terminarea celor șase ani de facultate. Am reușit să fac asta, însă nu pot exprima în cuvinte dezamăgirea de care am avut parte.

Sistemul medical de aici este unul care îi îngrădește pe cei care au o pregătire temeinică în domeniu. Da, este adevărat că lucrezi zilnic cu aparatură medicală modernă, spitalul arată impecabil, saloanele ar putea fi confundate cu o cameră de hotel, pacienții nu te înjură și nu te bruschează, iar la final de lună îți intră pe card un salariu din care nu trebuie să cheltuiești cu grija că nu îți va ajunge până când vei fi plătit din nou.

Dar aspectul cel mai important este ignorat. Ce folos că ai toate aceste condiții dacă, după ce ai pierdut nopțile prin biblioteci și ai parcurs mii de pagini pentru a promova examene, acum ești nevoit să consulți un pacient, să îți dai seama ce are, iar apoi să îl privești în ochi și să îi spui că nu e nimic grav, că poate să meargă acasă și să ia paracetamol. Spre deosebire de colegii britanici, tu știi că ai făcut prea puțin pentru acel om, știi că nu va scăpa de durere cu o pastilă de paracetamol și mai știi că în câteva zile va fi la ușa ta din nou. Cu toate astea, nu poți face nimic, pentru că trebuie să te aliniezi la «avansatul» sistem britanic. Și atunci, cum să nu simți că trădezi toate eforturile pe care le-ai făcut ca într-o zi să devii un medic bun?!”

—————————————

„În opinia mea, în Anglia ești un medic îngrădit. Degeaba ai venit plin de speranțe că vei face marea cu sarea aici, vei ajunge să folosești doar foarte puțin din ce ai învățat, și asta pentru că doar atât îți vor permite superiorii și sistemul despre care tu credeai că este unul minunat.”

Alin T., medic chirurg rezident în UK

—————————————

 

„Am văzut un pacient operat de 3 ori de apendicită”

Medicii români sunt aspru criticați de opinia publică dacă se întâmplă să pună un diagnostic greșit sau dacă o operație, de exemplu, nu le reușește. În Marea Britanie, aceste evenimente sunt la ordinea zilei și puține sunt cazurile când cineva este tras la răspundere, mărturisește chirurgul Alin.

„Cea mai enervantă chestie din sistemul medical britanic este amânarea. Chiar dacă se confruntă cu cazuri ce ar trebui rezolvate pe loc, englezii tot nu acționează.

De exemplu, dacă se prezintă un pacient cu simptome clare de apendicită, vor mai trece câteva zile până când va ajunge pe masa de operație. Înainte este internat în spital două, trei, patru zile, așa prevede sistemul și așa face toată lumea. În tot acest timp, omul «crapă» de dureri, dar nimeni nu face nimic. Din când în când, cineva se mai oprește la patul lui și îi administrează un calmant. Nu e nou pentru nimeni că atunci când spun calmant mă refer la ibuprofen, paracetamol sau aspirină, pe care noi o folosim mai mult la conserve.

Abia după câteva zile pacientul este operat de apendicită, o afecțiune confirmată de «X» analize și teste, dar de care tu, ca medic român care nu ai trecut prin facultate ca gâsca prin apă, ți-ai dat seama de la prima consultație. Culmea este că se întâmplă ca după respectarea tuturor acelor proceduri pacientul să scape de apendicită așa ușor.

Am avut un caz la noi în spital când un bărbat a fost operat de trei ori în decursul a câtorva zile. Medicul, un englez, a încercat prima dată să opereze prin laparoscop și a eșuat. Pacientul a fost trimis în salon și pus în așteptare alte câteva zile, timp în care a fost supus unui nou set de analize. La a doua încercare, medicul a folosit aceeași metodă, dar a dat greș din nou. Abia după ce a fost băgat în sala de operație a treia oară, pacientul a scăpat de apendicită, și asta pentru că medicul său s-a hotărât să îl opereze manual.

Și-atunci, când vezi aceste cazuri, nu te mai miri când auzi că au murit oameni din cauza unor afecțiuni ce puteau fi vindecate dacă erau depistate la timp și se acționa pe măsură. Sincer, nu de puține ori mă uit la câte un coleg și mă întreb în sinea mea cum naiba a terminat el studiile și cum a ajuns să practice o meserie despre care știe atât de puține lucruri. Ca medic, lucrezi cu oameni, ai pe mână viața lor, nu este loc de ezitări, de interpretări sau de greșeli”, a mai declarat Alin.

—————————————

„Medicii britanici sunt ca niște roboți. Dacă se produce o defecțiune în sistem, pacienții riscă să moară, pentru că ei nu știu ce tratament ar trebui să administreze. Nu știu cum au absolvit facultățile și cum au reușit să se angajeze fără a avea cunoștințe minime despre anumite boli sau medicamente. Fără Google și Wikipedia, Dumnezeu știe ce tratamente ar acorda bolnavilor.”

Alin, medic chirurg rezident în UK

—————————————

 

„Niciodată nu suntem pe aceeași lungime de undă”

Absolvenți ai unor sisteme de educație diferite, medicii români și cei englezi ajung să aibă opinii total diferite atunci când ajung să lucreze în aceeași echipă. Profitând că ei sunt „gazdele”, britanicii nu ratează nicio ocazie să le sugereze românilor că soluțiile lor nu sunt cele indicate și că ar fi mai bine să se meargă pe „diagnosticul englezesc”, a afirmat medicul chirurg Alin.

„Încă de când am început să lucrez cu ei, am simțit o oarecare invidie. Acum, la aproape patru ani de când formăm o echipă, încă nu reușim să fim pe aceeași lungime de undă și nici nu cred că o să fim vreodată. Să vă explic și de ce. Dacă un pacient vine la spital cu aceleași simptome pe care le avea și cu câteva zile în urmă, când a fost văzut de medic și i s-a prescris un tratament, ce credeți că se întâmplă? I se mărește dozajul. Păi, când vezi că în cazul omului respectiv nu funcționează medicamentația pe care i-ai recomandat să o ia, logic ar fi să faci o schimbare. Aici nu se întâmplă asta și pentru că ei se folosesc de o paletă redusă de medicamente. Și așa se ajunge ca bolnavul să înghită una, două, trei sau mai multe pastile de paracetamol fie că îl doare măseaua, fie că îl doare capul sau că tușește. Ori, tu care ai studiat la facultate despre aceste probleme nu poți fi de acord cu modul lor de a acționa, dar nici nu poți să faci ce ai vrea, pentru că odată ce te-ai angajat într-un spital din Anglia, ai acceptat să te aliniezi la sistemul lor.

 Mi s-a întâmplat de nu știu câte ori să îmi exprim punctul de vedere referitor la un pacient și să nu fiu luat în calcul. În alte dăți, chiar dacă au acceptat că am dreptate, tot nu au acționat cum am zis eu până când nu au consultat mai multe opinii ale altor englezi și până când nu a trecut ceva timp de când pacientul s-a prezentat la spital.”

—————————————

„Degeaba au pe mână aparatură medicală care ar trebui să le confere o siguranță ca medici, dacă atunci când sunt în fața pacientului ezită să-i pună un diagnostic și să facă în așa fel încât să îl scape cât mai repede de boală. Totuși, chiar și cu atitudinea asta a lor, au norocul să își practice meseria într-o țară în care salariile sunt de mii de lire sterline. Aceste venituri ne determină și pe noi să lucrăm aici și să suportăm ignoranța lor cu gândul că într-o bună zi ne vom putea întoarce în țară și o să ne putem practica meseria așa cum știm noi mai bine.”

Alin T.

—————————————

 

 

Sfatul medicului… român

 

Obișnuiți cu un sistem medical total diferit de cel din Marea Britanie, românii stabiliți aici înțeleg cu greu atitudinea medicilor față de probleme de sănătate cu care ei se prezintă la spital. Cel mai mare of al conaționalilor este acela că mereu trebuie să aștepte până când vor fi consultați, diagnosticați și, în funcție de boală, vindecați.

Dacă este să ne luăm după sfatul unor medici români, atunci nu ar trebui să așteptăm până când doctorii britanici vor crede de cuviință că este cazul să ne consulte și să ne indice un tratament. Uneori poate fi prea târziu, ne avertizează tânărul chirurg Alin.

„O spun și pe această cale și nu m-am ferit să o spun de câte ori am avut în fața mea un pacient român. Nu este de stat în Anglia atunci când simți că ai o afecțiune medicală serioasă, iar cel care ar trebui să îți ofere un tratament te trimite acasă și îți spune să bei multe lichide și să iei ibuprofen. Chiar dacă nu reprezintă o noutate, nici măcar pentru cei care nu au studii de specialitate, aceste pastile nu pot trata toate afecțiunile ce pot apărea la organismul uman. Cum sănătatea este mai importantă decât toate, sfatul meu este să vă urcați în primul avion cu destinația România și să căutați un medic potrivit problemelor pe care le aveți. Dacă sunteți nemulțumit de spitalele publice din țara noastră, care se prezintă așa cum știe toată lumea, adresați-vă unei unități private. Indiferent ce ați alege, o să ajungeți pe mâna unor specialiști care cu siguranță nu vă vor trimite acasă pentru că nu sunt siguri ce boală aveți.”

—————————————

„În Anglia se poate muri cu zile! Este un adevăr dur, dar cunoscut de noi toți care am avut de a face cu spitalele de aici, fie din postura de cadre medicale, fie din cea de pacienți.”

Alin, medic chirurg rezident în UK

—————————————

Ultimul caz care i-a făcut pe români să arate cu degetul spre medicii englezi a fost cel al Mariei Izabela Santa, tânăra balerină de numai 17 ani care a murit în Marea Britanie chiar sub ochii doctorilor de la urgenţă. Așa cum ați putut citi, la vremea respectivă și în paginile Diaspora Românească, tânăra, care acuza dureri severe de cap, s-a prezentat de patru ori la serviciile de urgenţă de la două spitale britanice, însă doctorii au trimis-o acasă de fiecare dată, explicând că nu există motive de îngrijorare. De la o vizită la alta, starea româncei se deteriora, iar a doua zi după cea de-a patra vizită la urgenţe, Maria avea să intre în comă şi să moară. Rezultatele autopsiei au arătat că pacienta avea un cheag de sânge pe creier care, nedepistat, a provocat coma, iar mai apoi decesul. Luați la întrebări de o comisie de specialitate, medicii care au consultat-o pe Maria au oferit răspunsuri halucinante. Unii au tratat-o ca având dureri de cap, alții gastrită, iar alții infecţie la urechi. Însă cu toții i-au prescris paracetamol!

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Loredana Petrescu
Etichete: , , , , , , , , , ,

Comentarii

28 pareri la “„BOLILE” SISTEMULUI MEDICAL BRITANIC”

  1. octavia Spune:

    doar ce spune medicul Alin e valabil si citibil pt. Un intreg sistem?Asta e dat cu parerea, nu articol.

  2. Anonim Spune:

    Are dreptate. De 8 ani lucrez ca medic in Londra si pot confirma cele spuse. La medicul de familie se asteapta 1-2 saptamani pentru o programare. La urgenta 7-8 ore. Toate astea in situatia in care se plateste asigurare medicala de stat, CAS-ul, mult mai mare decat la noi, de 10 ori mai mare. Mai grav este că nici in sistemul privat nu este diferit. Timpul de asteptare este mai scurt, ce-i drept, dar abordarea aceasi. De la infirmiera la medic toti sunt interesati, in primul rand, sa-si acopere dosul. Aici mai mult se completeaza formulare dacat se trateaza pacienti. Este inimaginabil ce se intampla. Pretul pe o zi in spitale private este de 550 lire, fără costul tratamentelor, doar cazarea si masa. Un ECG este 100 lire, o extractie de măsea de minte 1200 lire, o histerectomie 3500 lire, un șold 8000 iar un genunchi 10.000 de lire. Totul se scrie si se semnează, inclusiv oxigenul dar ce este esential nuse face pentru ca toti se tem sa ia decizii. Sistemul englezesc este de asa natura, in toate domeniile, incat toti se tornă si fac reclamatii pentru orice. Pacientii fac reclamatii aiurea sa primeasca ceva bani de la spital, asistenele reclama medicii ca sa-si rezolve frustrarile, farmacistele verifica prescriptiile si le schimba dupa cum spun protocoalele. Totul merge extrem de greu pt. ca chiar si o cifra scrisa gresit trebuie rescrisa si semnată de cel ce a prescris medicamentul.Sa nu mai spun ca se prescrie chiar si whisky sau vin in foaia de tratament, la pacientii alcoolici. Asistentele, cele mai multe, nu-si asumă nicio responsabilitate. Romancele, filipinezele sunt de departe cu multe clase peste celelalte si de obicei nu stau mult intr-un spital pt. ca primesc oferte mai bune din alte locuri, avanseaza rapid. Sunt foarte mandru cu romanii de aici.

  3. mario Spune:

    Este foarte adevarat ce se spune in acest articol,”am patit-o pe propria piele”.Lucram la Londra cand am facut o prostatita acuta si am urinat sange,desi eram inscris la medic si plateam asigurari de sanatate a trebuit sa astept ca m-au programat dupa 10 zile.Dupa 10 zile conform programarii m-am prezentat la medic,le-am spus ce am si spre surprinderea mea,m-au cantarit si masurat inaltimea,si mi-au dat sa completez un formular pentru „tampiti”,daca beau,daca fumez,doar tampenii.Dupa ce am isistat ca nu ma simt bine m-au trimis doar la analize de urina,dupa cat credeti?….10 zile.Deci dupa 20 de zile de la debutul bolii fac analize de urina,rezultatul dupa alte 10 zile.Am ramas tampit.La 30 de zile ma prezint dupa rezultat si surpriza imi spun ca trebuie sa repet analiza,inca 10 zile programarea,inca 10 rezultatul,si dupa 3 zile primesc un mesaj pe telefon sa-mi ridic reteta.In total 53 de zile sa-mi dea o reteta si sa-mi puna un diagnostic,apoi alta surpriza primesc un antibiotic care probabil vindeca cateva „cosuri”de pe fata adolescentilor.Norocul meu a fost ca nu am asteptat am luat din proprie initiativa antibiotic din tara,si apoi am simtit o adevarata usurare cand am ajuns in Romania unde am primit un diagnostic si medicatia corecta.Asa ca nu huliti Romania inainte de a vedea incompetentii din alte parti.Mult laudatul system britanic e o porcarie sau „la pomul laudat sa nu mergi ci sacul”.

  4. Ruxandra Toma Spune:

    wow… din ce am auzit pot confirma ca ce spune tanarul medic este adevarat: am avut pancreatita cand eram in Germania unde am fost tratata cum trebuie si m-am vindecat. apoi am mers acasa in Romania sa ma operez (colecistectomie laparoscpoica) pt ca vezica biliara imi era plina de pietre. operatia laparoscopica a fost ok si acum sunt bine, slava Domnului, si multumita medicilor germani si romani! Daca eram in Uk cred ca as fi murit, ori de pancreatita, ori as fi facut pancreatita din nou, ori operatia nu ar fi reusit… etc… am auzit ca unei femei in varsta i s-a puncturat pancreasul in timpul unei operatii similare de colecistectomie si acum femeia e pe moarte. am mai auzit o alta femeie care zice ca de vreo 2 ani o tot amana cu operatia de colecistectomie si sufera de dureri si discomfort pt ca are litiaza biliara… am auzit ca dureaza 6 luni pana vezi un specialist, caz in care daca ai ceva grav viata iti este pusa in pericol. mai stiu o doamna care s-a imbolnavit de inima pt ca medicii din Dublin i-au administrat medicamente aiurea. In acest caz au fost sinceri si au trimis-o in Romania, i-au spus ca daca ramane aici moare cu zile. Si in Irlanda situatia e la fel, e acelasi sistem , aceeasi ochelari de cal….

    Asa ca le recomand tinerilor medici romani sa plece in Germania daca vor sa practice medicina calumea si sa castige bine. Desi nu stiu germana si nu sunt la curent cu dedesubturile sistemului, cred ca acolo medicii sunt mult mai eficienti. Mi-au salvat viata!

    Dar ar fi bine sa considere si optiunea de a se intoarce in tara, macar mai tarziu dupa ce au pus bani deoparte, caci si romanii au nevoie de medici buni… chiar daca sunt prost platiti.

  5. Anca Spune:

    Total adevarat!!!!

  6. Lucian Spune:

    Este foarte adevarat si nu numai in Anglia se intampla acest lucru ci si in Spania unde de exemplu la urgenta poti astepta intre 1-5 ore pentru a fi vazut de medic iar ca sa fii trimis de medicul de familie la un medic specialist dureaza chiar luni de zile daca nu este o urgenta foarte foarte grava,mie mi s-a intamplat sa astept 1 an si 2 luni prima oara si 7 luni a doua oara pentru a ajunge la medicul specialist ortoped si in final am rezolvat problema tot acasa in Romania dupa ce am hotarat sa ma intorc definitiv.

  7. Arpad Spune:

    Tanarul Alin e indignat. El, care are atatea cunostiinte si mai ales atata experienta, e impiedicat de un sistem complet gresit care il impiedica sa straluceasca. Nici conditiile de munca, nici tehnica, si nici pay-check-ul comfortabil nu il pot opri sa considere ca orice bun roman, ca ” astia e niste prosti, toti” Sistemul ala performant a fost parasutat intr-o noapte de niste extraterestrii si oligofrenii aia din el, nu salveaza vietile bietilor pacienti. Prin urmare britanicii mor cu zile si Uk e pe primele locuri la performanta medicala-statistic, printr-o conspiratie probabil.

  8. Calin Manta Spune:

    Ce astepti de la un popor maximum arogant??? ..atitudinea fata de bolnavi fata de boala si mai ales fata de romani reflecta acelasi lucru..Aroganta e la ea acasa in Anglia…

  9. Diana Spune:

    Multumesc lui Dumnezeu ca sunt in Italia ca la câte probleme de sanatate am eu si mai ales maică-mea săraca ca asta vara a avut si un ictus cred ca eram moarte la ora asta.o fi criza mare aici dar la sistemul de sanatate nu i se poate spune nimic, prea buni sunt zic la câte se fac gratis si cât au grija de pacienți aici.eu vorbesc din propria experiența, ca am umblat un pic prin spitale pe aici

  10. Lucia Spune:

    Cu tot respectul….am locuit in Marea Britanie o perioada si am avut „ocazia” sa am de a face in mod direct cu sistemul lor sanitar. Asa ca nu inventez si nici nu vorbesc din auzite. Am avut o operație la Londra, o intervenție ușoară acum 8 ani care mi-a rezolvat problema permanent, după ce ma operasem deja pentru acelasi motiv de alte 2 ori in Italia si a recidivat la foarte scurt timp, de „bine” ce au făcut-o. Scurt: spitale demne de faima occidentului din toate punctele de vedere, tehnologie, amabilitate, profesionalism, onestitate, promptitudine si lucru bine facut, pentru care nu trebuie sa te mai duci la alți o suta de doctori care sa te opereze iar după cum ii taie capul si bisturiul. Nu stiu cine sunt acești medici romani, si cat sunt de pregătiți, sa ținem cont ca nu oricine absolvă o facultate are si ceva in cap, de practica nu mai vorbim, dar daca ei cred ca pot împroșca un sistem sanitar care nu cunoaște corupția, mitocăneala si trasul chiulului, crezând ca vin dintr-o țara de bananieri care este cu ani lumina in urma Regatului Unit si in care spitalele arata ca după bombardament, sa dea lecții, părerea mea- se înșeală. Amarnic! Si rușinos!

  11. Monica Spune:

    D-nii dr.romani,au mare dreptate in ceea ce spun.Nepotica mea in varsta de 3 luni,acum,s-a nascut normal,iar la varsta de 6 sapt.i-a aparut o umflatura in partea dreapta a obrazului care se tot extinde.Am fost cu ea la spitalul din Doncaster,unde dupa ce a tinut-o 3 zile pe antibiotice au trimis-o acasa ca nu e nimic grav si ca se va dezumfla singura,lucru care nu s-a intamplat desi a trecut o luna si jumatate.Mentionez ca nu i s-a facut nici o investigatie inainte de a-i administra antibioticele.Nelinistiti de starea ei ne-am dus voluntar in Shefild la spital ,unde specialistul ORL ne-a spus sa mergem acasa si ne-a programat pe octombrie a.c.pentru radiografie sau RMN.Nu am stat sa asteptam si ne-am dus la un medic roman la Londra care ne-a sfatuit sa luam primul avion sa mergem in tara.Copilul abia azi face 3 luni si e geamana,si era dificil de plecat urgent pentru ca avem formalitatile cu ambasada….De la Londra ne-am intors la Shefild si in sfarsit ne-au reprogramat pentru radiografi pe 20 iunie,asta dupa ce am adus scisoare medicala de la Londra….Din toata tevatura asta am inteles ca ar fi un blocaj al sistemului limfatic si asta am dedus-o eu…o profana…documentandu-ma pe net…Concluzia…Toata stima pentru medicii romani si toata sila pentru cei britanici…incompetenti….asa ca nu mai aruncati cu pietre in cei romani.

  12. Monica Spune:

    Iar d-nei Lucia care spune ca Romania e tara de bananieri cu tot respectul vreau sa-i spun ca se inseala si ca eu m-am convins ca noi romanii suntem cel putin ca oameni cu cateva clase mai sus ca englezii.Eu n-am vazut nicaieri atata mizerie pe strazi si case neigrijite si curti ca aici.Femeile neingrijite,ridate,nespalate ,dar tatuate…drogati si lenesi pe strazi,in magazine lucreaza bunici ca tinerii stau dupa ajutoare sociale, pe strada striga unul dupa celalalt parca ar fi de la Ciorogarla…Noi romanii,facem muncile lor pe bani putini,pentru ca la ei lenea sau obezitatea e ceva natural…Cand am venit aici ma asteptam la civilizatie,asa cum stiam de acasa ca e in Anglia,dar am fost total dezamagita,asa ca ma mandresc cu faptul ca sunt romanca!

  13. Dani Spune:

    Domnule Arpad iti doresc din tot sufletul sa fi tratat in spitalele din Londra …cu paracetamol si ibuprofen si apoi sa crapi! Doar dupa aceea vei avea dreptul sa iti expui parerea .Confirm cele spuse de domnul doctor Alin T. ,are perfecta dreptate…din nefericire .Eu personal, pentru orice problema de ordin medical merg in Romania .Ii batem la dos de departe …cu toata aparatura lor !

  14. Dani Spune:

    Lucia ,probabil ati avut un noroc fantastic si operatia chiar a fost extrem de usoara .Va doresc insa si domniei voastre tratamente cu paracetamol si ibuprofen pana veti crapa …si la cat mai multe X-rays ,ca oricum nimeni nu va vedea o fractura de femur sau de maleola .Deasemenea va doresc sa aveti gusa nodulara si sa vi se spuna ca nu este necesara operatia si ca poti trai si muri linistit .Asta se numeste neprofesionalism stimata doamna,indiferent cat de amabili si dragalasi vor sa para .Asa coborati din banan cum suntem ,le dam clasa stimabilo !Mai stai si cugeta …poate vei sesiza diferenta .

  15. lucica mihai Spune:

    Am 3 luni de cand nu mai pot sa lucrez,,,am plecat de la munca cu dureri groaznice si in final mi-am pierdut job-ul,revenind la sistemul sanitar din anglia,aveti toata stima mea dr.Alin,,,am fost la doctorita mea de familie si am cerut o rezolvare pentru durerile care le aveam si bineinteles mi-a dat vesnicul PARACETAMOL,,,aveam nevoie si de concediu medical ,,,mi-a dat urland la mine ca imi da 7 zile si ca la ea sa nu ma mai duc ca nu mai imi da nimic,,,ma-m descurajat total si am ramas impacata cu durerile mele fara sa stiu ce pot sa fac.Durerile nu treceau,a aparut si amorteala bratului si a degetelor fapt care ma facut sa ma duc la un alt doctor de GP unde apartin,am nimerit la o doctorita care sa zicem imi intelegea suferinta,,,,dupa 3 saptamani am primit o programare pentru fizioterapie,,,dupa alte 3 saptamani la radiografie si dupa o luna la ecograf,,,nimeni nu iti spune ce ai,daca mai esti bun de munca vreodata sau nu,,,sistem sanitar care in final te face sa iti pierzi mintile si increderea ca o sa te poti face bine vreodata in tara asta,,,,si sincer la cat astepti dupa programari aproape ca iti vine sa renunti si sa te duci,,,,

  16. lucica mihai Spune:

    si pt stimata doamna Lucia,daca ati avut norocul sa fiti tratata la timp si problema rezolvata asta e bine,dar si exista un mare DAR,majoritatea dintre noi santem tratati asa cum a spus dr.Alin,nu numai pt ca santem romani ci pentru ca sistemul sanitar se misca cu viteza melcului si simti de multe ori ca esti luat peste picior,se procedeaza aici in anglia ca si cum se face o triere in care ,rezisti esti bun nu rezisti,,,oricum mureai,,,nu spun doar pentru ca eu sant in cauza,o spun pentru ca stiu foarte multi romani in situatia asta si se intreaba singuri ce au de facut si daca nu e cazul sa se intoarca inapoi in tara invinsi si bolnavi,,,asta e Anglia stimata Lucia

  17. Marck Spune:

    o sa il contrazic aici pe tipu asta plecat din tm si venit in UK,si eu sunt la fel terminat medicină in tm, venit in UK, pai ba băiatule daca nu iti convine marş inapoi acasă că si asa e lipsă de medici. Eu am venit aici sa fac bani. Punct. Ca mulți de altfel. Dar nu a plecat ca e greu să renunți la mii de lire salariul. Esti îngrădit aici, mergi acasă si nu mai fi îngrădit pe 1500 de lei

  18. Dani Spune:

    Marck …mars inapoi la lectiile de gramatica ,retardule !Indoapa-i pe toti cu antiinflamatoare si umple-te dracului de bani ! Te bagasi ca o calliphoridae in dosul unui ecvideu …

  19. Andreea Spune:

    Tot respectul pentru medicii din UK si pentru intreg sistemul sanitar. Romanul, panicos din fire, merge la medic pentru orice si are pretentia sa fie primit cat mai repede, netinand cont ca sunt oameni care au mai multa nevoie.
    Cand mergi la medicul de familie nu te duci nici cu plocon, nu te duci nici sa stai de vorba despre x-uleasca, nu te duci nici sa te bagi in fata, ca ai numai de „lasat ceva”. Medicul isi face treaba si atat.
    Am avut multiple experiente cu doctorii in UK si am numai cuvinte de lauda: analize, fizioterapie, controale si chiar interventie chirurgicala, toate gratuite. Peste tot servicii de calitate, medici competenti, asistente la fel.

    Nu mai improscati cu noroi aiurea. Mergeti in Romania, sa dati spaga la greu, sa fiti tratati ca niste rame si sa muriti de la „dezinfectante” in niste spitale mai murdare decat toaletele publice.

  20. MariaP Spune:

    Marck… Decat sa ajung pe mainile unui medic retardat ca tine, prefer sa ma tratez singura. Alin T are perfecta dreptate, iar tie iti doresc sa ai nevoie de serviciile colegilor tai britanici si sa esueze cu brio, asa cum o fac ei de fiecare data 🙂

  21. MariaP Spune:

    Andreea, la medicul de familie nu mergi cu plocon daca traiesti in UK, dar la cum se misca lucrurile in acest sistem medical, daca te pricopsesti cu o infectie, o enterocolita, o apendicita, risti sa nu mai ajungi deloc. Am colegi care si-au dat seama ca au apendicita dupa zile intregi de dureri ingrozitoare pe care medicii britanici le-au tratat (gratuit, bineinteles!!!) cu paracetamol, pentru ca apoi sa fuga in tara de origine cu primul avion pentru a fi operati de urgenta, cu risc de peritonita. Despre ce vorbim? Daca si aceste boli care ar trebui sa aiba rezolvare imediata sunt taraganate pe saptamani in care pacientul risca sa moara, ce sa mai spunem de tratarea cancerelor, aborarea interventiilor complicate? Ce sa mai spunem de femeile gravide a caror sarcina este urmarita de o moasa care in loc sa faca ecografii, le masoara burta si care la prima consultatie, in loc de un BHCG sau o ecografie, sunt intampinate doar cu un test de sarcina? Serios, daca nu ati fost niciodata pusi in situatia in care sa aveti nevoie cu adevarat de serviciile medicale britanice, mai bine nu comentati. E inutil 🙂

  22. MariaP Spune:
  23. Dan Spune:

    Din cele auzite si citite pe aici, fara a arata cu degetul cred ca adevarul este undeva la mijloc.
    Ca peste tot. Nu exista padure fara uscaturi.
    Prima mea impresie despre ANGLIA?
    O tara in care zambetul larg si un simplu sorry e la ordinea zilei.
    Se munceste dar sa nu uitam ca din un salar bun nu minim pe economie reusesti sa cheltui suficient dar si sa pui deoparte.
    Un sistem cu defecte intradevar dar un sistem unde spaga si aroganta si pilele sa zic asa nu prea functioneaza.
    Legat de gradul de pregatire si deshiderea catre nou ce sa mai zic atat vreme cat parca zidesc case fara fundatii fara garduri fara acces bun in casa adica holuri inguste scari inguste camere mici si majoritatea pline de mucegai.
    Parti bune? Nivel de trai mai ridicat fata de ROMANAIA.
    Din cateva salarii iti iei masina. Din un salar poti sa iti iei un tv o maina de spalat un frigider etc. In romania nu reusesti sa traiesti din un salar minim.
    Chiriile in uk sunt extrem de mari este adevarat dar asta si pt ca exista cerere mare.
    Sincer UK nu e tara mult visata nici ca si curatenie nici ca si locuinte nici ca si ospitalitate si nici mai putin conservatoare in gandire, idei, etc.
    OAMENI BUNI AVETI DOUA variante sa luati de bun ce gasiti si sa traiti mai bine ca acasa sau varianta romaneasca care obstiti deja ce mai ….
    Succes tuturor in aceasta tara cu putere de cumparare si de trai mare dar si cu multele ei neajunsuri ca doar nimeni nu e perfect.
    Succes ! si macar prin profesionalism si alte cele sa le aratam ca nu suntem asa cum ne vad si batjocoresc ei ….

  24. Vali Spune:

    Eu de 21 de zile stau imobilizat la pat si inca nu am un diagnostic dat. Am dureri cronice si am fost luat de doua ori de ambulanță. Prima dată ma văzut un medic indian după ce am asteptat 7 ore la urgență ca sa imi spună sa ma duc acasa sa ma frec cu spatele de colțul la mobila si imi va trece si mi-a dat paracetamol. Azi ma luat iar ambulanță am cerut să merg la alt spital king george am asteptat 4 ore cu dureri de nedescris ma primit tot un medic indian doar ma intrebat de simptome fără să mă consulte palpeze in zona cu probleme si mi-a recomandat sa pun o scândură sau placaj pe pat si sa dorm pe el. Mia dat supozitoare diclofenac si atat. Acum intreb si eu ce studii au doctori ăștia? Asta se poate numi medic? Sa nu ai un diagnostic in atâta timp? Mă scuzati dar daca toti au venit doar pentru bani aici ca Mark si au facut medicină in grajdul vaci atunci prefer medici care muncesc pe 1500ron cum zice el pentru ca acel medic inainte de toate pune suflet in ce face

  25. adina Spune:

    Tanarul doctor are perfecta dreptate. Si eu m-am confruntat cu sistemul medical britanic de mai multe ori. Cel mai grav a fost in 2012 cand, dupa opt luni de luat antibiotice (cumparate de mine din tara)si lunar vizite la Emergency , fiind intotdeauna diagnosticata cu infectie urinara sau la rinichi. Insa in loc sa se gaseasca cauza care provoca infectia mi se inmana de catre GP doua pagini printate de pe internet cu informatii privind mentinerea igienei intime. Din punctul lor de vedere, probabil aceea era cauza problemei. In consecinta, am luat primul avion spre Romania, am vazut un specialist in Urologie si surpriza: o piatra de 2,2 cm era localizata in rinichi exact la punctul de iesire a urinei(puteam face blocaj renal in scurt timp) plus uretra deformata din cauza infectiei. La maxim o saptamana dupa diagnosticare am avut o operatie clasica. Multumesc d-lui doctor Vanea pentru tot profesionalismul de care a dat dovada. Mai sunt si alte experiente, toate proaste cu acest NHS. Insa din 2012 pentru orice problema de sanatate cu care ma confrunt plec in Romania si ma tratez acolo. Nu mai vreau sa am dea face cu incompetentii din NHS.

  26. gabi Spune:

    am o problema grava ce ma sfătuiți? mi am facut nu stiu cate analize si mi au spus că am cancer colon , la toate analizele , biopsia , computer nu ă iesit ca ar fi cancer dar ei totusi vor să mi taie din colon ca au văzut ceva care pare ca o rumoare dar la analize nu s iesit bineinteles poate fi o inflamate etc ce ma sfătuiți să fac ? am 37 ani si semne nu am decat valoarea si scaun mai puțin..va multumesc

  27. Angi Spune:

    Am avut ocazia sa lucrez intr o sectie de oncologie in Northampton si desi am fost incadrata ca FY-1 nimeni nu s a uitat binevoitor la mine nimeni nu mi a arat nimic ori de cite ori intrebam motivind ca trebuia sa stiu salucrez pe computer sau sa iau singe sau diferite chestii.De luat singe nu a fost greu dar vazind ca incep sa invat nu m au mai solicitat apoi au cerut sa stiu sa lucrez pe computer desi le am explicat ca e prima daga cind iau cunostinta de sistemul lor.Deci dupa apr 4 zile in oncologie si intre oameni de prosta educatie vezi alte natii si hopa si o consultant roman o ea care desi m a vazut zilnic pe sectie adica wards nu a vrut sa mi semneze timesheet pe motiv ca nu are incredere ca am fost acolo.Deci sfatul meu e sa nu va duceti pe oncologie ca FY 1 din prima invatati sa luati singe desi e treaba flebotomistului de serviciu,si de la inceput stabiliti cu agentia ce training trebuie sa va dea.Desi am luat Iets nu am auzit pe nimeni dinstimabilii de pe acolo vb o englez academica deci toata atitudinea a fost a pain in the neck in my case..sau daca aveti fantezii sa va duceti ca FY1 acolo i cercati sa inghiti putori ca indienii put de rup a transpiratie cu curry sau inghititi parfum de rahat ca sa aveti o idee de cum va veti simti cind toti se uita de parca ai picat din cer si te urasc ca lucrezi pringr o agentie pe motiv ca NHS nu te primeste ca nu ai experienta pe computerele sistemelor lor.

  28. Roxana Spune:

    Buna ziua. Va scriu in calitate de pacient.Am gasit acest articol cautand pe net sa vad daca mai sunt si alte experiente asemanatoare cu a mea. Acum 4 zile, in timp ce eram la serviciu, am inceput sa acuz dureri de burta si sangerari vaginale, insotite de contractii si nevoia de impinge. Sefii mei au chemat salvarea si am ajuns la un spital din S Londrei cam pe la ora 3 p.m. M-au luat in observatie relativ repede, mi-au prelevat sange, mi-au facut analizele de urina si totul normal, desi eu aveam dureri groaznice. Mi-au administrat morfina, asa au zis, dar eu tind sa cred ca nu e adevarat, pt ca durerile nu au incetat nici pt o clipa. I-am rugat sa imi faca niste raze sau un RMN, pt ca in trecut am avut pielonefrita, pietre la rinichi si septicemie, toate soldate cu 3 operatii in cursul a 3 luni (se intampla in Italia). Intre timp auzeam franturi dintr-o discutie telefonica, doctorul meu incerca probabil sa ceara o aprobare unui superior) incercand sa il convinga ca am dureri mari si sangerez. la un moment dat aud: „doesn’t matter where she’s came from”. Nu stiu daca se referea de unde vin in acea zi sau tara de origine, dar am inteles din discutie ca voiau sa ma trimita acasa fara a-mi face mai mult decat niste analize la sange. Apoi medicul, f. nervos, ma intreaba daca am facut sex pe timpul menstrei. I-am zis ca nu, ca nu sunt in spital sa caut atentii si ca durerile mele sunt reale. Intr-un final am facut razele X si RMN. Pe la ora 10 p.m. mi se comunica ca am un fibrom uterin de 6 cm, dar nu e ceva grav si mi se face un control ginecologic. In urma controlului, medicii decid ca tb sa mi se mai faca si o ecografie transvaginala si ca trebuie sa raman in spital pana in dimineata urmatoare, cand ar fi loc pt asa ceva. Si m-au internat pe sectia giecologie. Dimineata, un alt domn’ doctor imi zice aceleasi lucruri, doar ca nu mai e nevoie sa mi se faca ecografia si ca ma vor reprograma pt alta data (la sfantu’ asteapta). Mi-au dat ca tratament, sa vezi si sa nu crezi, co-codamol. Pa si pusi. Azi am sunat la o clinica privata si am facut o programare. Durerile nu au incetat, ci doar diminuat. Aaa, ce nu stiau ei este ca am habar cat de cat de pastile, am facut o postliceala de asistent de farmacie, si, din cate am invatat, acest medicament este un analgezi-antipiretic, iar codeina din compozitia sa, un opioid, derivat morfinic, inlatura durerea, dar nu vindeca.

Spune-ti si tu parerea!