București. Nebunie

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 25 aprilie 2016

Nu îmi amintesc ca, în cei 26 de ani de la Revoluție, alegerile din Capitală să fi fost atât de nebunești. Nu prin intensitate, căci niciodată alegerile de pe malurile Dâmboviței n-au suferit de lipsa de tensiune. Dimpotrivă, aceasta a fost întotdeauna la maxim, căci la politică și la fotbal ne pricepem toți, odată ce, vorba lui Alecsandri, ne-am născut poeți. În acest an de tensiuni electorale zguduitoare, mai avem probleme și cu pulsul. Campania nu bate ritmic în niciun partid. Odată cu ritmul, logica se atrofiază și ea. Toată lumea a ajuns la limită. Confruntarea e neiertătoare, ca o bătălie care s-ar putea transforma oricând în masacru. Evident, fără prizonieri. Ori-ori. Care pe care. Cine pe cine. Nervii sunt întinși la maxim, armele politice sunt încărcate, se trage, vorba lui Iliescu, din orice poziție. PSD s-a săturat să-i sufle PNL în ceafă și vrea să-și protejeze victoriile obținute cât a fost la putere. Să nu ajungă chiar tot partidul (că șefii au ajuns deja) la DNA și, de acolo, după gratii. Să păstreze majoritatea parlamentară, care le asigură salarii englezești, pensii americane și imunitate chinezească. Și, mai ales, le asigură un zâmbet de încă patru ani, care poate însemna „V-am făcut-o, băi fraierilor”, sau, cine știe, un pios „Să mă ierte Dumnezeu pentru porcăriile pe care le-am făcut, fiindcă am de gând să le fac în continuare”. De partea cealaltă, PNL fierbe. Are deja victime, cea mai însemnată fiind Ludovic Orban, întâmplător pus sub control judiciar taman la începutul campaniei. Scos din joc, într-o interesantă combinație PSD–DNA. Vorbim despre alegeri. Inclusiv despre alegerile în care PSD a făcut tot ce se putea ca să încalce legea, iar DNA a făcut tot ce se putea ca să nu investigheze nimic. A doua victimă a PNL este Marian Munteanu, numit candidat cam repede, fără consultări interne, sub presiunea opiniei publice. Ziarul nostru a remarcat aceste nuanțe, încă din numărul trecut. Și a avut dreptate. Nici PNL, nici societatea civilă nu și-au asumat întreaga poveste a lui Marian Munteanu, astfel încât să-l propulseze în bătălia pentru București. Subiect cu tâlc. Peste seniorul Mircea Ionescu Quintus nu trece niciun liberal fie el cât de zvăpăiat. Liberalii s-au grăbit, dovadă de stres maxim. Social-democrații au rămas pe poziții, dovadă de încredere în propriile forțe. Evident, nici Munteanu, nici Firea n-au habar despre modul în care s-ar conduce o primărie. Dar asta e cea mai mică problemă, căci bătălia se dă pe imagine, nu pe abilități. În rest, vin candidaturi exotice, de peste Prut sau chiar din adâncurile Prutului (onorabile ca mesaj diplomatic), vine candidatura teribilului Piedone care nu se oprește nici cu sentința judecătorească, îi acuză pe toți ceilalți că vor puterea, în vreme ce el, înger nevinovat, nu vrea decât… puterea. Acesta e Bucureștiul de azi. Problema e cum va fi mâine.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!