„CAMPIONII OLIMPICI” ANONIMI

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 9 septembrie 2012

Diaspora romaneasca_Campionii olimpici anonimi

Fara ei, Jocurile Olimpice de la Londra nu ar fi fost posibile.

Sunt romani si au fost implicati direct in desfasurarea marelui eveniment sportiv ce a captivat intreaga planeta timp de trei saptamani. Ei sunt cei care au impanzit Londra cu constructii impresionante, au asigurat paza obiectivelor si ordinea in spatiile asaltate de turisti sau au contribuit voluntar la buna desfasurare a evenimentelor.

Sunt probabil cateva sute sau mii. Iar acum s-au intors la viata de zi cu zi; modesti si disciplinati. Au obtinut si ei performante, dar nimeni nu i-a urcat pe podiumul de premiere. Nu au medalii, nici trofee, iar numele lor au ramas necunoscute. Jurnalele de stiri nu au amintit mai nimic despre acestia, iar pe strada trec neobservati.

Acesti romani traiesc, insa, propriile sentimente de satisfactie si au multumirea lucrului bine-facut. Fiindca stiu ca fac parte din personalitatile din umbra care au contribuit la reusita olimpiadei. Si sunt, fara doar si poate, unii dintre eroii Jocurilor Olimpice de la Londra.

 

 

Voluntari romani pe post de „Game Makers”

 

Jocurile Olimpice de la Londra nu s-ar fi bucurat de aceeasi atractivitate si apreciere publica fara contributia profesionistilor ce au fost implicati in organizarea grandiosului eveniment. Iar printre acestia, exista o categorie aparte de oameni: cei peste 70.000 de voluntari care, benevol si dezinteresat, au facut ca Olimpiada din 2012 sa fie unica…

Povestea voluntarilor implicati in desfasurarea Jocurilor Olimpice incepe acum trei ani. Atunci, comitetul organizator (LOCOG) a fixat primele termene pentru depunerea de aplicatii de catre cei care doresc sa ajute la materializarea uriasului proiect olimpic. In scurt timp, baza de date a organizatorilor s-a umplut cu peste 500.000 de solicitari din partea unor persoane dispuse sa isi ofere serviciile in regim de voluntariat. Ei au putut alege intre mai multe optiuni: in satul olimpic, la cantina, la paza, pe strada pentru indrumarea participantilor, la sectorul anti-doping, la cabinetele medicale, la punctele de prim ajutor, la sectiunea protocol sau la cea de transport, la echipele tehnice din arene, la echipa de helpline si altele.

Toate cabinetele medicale care au functionat in spatiile publice in perioada Jocurilor Olimpice au fost conduse de doctori voluntari. Cele aproape 5.000 de taxiuri puse la dispozitie de LOCOG au fost conduse tot de soferi voluntari.

Iar prezenta romaneasca printre voluntarii care au impanzit zonele „olimpice” ale Londrei nu a trecut deloc neobservata…

 

Voluntariatul si spiritul competitiei

Alexandra Muresan a fost unul dintre voluntarii care au facut parte din echipa de protocol a Romaniei in perioada Jocurilor Olimpice. Ea este profesoara la London Metropolitan University si sefa departamentului de diplome in relatii publice, marketing si reclama comerciala. Iar in timpul liber, a practicat mai multe discipline sportive de-a lungul anilor. Recent, a devenit instructor de baschet, box thailandez si schi.

 „Am facut baschet in liga nationala a Marii Britanii si am jucat in una din primele zece echipe britanice. Am practicat si box thailandez timp de sapte ani. In ultimii ani, m-am orientat mai mult spre pozitia de instructor. Sunt un antrenor stiintific, ca sa zic asa, pentru ca nu am petrecut atat de mult timp cu sportivii in sala, dar le-am facut programele de antrenament”, ne-a explicat Alexandra Muresan.

A venit in Marea Britanie acum aproape 18 ani, dupa terminarea Facultatii de Economie, cu o bursa de la British Council. Imediat dupa masterat, ea a ocupat functia de cercetator la sectia de management in turism la Universitatea din Nottingham. Iar din 1999 s-a mutat la Londra, unde si-a inceput activitatea la London Metropolitan University, ajungand lector senior si sefa de curs, cu planuri de avansare in scara ierarhica: „Una dintre trasaturile pe care le-am mostenit din practicarea disciplinelor sportive este faptul ca sunt foarte competitiva”, mai spune Alexandra Muresan, care mosteneste acest spirit si de la parintii sai, sportivi profesionisti: mama, campioana nationala la inot, iar tatal, jucator in liga nationala de volei.

 

„Un mod frumos de a te bucura de viata”

Voluntariatul nu este un lucru nou pentru profesoara universitara Alexandra Muresan. Ea a mai fost voluntara in domenii precum cel educational, sportiv, cultural sau managerial, inca de cand era copil. „E o cale usoara de a invata lucruri noi, de a patrunde in sectoare noi de activitate, de a-ti face relatii noi profesionale si personale”, crede Alexandra. „Ce-mi place la voluntariat este ca oamenii vin din proprie initiativa, sunt dornici sa contribuie, sunt motivati intrinsec. Cred ca e un mod foarte frumos de a te bucura de viata. Legat de disciplinele sportive, eu cred ca nicaieri in lume sportul nu evolueaza fara voluntari”, mai adauga profesoara.

In Marea Britanie, voluntariatul este foarte popular: statistic vorbind, o persoana din sapte face la un moment dat un voluntariat, motiv pentru care romancei i-a fost mult mai usor sa practice aceasta activitate aici. „Voluntariatul este o parte din cultura britanica, exista o comunitate si fizica si virtuala la care devii parte”, afirma Alexandra, care sustine ca voluntariatul este extrem de important pentru formarea profesionala.

Primul contact pe care profesoara Muresan l-a avut cu sportul olimpic a fost la Atena in 2004, in perioada preolimpica, cand a ajutat in cadrul departamentului de limbi straine al protocolului. Imediat cum a aflat ca Londra va organiza jocurile din 2012, ea s-a hotarat sa participe ca voluntar si s-a inscris acum aproape trei ani, cand tocmai ce se deschisesera paginile de aplicatii online pentru 2012.

 

„Am vrut sa-mi vad eroii live”

„Fiecare departament avea alte cerinte pentru a te putea inscrie, eu am ales arenele competitionale la baschet, gimnastica si box si sectiunea de protocol”, povesteste voluntara Alexandra Muresan. Pentru aplicatie a trebuit sa aiba experienta in cadrul unor evenimente sportive la scara larga, certificat de prim ajutor, sa fie stapana pe cel putin inca o limba in afara de engleza si permis de conducere de cel putin trei ani. De asemenea, fiecare voluntar a trebuit sa garanteze disponibilitatea pe intreaga perioada a jocurilor si sa treaca testul de verificare a identitatii. Motivul pentru care s-a inscris? „Am vrut sa-mi vad eroii live in competitie si stiam ca nu imi voi permite sa cumpar biletele la probele pe care voiam sa le vad”, ne marturiseste Alexandra.

Romanca s-a bucurat sa fie selectata in echipa de 20 de manageri ai voluntarilor de la categoria protocol. Timp de sase luni inaintea competitiei, organizatorii au oferit training acestor manageri selectati pentru activitatile si pregatirea lor. In cadrul acestor cursuri intensive, ei au invatat cum sa-i motiveze, sa-i recompenseze pe ceilalti voluntari si, de asemenea, cum sa le administreze activitatea. Echipa a avut 11 voluntari si 9 angajati LOCOG, de nationalitati foarte diverse, din toate colturile lumii, si s-a ocupat de cei 2.200 de voluntari care au oferit suport delegatiilor de sportivi. Dupa cum ne spune Alexandra Muresan, managerii voluntari sunt persoane cu pregatire si cu functii manageriale in companii sau institutii, adica cu nimic mai prejos decat managerii angajati.

 

 

Satisfactiile voluntariatului „olimpic”

Diaspora romaneasca_Campionii olimpici anonimi2

Pentru profesoara universitara Alexandra Muresan, munca de voluntariat la Jocurile Olimpice de la Londra a insemnat si punerea in practica a teoriei de management pe care o preda studentilor. Am fost curiosi sa aflam si partea emotionala a experientei ei, momentele memorabile: „Momentele in care mi-am intalnit eroii, cand am dat mana cu ei, cand mi-am facut poza cu ei, cand am stat la masa cu ei, au fost cele mai memorabile”, dupa cum spune romanca.

 

Pranzul cu regina

„Un moment memorabil a fost faptul ca am luat pranzul cu regina Marii Britanii. Am fost surprinsa cand, intr-o dimineata, regina, in vizita in satul olimpic, ne-a facut o invitatie, noua, celor 20 de manageri ai echipei de voluntari pentru delegatii, sa luam masa in cantina sportivilor. Pentru mine a fost un moment remarcabil, pentru ca face parte din istoria jocurilor, dar pentru colegii mei britanici a fost cel mai important eveniment din viata lor. A fost un eveniment – e greu de spus; in cantina aceea care nu este mai mult decat o hala colorata sa ai oaspeti de asa o calitate parea putin nepotrivit. Regina purta haine festive, iar noi eram in uniforme, in timp ce sportivii in treninguri se aflau la mesele din jurul nostru. Dar a fost un moment foarte frumos si o surpriza nemaipomenita ca regina sa se gandeasca la noi. Ne-a vorbit ca si persoana de rand, ca si cum am fi fost din familia dansei”, ne-a povestit Alexandra.

Voluntarii au fost martori si la multe evenimente emotionante. Fiind mai tot timpul in satul olimpic, au putut vedea comportamentul sportivilor. Cel mai greu de urmarit au fost momentele de suferinta ale sportivilor care au avut un esec, care au muncit toata viata lor pentru acest moment si pentru care o jumatate de pas gresit a insemnat o descalificare. „Noi am incercat sa cream un mediu in care sportivii sa se simta ca acasa. Cand au vrut sa discute cu noi, intotdeauna am fost dispusi sa ii ascultam”, aflam de la voluntarul roman.

O alta experienta memorabila a Alexandrei este cu „o sportiva dintr-o tara africana, care, cand a intrat prima data in apartamentul din satul olimpic, a cazut in genunchi si a plans; ea ne-a marturisit ca nu a avut niciodata un pat, ca doarme cu toata familia pe jos intr-o singura camera. Plangea in hohote si nu a mai putut vorbi minute intregi.”

 

„Romanii din diaspora ne-au facut galerie”

Un alt moment emotionant pentru Alexandra a fost cand romanii care au lucrat la Jocurile Olimpice de la Londra – fie voluntari, fie angajati – au facut cerere sa participe la ceremoniile de primire a delegatiilor de sportivi: „Ne rugau sa le dam insigne si drapele cu care sa faca galerie echipei noastre. Sa vad asa o comunitate frumoasa de romani care traiesc in afara tarii si care doresc sa fie alaturi de tara in aceste momente a fost profund emotionant.”

La intrebarea daca va participa si la urmatoarele Jocuri Olimpice, Alexandra Muresan spune: „Cred ca jocurile de la Rio voi vrea sa le vad ca turist. La Londra, nici nu m-as fi gandit altfel, nici nu mi-as fi imaginat sa nu particip, pentru ca locuiesc aici. Dupa terminarea Jocurilor Paralimpice, la care particip de asemenea, urmatorul proiect de voluntariat va fi in Romania, la Brasov, la Festivalul Olimpic al Tineretului.

Momentan, ma focusez pe Jocurile Paralimpice, pentru ca vreau sa aflu cat mai multe despre persoanele cu handicap si despre viziunea sportului paralimpic. Echipa paralimpica a Romaniei este formata din niste oameni atat de buni, cu picioarele pe pamant, atat de inteligenti, sunt uluitori, ii voi sustine indeaproape”, ne-a mai spus Alexandra Muresan.

————————————–

„La echipa de paza din satul olimpic si printre cei care lucrau in arenele competitionale au fost cateva sute de romani. Aproape de fiecare data cand imi scanam acreditarea la punctele de verificare, se aflau in apropiere romani care, vazandu-mi legitimatia, ma salutau in romaneste.

Multi au muncit la Jocurile Olimpice toata vara, ca angajati, cu dedicatie. Tehnicienii de la echipa de mentenanta, formata in majoritate din romani si moldoveni, ne-au ajutat foarte mult pe noi, voluntarii, in satul olimpic fara sa ceara nimic in schimb.

Ma bucur ca am vazut o alta fata a romanilor din Marea Britanie. Cred ca lucratorii romani la Jocurile Olimpice au avut o influenta pozitiva vizavi de imaginea noastra. Eu cu oricine am vorbit sau am fost intrebata de unde sunt, am primit un raspuns cu zambetul pe buze si toti au vorbit foarte frumos despre romani. Voluntarii romani, de exemplu, au fost cei mai decorati la competitiile din satul olimpic, au venit incarcati cu cadouri si s-au simtit atat de bine ca au hotarat sa ramana si la Jocurile Paralimpice.”

Alexandra Muresan

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!