Bună seara, România, bună seara, București!

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 18 aprilie 2016

Bătălia pentru București prefigurează bătălia pentru România. Mai exact, alegerile locale din iunie dau tonul alegerilor parlamentare din noiembrie. Sau, poate, nu dau chiar tonul, dar oferă imaginea exactă a preferințelor emoționale ale românilor în momentul electoral, în care își pun hainele de duminică. Pentru unii alegători, din nefericire intelectuali, frământați de găsirea adevărului, rafinați ai nuanțelor electorale, votul rămâne un moft, un gest ușor vulgar, un accesoriu inutil al marilor idei. Pentru ceilalți alegători, nuanțele nu contează.  Ei votează, oricum, cu Iliescu. Între aceste două extreme se zbate campania electorală pentru București. O campanie dramatică. Furtunoasă. Imprevizibilă. Cu o Gabriela Firea care nu e chiar în firea ei, pe care PSD ba o scoate în față, ba o retrage pentru Mircea Diaconu, ba o scoate iar în față, ba o retrage pentru Călin Popescu Tăriceanu. Cred că, dacă ar candida Florin Piersic, Gabriela Firea ar fi retrasă din nou la garaj, pentru mici reparații. În viziunea PSD, armele grele sunt jurnaliștii și actorii. Ceea ce ne convinge că, pentru această parte a eșichierului politic, imaginea fără substanță e cheia succesului. Oricum, în spatele actorilor se află regizorii, iar aceștia se pricep să fure cloșca de pe ouă fără să știe că a devenit, și ea, omletă. De partea cealaltă se caută un echivalent ca notorietate. Ludovic Orban fusese varianta normală, în care un vechi om de partid își reprezintă partidul. Orban nu este nici vreun actor grăbit, nici vreun negustor în căutare de chilipir, ci doar un politician care a încercat să își obțină, singur, fondurile de campanie. Cu Marian Munteanu, lucrurile se schimbă. El nu reprezintă prin nimic PNL-ul. Ar putea reprezenta, ce-i drept, societatea civilă, dacă aceasta ar mai exista în România. Numai că, din acest moment, el se confruntă cu două probleme. Prima, că nicio structură viabilă a societății civile nu l-a mandatat pentru această candidatură. A doua, că societatea civilă a rămas o nostalgie a anilor nouăzeci, căci, în prezent, vorba lui nea Iancu, ea e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Nu mai suntem în 1990, nu mai trăim, cu exasperare și speranță nebună, idealul unei societăți românești renăscute, îndrăznețe, prospere, bine așezate în lumea de azi. Marea majoritate a visătorilor de atunci se află, demult, în țări occidentale. Fac parte din  diaspora. O categorie inferioară românului, demnă de dispreț sau măcar de ignorare, odată ce nici măcar adevărul despre alegerile prezidențiale din 2014 nu mai poate fi aflat, căci a devenit, subit, secret. Momentul cel mai democratic al unei națiuni, anume votul, a ajuns, la noi, o taină pe care nici preotul satului nu ți-o poate destăinui, fiindcă precis nu ești cuminecat. În această amețeală generală, în care actorii sunt schimbați de la o zi la alta de regizori care nu mai știu ce piesă se joacă, un detaliu accentuează absurdul. După ce au murit cei care au trebuit să moară la Colectiv, nea Piedone candidează din nou. Se cam lasă întunericul. Bună seara, România, bună seara, București.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: ,

Comentarii

O parere la “Bună seara, România, bună seara, București!”

  1. Kaleigh Spune:

    That kind of thnkiing shows you’re an expert

Spune-ti si tu parerea!