Cameron, victorios! Analiză a alegerilor britanice

Articol publicat in sectiunea UK la zi pe data 16 mai 2015

David Cameron8

Se anunţa o cursă foarte echilibrată, cu şanse egale pentru conservatori şi laburişti. Dar rezultatul a fost altul, conservatorii au beneficiat de o victorie clară, în condiţiile în care o bună parte din voturile pentru laburişti au plecat către partidul scoţian SNP. Care sunt urmările alegerilor?

 

Conservatorii: 331 de locuri. Ukip: 1 loc

În urma unei prezenţe la vot destul de bune, de 66,1%, conservatorii au ieşit în frunte, cu 331 de locuri în parlamentul britanic, ceea ce reprezintă 51% din cele 650 de locuri de parlamentar. Au câştigat majoritatea, deci nu mai au nevoie de nici o alianţă pentru mandatul în curs.

Laburiştii, în schimb, au ieşit chiar mai prost decât la alegerile precedente, obţinând 232 de locuri de parlamentar, cu 26 mai puţine faţă de acum cinci ani. Partidul lui Nick Clegg a pierdut 49 din cele 57 de locuri de parlamentar din mandatul trecut, iar Scottish National Party a obţinut o victorie răsunătoare, câştigând 56 de locuri de parlamentar, cu 50 mai multe faţă de alegerile din 2010.

Ukip a dezamăgit. Nigel Farage a fost de-a dreptul zdrobit. Nu au reuşit să obţină decât un loc de parlamentar! Unii comentatori spun că nu este, totuşi, corect şi că sistemul de alocare al locurilor de parlamentar trebuie modificat. Ukip a obţinut aproape 4 milioane de voturi şi a obţinut un sigur loc de parlamentar, în timp ce SNP-ul, susţinut de numai 1,5 milioane de alegători, a obţinut 56 de locuri de parlamentar. Ukip-ul are, se pare, o reprezentare mult mai puternică la Parlamentul European, unde ocupă 24 de locuri!

 

Ce-l aşteaptă pe Cameron

Sunt patru probleme spinoase cu care se va confrunta primul ministru reconfirmat în următoarea perioadă.

Conform promisiunii, până în 2017 va trebui să se ţină un referendum cu privire la ieşirea sau rămânerea în UE. Cu ameninţarea referendumului, Cameron poate negocia mai ferm anumiţi termeni în relaţia cu UE. Dar nu este cert dacă partenerii europeni vor face măcar un pas înapoi. Iar dacă UE va face anumite compromisuri, pentru euroscepticii din Partidul Conservator acestea nu vor fi niciodată îndeajuns.

David Cameron a obţinut o majoritate la aceste alegeri, însă majoritatea este una slabă şi, de fapt, va avea probabil o viaţă mult mai grea decât ca în mandatul trecut, când împărţea majoritatea cu Nick Clegg. Prin urmare, agenda legislativă a lui Cameron va avea parte de multe piedici în parlamentul britanic.

Chestiunea Scoţiei nu a trecut, ci a devenit mai aprinsă ca niciodată datorită succesului SNP-ului. Un al doilea referendum pentru independenţa Scoţiei pare acum inevitabil.

David Cameron îşi propune să reducă în continuare cheltuielile guvernului, atât pe partea de beneficii, cât şi pe partea bugetelor celorlalate departamente. Primul ministru a promis că va reduce deficitul, dar va trebui în acelaşi timp să aloce mai mulţi bani în sănătate şi în educaţie, ceea ce înseamnă că va trebui să facă reduceri în alte părţi. Şi, ceea ce va durea cel mai tare, Cameron va trebui să explice în ce fel va fi redus bugetul pentru beneficii cu £12 miliarde.

 

Valul de demisii

Ed Miliband, Nick Clegg şi Nigel Farage au demisionat. De fapt, Nigel Farage a revenit asupra deciziei, pentru că partidul său a simţit că va avea de pierdut cu un alt lider în fruntea partidului, respingându-i acestuia cererea de demisie. Farage a demisionat, deci şi-a ţinut cuvântul, iar Ukip îşi va continua rolul de partid care încurcă, avându-l în frunte pe acelaşi Farage.

Imediat după alegeri, Ed Miliband a spus că îi pare foarte rău că nu a avut succes în aceste alegeri şi că este timpul ca altcineva să preia poziţia de lider al Partidului Laburist. „Am devenit membru al acestui partid la 17 ani”, a mai spus acesta, „şi nu mi-am închipuit vreodată că voi ajunge să-l conduc”. După demisie, Miliband a căutat să se distanţeze de toată agitaţia, astfel că, împreună cu soţia lui, a luat direcţia Ibiza, motiv pentru care internauţii au postat în spaţiul virtual tot felul de scenarii nostime în care se arată cum şi în ce fel se distrează Miliband pe insula petrecăreţilor.

Nick Clegg a spus că rezultatele s-au dovedit a fi „cu mult mai devastatoare” decât se temea şi a mulţumit pentru „imensa onoare” ce i s-a oferit, aceea de a conduce partidul Liberal Democrat. Criticii spun că vinovatul principal pentru rezultatele slabe la alegeri este însuşi Nick Clegg, care s-a înconjurat de persoane mai slabe decât el, ce nu au avut tăria să-l confrunte pe parcursul mandatului.

 

După rezultat, valoarea companiilor britanice a crescut cu £50 de miliarde

Investitorii au salutat victoria neaşteptată a conservatorilor şi au dat drumul banilor să circule, în urma activităţii intensificate ajungându-se la o creştere semnificativă, cu £50 de miliarde, a cotaţiei companiilor britanice listate la bursa londoneză, conform FTSE-All Share Index.

Lira sterlină s-a apreciat şi ea, crescând într-o singură zi cu 1,6% în relaţie cu moneda europeană şi ajungând la cursul de 72,74p pentru un euro, cea mai mare creştere zilnică din octombrie 2011 încoace. Şi în România s-a simţit contractarea lirei sterline în relaţie cu leul înainte de alegeri, când coborâse la 5,90 lei pentru o liră şi urcând brusc undeva la 6,20 după alegeri.

 

Efecte în Europa

În următoarele 18-24 de luni se poate decide forma pe care o va lua Uniunea Europeană poate şi pentru câteva decade de-acum încolo, iar Marea Britanie pare a fi motorul acestei reaşezări. David Cameron, de pe poziţia sa de prim ministru reconfirmat, are acum ocazia de a înainta statelor membre europene un pachet de reformă a UE care să fie atractiv, luând în calcul mandatul pe care l-a primit din partea alegătorilor britanici şi ţinând cont totodată de faptul că el este văzut ca un om politic fidel ideii de uniune europeană, însă pragmatic.

În discursurile sale, Cameron a reiterat necesitatea îmbunătăţirii competivităţii UE pe plan mondial și creșterea transparenței instituțiilor comunitare și se așteaptă să-și arate suportul pentru o politică comună externă și de securitate mai eficientă, având în vedere jocul Rusiei din ultima vreme și a situației actuale din Orientul Apropiat.

Rândul Marii Britanii la președinția UE va veni pe data de 1 iulie 2017 și s-ar impune ca referendumul UE să aibă loc până atunci. Se presupune, prin urmare, că anul 2016 va fi un an al negocierilor intense dintre UK și UE.

UE are, de asemenea, niște atuuri. În următoarele 18 luni s-ar putea implementa Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții cu SUA, precum și Piața Unică Digitală. Marea Britanie ar avea de beneficiat de pe urma acestor aranjamente. Dar nu și dacă se va rupe de UE. Iar dacă o va face, cu siguranță vor fi și alte state UE inspirate să facă pași similari, ceea ce ar duce la fragmentarea UE. Iar o asemenea variantă ar fi, pentru Rusia, ideală.

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!