Bonusuri neașteptate în munca mea…

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 13 aprilie 2016

uk_home interior

De la piese de mobilier, canapele, fotolii și scaune până la linguri, farfurii, perdele și chiar vaze cu flori. Decorul nu este al unei case în care locuiesc oameni ci, dimpotrivă… este tabloul pe care o echipă de muncitori specializați în renovări îl găsesc în aproape fiecare casă pe care o iau în primire.

Adrian, un român de 33 de ani de ani din Sibiu, este de doi ani de zile unul dintre membrii acestei echipe. Lucrează ca și carpenter (tâmplar) și ne povestește cât de uimit este de fiecare dată când începe o lucrare nouă. Uimit de lejeritatea cu care englezii renunță la lucruri și surprins că poate pleca acasă cu orice lucru din casa respectivă, la care proprietarul fie a fost nevoit să renunțe, fie nu a mai dorit acele obiecte.

În aprilie 2013 când s-a alăturat unei afaceri condusă de un englez ce deține o firmă de demolări și renovări, Adrian nu s-a gândit niciodată că va găsi absolut tot în casele în care va începe să lucreze. Și când spune tot, se referă chiar și la săpunul și prosoapele de baie. Tânărul de 33 de ani a avut o firmă de construcții în România, astfel că domeniul nu a fost o necunoscută pentru el. Stranie pentru el a fost ușurința cu care englezii dornici de redecorări renunță la lucrurile vechi. Adrian lucrează în prezent împreună cu patru englezi și doi lituanieni într-o casă din vestitul cartier londonez Chlesea.

————————————–

„Pentru mine a fost destul de surprinzător să încep să lucrez la renovarea unei case în care aproape toate lucrurile erau la locul lor: lustre, draperii, mobilă de bucătărie, mese, scaune, paturi, saltele, veioze, câteva piese de mobilier pe hol, prosoape și săpun la baie. Și mai mult decât atât, să poți lua câte ceva din aceste lucruri. Pentru că le împărțeam de cele mai multe ori. Nu putea lua doar unul tot, doar dacă renunțau ceilalți. În doi ani de zile, jumătate din casa mea și jumătate din casa fratelui meu au lucruri găsite în casele unde am lucrat. Unele le-am dat prietenilor, iar pe altele chiar le-am vândut pe internet.”

Adrian, 33 de ani

————————————–

 

Uluit de decorul job-ului său

uk_casa britanica_interior

„Am rămas șocat, nu mi-a venit să cred ce văd în fața ochilor când am început în 2013 primul meu job la o vilă din zona Kensington. Pe românește și mai corect spus, am rămas cu gura căscată când am intrat în casă, am crezut că este o greșeală, că am nimerit greșit sau că nu era data la care trebuia să începem și că proprietarul încă nu s-a mutat de acolo. Noi am ajuns cu van-ul la prima oră a dimineții, cu scule, echipați cu tot ce ne trebuie, iar când am văzut că încă mai sunt prosoape la baie și vaze cu flori pe hol m-am speriat. Colegii mei erau mai relaxați. Ei știau… că, de fapt, nu era nimic în neregulă. Gândirea și percepția mea erau… românești. Mai târziu am înțeles că englezii, cei înstăriți care apelează la firme de demolări-renovări, lasă în casă tot ce nu mai au nevoie, tot ce nu mai folosesc și vor să schimbe. Iar cei care le aruncă sau pur și simplu le scot afară din casă sunt muncitorii companiei de renovări. Adică noi. Nicidecum proprietarul sau o altă firmă. Ei bine, la acea vreme, câteva zile am fost extrem de uimit de tot ce se întâmpla în jurul meu. Colegii chiar mi-au spus că dacă am nevoie de ceva, de pat, de saltea, de scaune sau ce mai era pe acolo… pot lua liniștit acasă. Sincer, în acele secunde mi-a trecut prin cap să iau tot ce pot. Îmi făceam planuri cum să le car prin metrou sau dacă ar trebui să închiriez o mașină ca să le pot transporta, însă am renunțat la idee… mai mult de rușine. Nu în totalitate. Tot l-am rugat pe fratele meu să vină cu mașina și am încărcat-o cu câteva lucruri: o masă și două fotolii mari din răchită, un fel de dulap de bucătărie cu geamuri și o măsuță de lemn – un fel de tv stand. Și acum le am la mine în casă. În majoritatea cazurilor, restul lucrurilor au fost aruncate sau lăsate, timp de câteva zile în fața casei, să le poată lua cei care le văd și le doresc”, ne povestește tânărul din Sibiu despre experiența primului său job.

————————————–

„Colegii mei povestesc că, în anii trecuți, oamenii care își renovau casele lăsau mult mai multe lucruri, acum de la an la an se vede diferența. Găsim din ce în ce mai puține. Fie le păstrează, fie le vând pe internet. Oricum, din septembrie muncim la o casă din Chelsea, avem contract să o terminăm în șase luni de zile, iar când am început am găsit multe lucruri interesante.”

Adrian

————————————–

 

trimiteri-sus-4

Şofer pentru oameni bogaţi

10 români, bucătari pentru Casa Regală britanică

Transportând obiecte de zeci de mii de lire

La 5 stele… e o altă lume

trimiteri-jos-4

 

Alte case, alte lucruri, alte situații

Nu numai cei care vor o renovare completă a casei renunță la lucrurile vechi fără să clipească, mai sunt și alte situații în care Adrian și colegii săi au găsit casele pe care trebuiau să le transforme la fel de încărcate.

„În doi ani de zile de când lucrez pentru firma aceasta, am avut două case în care am lucrat unde proprietarii decedaseră, iar copiii sau rudele lor, în funcție de caz, locuiau în Canada sau în Australia (apropo, am descoperit că foarte mulți englezi s-au stabilit în aceste țări) și doar veneau să se ocupe de înmormântare, luau din casă doar lucrurile de mare valoare, iar la restul renunțau… Și am mai lucrat la o casă ce fusese pierdută la jocuri de noroc, dacă nu mă înșel, oricum fuseseră niște probleme cu ratele și a devenit proprietatea statului. Și în acel caz, am înțeles că recuperatorii veniseră și luaseră tot ce era de valoare: plasme, sisteme home cinema, tablouri etc., iar restul cum ar fi mobilă, saltele de pat, chestii mici și nu foarte scumpe sunt lăsate.

————————————–

Un român s-a mutat într-o casă în care a găsit DE TOATE

 

uk_casa britanica_bucatarie

„Incredibil ce-am găsit. Când m-am mutat în casă, am avut un van de lucruri personale, pentru că noi am vrut să avem totul al nostru, din care nu folosim decât câteva. Când am intrat în casă, nu numai că era complet mobilată, bucătăria nu numai că era dotată cu tot, de la veselă la electrocasnice, dar exista și zahăr, orez, cafea. În dormitor, sertarele de la noptiere erau pline cu șervețele așezate frumos. Pături care se pun pe pat, iar depozitul din curte avea tot strictul necesar: vopsea pentru fiecare lucru din casă, scria pe fiecare cutie în parte unde poate fi folosită, unelte, la fiecare aparat am avut instrucțiuni scrise frumos, becuri. Era o casă ca și cum era locuită, puteai să te muți doar cu hainele. Avea TOT. Proprietara a plecat anul trecut în vară la fiica ei în America, s-a mutat acolo definitiv.”

Silviu Tararache

————————————–

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!