Căile întortocheate ale înscrierii la Secondary School

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Educaţie şi învăţământ, Poveşti româneşti pe data 23 iunie 2016

uk_scoala secundara

Admiterea la o școală britanică foarte bună poate fi un proces anevoios, complicat și fără prea multe șanse de reușită. Aceasta este concluzia la care a ajuns o familie de români stabilită în Marea Britanie, atunci când și-a dorit pentru fetiță o instituție de învățământ „model”.

Maria nu știa deloc limba engleză în urmă cu șapte ani, când începea clasa pregătitoare într-o școală din nordul Londrei, iar acum este cea mai bună elevă din clasă, spun cu mândrie părinții fetei, George și Alina B. Cu toate acestea, ea și-a găsit foarte greu un loc într-o școală bună de tip „Secondary School”. Ei susțin că au fost surprinși de regulile de admitere într-o astfel de instituție de învățământ, mai ales că acestea sunt total diferite de cele cu care erau obișnuiți în țara lor natală.

 

Mutare în afara Londrei

George și Alina B. au trăit în ultimii opt ani în nordul Londrei, fără a întâmpina prea multe probleme. Existența lor s-a complicat, însă, neașteptat în momentul în care fetița lor, Maria, în vârstă de 11 ani, a început clasa a VI-a, ultima din ciclul de învățământ primar în sistemul educațional britanic…

„Maria are acum rezultate excelente la învățătură. Ea a fost una din cei doi elevi din școală care au fost selectați să susțină examenele naționale obligatorii de la sfârșitul ciclului primar la Level 6 (nivelul șase), adică peste nivelul mediu la care au fost examinați ceilalți copiii”, ne-a dezvăluit Alina, mama fetei.

Părinții copilei s-au gândit încă de la începutul ultimului an petrecut în școala primară să caute o „Seconadry School” cât mai bună, unde Maria să își poată continua studiile. „Am aflat despre comitatul Buckinghamshire că este printre cele mai bune din țară din punctul de vedere al școlilor secundare și, pentru că acesta este în apropierea Londrei, ne-am decis să ne mutăm acolo. Ne-am mutat din toamna anului 2014, adică cu un an înainte ca Maria să termine ciclul primar, pentru că etapele înscrierii la o Secondary School încep cu 12 luni mai devreme. Și știam că este foarte important să ai adresa în zona școlii, dacă vrei să ai șanse de admitere pentru copilul tău”, precizează mama Mariei.

Totuși, simpla mutare în zonă nu era suficientă, aveau să afle peste puțin timp părinții fetei.

————————————–

„Practic, fiecare școală secundară are propriile reguli de admitere, pe lângă cele generale, ale primăriei locale. De aceea, sfătuiesc pe toți părinții care vor trece la anul prin ce am trecut noi să consulte informațiile privind admiterea nu numai pe website-ul consiliului local, ci și pe cele ale fiecărei școli pe care vor să o pună pe formularul de aplicație.”

Alina, mama unei fetițe care va începe în toamnă Secondary School

————————————–

 

Surprizele formularului de înscriere

Părinții George și Alina, împreună cu fetița lor Maria, și-au găsit o locuință într-unul din orașele importante ale comitatului Buckinghamshire și au așteptat liniștiți data de 30 martie 2015, termenul limită pentru înscrierea la școlile secundare din zonă. Anterior, ei au parcurs toate etapele privind procesul de aplicație. „Ne-am găsit o locuință convenabilă pe care am închiriat-o încă din luna august a anului trecut. Și, după ce ne-am mutat acolo, am început să ne interesăm de școli. Formularul de aplicație prevedea înscrierea a cinci opțiuni. Iar documentul trebuia să fie trimis până cel târziu în 30 martie la consiliul local. Problema a fost, însă, că nu existau cinci școli în aria noastră”, povestește Alina.

Părinții Mariei au sunat la primăria din oraș derutați că li se cere să aleagă cinci școli, deși o singură școală secundară funcționa în apropierea casei lor. „Trebuie, în același timp, să iei în considerare Catchment Area (zona arondată fiecărei școli – n.r.); și atunci cum să treci cinci școli? La noi în zonă era o singură școală, dar nu avea deloc referințe bune”, mai spune Alina neascunzându-și nedumerirea. „La consiliu am vorbit cu un funcționar care ne-a spus că putem să trecem cinci școli în ordinea preferințelor, fără să ținem cont de Catchement Area. Și așa am făcut.”

Prima opțiune pe formularul de aplicație al Mariei era o școală subordonată Church of England (Biserica Anglicană), care se afla la șase mile distanță de locuința familiei de români. „Școala era considerată cea mai bună din zonă. Și am mai pus încă patru, de asemenea considerate bune conform rapoartelor ultimelor inspecții disponibile pe internet. Doar că am avut grijă să nu fie mai departe de zece mile. În schimb, școala de lângă noi nu am pus-o pe listă, pentru că era apreciată de inspectori ca fiind foarte, foarte slabă”, continuă relatarea româncei.

 

De la agonie la extaz

Ziua în care părinții Mariei au deschis plicul cu rezultatul primei etape a înscrierii la Secondary School a fost una șocantă pentru familia de români, după cum susțin aceștia. „Niciuna din școlile indicate de noi nu o acceptaseră pe fetița noastră. Maria a început să plângă. Zicea că nicio școală nu o vrea și ne întreba de ce? Nu știam cum să o liniștim”, mărturisește Alina, mama fetei. Ea ne-a mai spus că Mariei i-a fost recomandată o cu totul altă școală, care nu numai că era la peste trei mile distanță, dar era cotată la gradul 4, adică cel inferior din grila de evaluare a inspectorilor britanici. „Am fost deciși să facem orice pentru a schimba situația. Este drept că formularul dădea posibilitatea să refuzi școala oferită și să completezi alte cinci opțiuni diferite. Se preciza însă că, în acea a doua etapă de înscriere, copiii vor fi trecuți doar pe o listă de așteptare la școlile respective, nu li se va aloca loc direct. Urma să primească un loc doar dacă renunțau alții”, ne-a mai explicat mama Mariei.

Ea amintește că a trimis totuși o altă listă de opțiuni în care a trecut numai școli bune, chiar dacă acestea se aflau departe de casa lor. „Într-un târziu, adică la începutul lunii mai, când nici nu ne mai așteptam, am primit din nou o scrisoare de răspuns de la primărie. Maria a fost acceptată la o școală foarte bună, tot creștină, subordonată Church of Englnad, însă la 12 mile distanță de unde stăteam, într-un alt oraș. Nici nu știți cât de încântați am fost și ce ușurare a însemnat pentru noi acest lucru”, adaugă Alina cu zâmbetul pe buze.

„Acum plănuim să ne mutăm definitiv acolo, ca să nu facem în fiecare zi o jumătate de oră cu mașina pentru a o duce și o aduce pe Maria de la școală”, încheie aceasta relaxată.

————————————–

„Post Code-ul (codul poștal – n.r.) este singurul lucru care contează la școlile de stat britanice de tip Secondary School. Nimeni nu te întreabă ce rezultate are copilul la școală. Totul este să ai adresa în Catchement Area.”

Alina

————————————–

 

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!