Britanicii şi arta statului la coadă

Articol publicat in sectiunea UK la bani mărunţi pe data 1 septembrie 2014

Waiting in Line

„Statul la coadă” nu a fost inventat în România anilor 80 ai secolului trecut, în timpul umilitoarelor aglomeraţii umane create în faţa magazinelor alimentare cu rafturile goale, pentru a procura produse lactate, carne sau ouă; deşi românii tind încă să creadă că ei sunt cei care au desăvârşit această modalitate de aşteptare relativ ordonată…

Britanicii sunt renumiţi în întreaga lume nu numai pentru că petrec foarte mult timp la cozi şi în săli de aşteptare, ci şi pentru modul civilizat în care au învăţat să irosească ore întregi. Sau cel puţin aşa susţine un articol publicat recent în publicaţia BBC News Magazine. Autoarea textului, pe nume Lucy Townsend, a recurs la date statistice şi a consultat rezultatele unor studii de specialitate, pentru a-şi susţine afirmaţiile.

 

Viaţa la coadă

Britanicii petrec perioade de timp aparent nesfârşite aşteptând, pur şi simplu. Acestea pot fi remarcate mai ales vara, sub forma cozilor interminabile de autoturisme, pe autostrăzi, datorită blocajelor în trafic ori lanţurile umane nesfârşite formate la intrarea în parcurile tematice de distracţie, în care se avansează greoi şi totuşi, cu multă răbdare.

Conducătorii auto din Regatul Unit petrec cam trei zile pe an blocaţi în trafic, conform datelor statistice menţionate de articolul din BBC News Magazin.

Cele care pun cel mai greu la încercare răbdarea britanicilor sunt centrele telefonice de tip Call Center. Timpii de aşteptare cumulaţi petrecuţi pe parcursul anului 2012, de către locuitorii Marii Britanii, la liniile telefonice puse la dispoziţia publicului în toate instituţiile guvernamentale din regat au totalizat nu mai puţin de… 760 de ani. Cifra a fost dezvăluită de un parlamentar britanic, Fiona Mactaggart, care a avut acces la datele centralizate ale guvernului, în acest sens.

Un studiu realizat în 2009 a ajuns la concluzia  că un britanic oarecare petrece în medie cam 5 ore şi 35 de minute de aşteptare la coadă ori pe scaun, în faţa unor uşi închise, în fiecare lună. Cu alte cuvinte, fiecare locuitor al Regatului Unit îşi pierde în acest fel circa şase luni din viaţă, conform aceleiaşi cercetări sociologice.

 

Aşteptând degeaba…

Deşi se consideră „campionii” statului disciplinat la coadă, britanicii pierd foarte mult timp aşteptând inutil, se atrage atenţia în articolul despre „arta aşteptării civilizate” publicat în 20 august de BBC News Magazine. Aşa se întâmplă, de pildă, atunci când tinerii se înghesuie în faţa cluburilor, în serile de weekend, formând cozi imense, deşi localurile sunt goale şi deţin spaţiu suficient pentru a-i  primii pe toţi cei care doresc; sau când părinţii aleg să stea ore întregi în faţa uşii închise a biroului directorului şcolii la care învaţă copiii lor…

Britanicii s-au obişnuit să aştepte degeaba, deseori fără o finalitate clară, după oameni cu funcţii sau care deţin anumite poziţii superioare în societate, confirmă Cary Cooper, profesor de psihologie organizaţională la Lancaster University. „Ei petrec mult timp aşteptând inutil să stea de vorbă cu anumiţi politicieni, cu directorii de companii sau doar cu şefii lor direcţi de la propriile locuri de muncă. Aceştia obişnuiesc să întârzie frecvent şi atunci oamenii se aşează şi aşteaptă răbdători, uneori pentru perioade de timp îndelungat”, explică prof Cooper.

 

Prestigiul aşteptării

Uneori, aşteptarea sau statul la coadă este „îndulcit” de un fals sentiment de prestigiu pe care îl încearcă persoana care „pierde timpul”, se susţine în articolul din BBC News Magazine despre psihologia aşteptării la britanici.

Autoarea Lucy Townsend îşi aminteşte cum un coleg de-al ei jurnalist a aşteptat „fără să crâcnească”, timp de 2 ore şi 51 de minute, pentru a-i lua un interviu celebrului fotomodel Naomi Campbell.

„Există cozi la care britanicii nu se sfiesc deloc să aştepte. Este vorba de acele cozi care îţi conferă un anumit statut”, confirmă şi dr. Joe Moran, specialist în istorie socială şi autor al lucrării „Statul la coadă pentru începători: poveşti cotidiene, din zori şi până-n seară”. Acesta aminteşte, în sprijinul afirmaţiei sale, de felul în care britanicii stau în fiecare an la cozi lungi pentru a cumpăra bilete la meciurile de tenis de la Wimbledon, fără a se impacienta şi chiar simţindu-se încântaţi de respectiva aşteptare.

Cozile uzuale care se formează în faţa magazinelor exclusiviste de îmbrăcăminte pentru tineri Abercrombie and Fitch sunt încurajate şi întreţinute de proprietarii lanţului de retail, ca semn distinctiv al calităţii produselor acestora. Firesc şi de „prestigios” este considerat şi timpul de aşteptare de trei-patru ore pe care îl petrec clienţii restaurantului Metaliquor din Londra, înainte de a fi serviţi.

„Cozile au încă ceva teatral. Uneori pot fi plictisitoare, dar sunt totuşi o modalitate acceptată de a distribui în mod civilizat un bun. Iar alteori ele chiar oferă prestanţă…”, concluzionează Moran.

————————————–

Cozi „celebre”

 

  • Un blocaj în trafic produs în anul 2010 pe cea mai importantă autostradă din Beijing (China), care face legătura între partea de nord şi cea de sud a metropolei, a generat o coadă de autoturisme ce s-a întins pe o distanţă maximă de 60 de mile (aproape 100 de  km). Aceasta a ajuns până în apropierea celei mai nordice provincii a Mongoliei, ţară învecinată cu China. Ritmul în care maşinile avansau în trafic a fost, la un moment dat, de numai 2 mile în 24 de ore…;
  • Peste 100.000 de oameni din întreaga lume au stat la coadă în faţa cabinelor de toaletă amenajate în cadrul proiectului „World’s Longest Toilet Queue” (cea mai lungă coadă la toaletă), menit să atragă atenţia asupra importanţei igienei sanitare.

————————————–

 

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!