Calatorie in timp

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 8 august 2010

E sezonul marilor calatorii, al marilor intalniri, al marilor sperante. Totul se scrie cu majuscula si se transforma in bagaj, pasaport, plinul la benzina sau rezervarea unui bilet dus-intors in tara viselor. Dar toate astea nu inseamna ca facem neaparat turism. Chiar daca undeva prin actele noastre scrie ca ne ducem in cine stie ce loc de pe planeta in scop turistic, aceasta formula ramane, de cele mai multe ori, fara acoperire. In prima sa semnificatie, pierduta in ultimele decenii, turismul includea o descoperire. Se pleca intr-o aventura. Se traiau senzatii noi, se inregistrau in memorie peisaje noi. Se intra din timpul mecanic si apasator, calculat dupa programul de lucru, intr-un timp fara masura exacta, un timp luminos, dilatat, aproape sacru.

Intre timp, aventura a devenit industrie, atractiile sunt contabilizate, iar calatoria nu-si mentine caracterul initiatic decat pentru putini dintre noi. Turismul a devenit un termen care indica mai degraba deplasarea zapacita, mediocritatea pozand in fata muzeelor lumii fara a intelege mare lucru, graba de a nu pierde autocarul pentru o inghetata. Si totusi, calatoria ne este necesara. Ca o fi de turism sau nu, ca o fi spre casa sau spre alte zari, ca o fi prin locuri cunoscute sau printr-o lume de ademenitoare noutati, calatoria ne scoate din automatismele si tristetile cotidiene. Ne poate bucura sau ne poate enerva, dar, oricum, ne schimba toate perspectivele.

Anul acesta, totusi, calatoria are un caracter special. Devine un lux. Pentru cei din tara, momentul e total neprielnic. Fluxul de la vamile din vestul tarii este predominant spre intrare, in vizita, si nu spre iesire, in vacanta. Bani de concediu au cei norocosi sau cei care lucreaza in strainatate. Sau cei care au ambele calitati. In rest, romanii se retrag in turismul altor timpuri, cam cu vreo doua decenii inapoi. Se pleaca aproape, la padure, la malul apei, la un barbeque si o bere. Se redescopera cortul, mancarea ieftina, patura de plaje fara zorzoane, vechiul termos cu cafea, radioul portabil. Ne intoarcem la concediile parintilor si bunicilor nostri, cand iesirile erau aproape, pasapoarte nu existau, lumea ramanea mica, vesela, modesta, fara pretentii. Nu exista decat „la munte” sau „la mare”, iar directia era singura dilema. Iata ca, dupa ce milioane de romani au vazut cat parintii lor nu-si imaginau ca se poate vedea, criza ne readuce la un mod de existenta rural, simplu, ieftin. Romanii veniti din strainatate isi intalnesc conationalii in alta epoca. E o intalnire bizara, nostalgica, o imagine imortalizata parca in dubla ipostaza, digital si pe film alb-negru. Pentru cei care calatoresc spre tara, turismul revine la vechile lui intelesuri. Este descoperirea unei lumi uitate.


Etichete: , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!