Când în România, când în Anglia

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 27 octombrie 2015

 

De la depozit de semințe, în grădinile englezilor

 

Nu sunt deloc puțini românii care trăiesc în Londra doar șase luni de zile într-un an. Jumătatea cealaltă și-o petrec acasă, în România. De ce au ales varianta aceasta de… du-te vino? Pentru că reușesc să îmbine utilul cu plăcutul, reușesc să economisească bani, să petreacă timp în țară alături de cei dragi și, cel mai important, au meserii care îi împing practic de la spate să ia aceste decizii.

Cornel este grădinar, Petrică muncește în domeniul construcțiilor, iar Violeta lucrează de șase ani de zile ca agent în aeroport. Ei sunt doar câțiva dintre românii care și-au petrecut ultimii ani între Anglia și România.

De cum se instalează primăvara și vremea în care grădinile englezilor au nevoie de o curățare și o înfrumusețare, Cornel, un român de 31 de ani din Râmnicu Vâlcea, pornește spre Londra. Împreună cu alți doi prieteni, grădinari de meserie, se urcă în van-ul încărcat cu scule și timp de șase luni de zile încep „decorarea”.

„În România am lucrat trei ani de zile la o fermă de flori, de fapt și de drept era într-un depozit de semințe, aveam acolo și plante pe care le îngrijeam, dar și flori. Cam de atunci a început să se dezvolte simțul acesta estetic. Îmi plăcea să am grijă de mica grădiniță pe care o aveam acolo, era mai mult de prezentare, dar dacă tot am văzut că mă pricep, am început să citesc pe internet despre flori și despre plante, ca să pot să le ofer clienților cât mai multe informații. Când se plantează, cât de adânc în pământ, câte semințe să folosească. Cum se cresc răsadurile, când e bine să le separi și tot așa. Din păcate, sera unde am lucrat aproape trei ani de zile s-a închis, așa că, forțat de împrejurări, am început să îmi caut alt job. Nu prea am găsit ceea ce îmi doream și așa m-am hotărât să iau drumul Angliei. Aici am ajuns în luna martie. Mi-a luat câteva săptămâni să mă dezmeticesc, să aplic de acte, să învăț mersul lucrurilor și când am realizat cât de greu este să lucrezi în construcții, m-am gândit eu că nu prea e de mine… și când mă pregăteam să renunț, șeful de pe șantier a întrebat un coleg dacă nu cumva știe un grădinar care să planteze câteva flori, nimic complicat. Atunci a fost momentul în care nici nu știu cum să explic, mi s-a luminat mintea… am simțit sclipirea aceea. I-am spus că am ceva cunoștințe în domeniu, că am lucrat la un depozit de semințe, că am mai citit și că, dacă este de acord, aș putea să mă ocup de grădina sa. Omul s-a bucurat. Mi-a dat adresa lui și a spus să vin în weekend și să vorbesc cu soția lui”, ne povestește Cornel.

—————————————

„Am avut niște emoții de parcă dădeam examenul vieții mele. M-am dus într-o piață second-hand, mi-am luat mănuși, o foarfecă, o greblă. Am mai luat de la prietenii mei cu care stăteam în casă alte scule pe care le aveau și ei prin curte și am ajuns în fața grădinii. Doamna, foarte politicoasă, mi-a spus doar că vrea grădina din spate plină cu lalele bătute. Își cumpărase bulbii… eu doar trebuia să mă apuc de plantat. M-am uitat în pungi și m-am decis pe moment să le plantez în degrade de la cea mai deschisă culoare până la cea mai închisă. Zis și făcut… Doamna fiind mulțumită de munca mea, dar și de faptul că i-am luat puțini bani, m-a recomandat și vecinei. Și așa am început eu să muncesc în grădinile  englezilor.”

 Cornel, 31 de ani

—————————————

 

Din primăvară până în toamnă

La scurt timp după ce curățase și aranjase în jur de 15 grădini din Londra, Cornel s-a pus pe căutat agenții sau companii care oferă astfel de joburi.

„Când am realizat că majoritatea englezilor nu cer lucruri ieșite din comun, nu vor grădini ca din reviste, ci doar să fie curate și frumos aranjate, am hotărât să îmi găsesc un job stabil. Să lucrez printr-o agenție. Așa că am început să caut pe gumtree… era deja luna mai 2012. Din anunț în anunț, am dat peste doi bulgari, grădinari, care mai aveau nevoie de un om. Spuneau acolo că au un van, au scule, doar că sunt în căutare de un al treilea grădinar pentru că au foarte multe lucrări. I-am sunat, ne-am întâlnit, am vorbit și am început să lucrez cu ei. De atunci și până în prezent. Am făcut tot felul de grădini, de la 50 de metri pătrați până la 1.000 de metri pătrați, cu flori, copaci, fântâni, nuferi, pietre. Am învățat foarte multe în ultimii trei ani de zile și pot spune că nu am dat peste clienți care să strâmbe din nas. Oamenii de aici, oricât de mulți bani ar vrea să investească în grădinile lor, nu cer imposibilul. Mulți vor gazon, flori care să reziste câteva luni de zile, cum sunt de exemplu trandafirii. În meseria aceasta, cele mai multe joburi sunt din primăvară și până în toamnă. Iarna sunt, dar destul de puține, mai cer oamenii să le cureți grădina, să o pregătești pentru primăvară… astfel că bulgarii cu care lucrez stau în Londra din martie până în septembrie, restul timpului și-l petrec în Varna. Dacă nu ai job în cele cinci-șase luni cât stai pe nișă, nu prea poți trăi decent în Londra, așa că oamenii se duc la ei în țară pe perioada iernii. Eu le-am luat exemplul și, de trei ani de zile, iarna mi-o petrec acasă”, ne povestește Cornel.

—————————————

„În cele șase luni cât ne ocupăm de grădini strângem fiecare între 12.000 și 15.000 de lire, bani cu care ne întoarcem acasă, în buzunar, după ce ne-am plătit toate cheltuielile în Londra. Depinde de la an la an. Dar sunt bani buni cu care să trăiești alte șase luni în România. Chiar poți trăi liniștit alături de prieteni și de familie și te mai bucuri și de o vacanță. De exemplu, următorul weekend avem ultimul proiect, după care ne întoarcem acasă. Am avut noroc că i-am întâlnit pe acești băieți, pentru că ei fac naveta aceasta de șapte ani, au clienți fideli, sunt cunoscuți, lucrează bine și mereu primesc joburi noi.”

Cornel, 31 de ani

—————————————

 

 

Dintr-un aeroport în altul

 

De mai bine de șapte ani, Mirela, o româncă în vârstă de 34 de ani, lucrează într-un aeroport din vestul României. Patru ani s-a ocupat de bagajele pierdute ale pasagerilor, iar trei ani a fost agent la ghișeul de bilete.

Compania care a angajat-o, spune tânăra, are baze în aproape toată lumea, cele mai multe fiind în Europa, iar printre țările bătrânului continent se numără și două aeroporturi din România.

„Șefa mea m-a anunțat de această oportunitate, că există contracte de șase luni de zile pe aeroporturile din Londra, tot prin compania noastră care are baze cam peste tot în lume. Nici nu am stat prea mult pe gânduri și am acceptat. Practic, am renunțat la contractul din țară și l-am semnat pe cel din Anglia. M-am gândit că în jumătate de an pot strânge ceva bani, pentru că există o diferență mare între salariul din țară și cel de aici, chiar dacă se duc câteva sute de lire pe chirie. În Londra am ajuns în luna mai și voi sta până la sfârșitul acestei luni, când îmi expiră contractul. Vara și începutul de toamnă sunt perioade foarte aglomerate în această industrie și multe companii aeriene au nevoie de angajați în plus. A fost o experiență frumoasă, am reușit să strâng și ceva bani. Am înțeles că situația se va repeta și anul viitor, așa că mă gândesc serios să mă reîntorc”, ne spune Mirela.

—————————————

„În România, pentru aceeași muncă pe care o fac și în Anglia, aveam un salariu de 15 milioane. Aici, dacă lucrez în plus câteva ore pe zi, pe lângă tura mea normală, pot ajunge și la 1.800 de lire pe lună. Este o diferență uriașă. O astfel de experiență te ajută din toate punctele. Și material și profesional, dar și personal. Întâlnești alți oameni, legi prietenii, vezi o capitală frumoasă…”

Mirela, 34 de ani

—————————————

 

 

Vopsitor de geamuri, doar vara

 

 De patru ani de zile, Petrică, un român de 47 de ani, este imigrant doar patru-cinci luni pe an. Sau câteodată doar trei luni. Asta pentru că în meseria sa, de vopsitor de geamuri și uși, joburile se găsesc din plin doar în perioada verii în timp ce iarna… aproape că este imposibil să găsești ceva de muncă, ne spune acesta.

„Nu are rost să stau în Londra pe perioada iernii, mai exact de la sfârșitul lunii octombrie și până la sfârșitul lunii martie, pentru că nu se găsește de muncă. Cel puțin în domeniul meu. Eu am lucrat mulți ani ca vopsitor în construcții, la combinatele din țară, și asta știu să fac, am pregătire, cursuri și experiență și nu am încercat să muncesc ca altceva. Asta știu să fac… asta fac. Plus că familia mea este în țară și nu vrem să ne mutăm aici… astfel că nici nu pot sta prea mult departe de cei doi copii. Și situația aceasta pentru mine este tocmai bună. Vin în Londra, câte trei-patru luni, muncesc, adun bani cu care trăiesc destul de bine în celelalte luni cât stau în țară. Anul acesta, de exemplu, am stat doar două luni, am strâns 3.000 de lire și plec acasă”, ne spune Petrică despre munca sa… „sezonieră”.

—————————————

„De fiecare dată când vreau să vin la Londra să muncesc dau telefon din țară la atelierele cu care lucrez. Ei îmi spun dacă au joburi sau nu… pe ce perioadă și unde. Și uite așa, când plec din România, știu exact unde trebuie să merg, dar și cât voi sta. Ceea ce este bine. E ca un voiaj. Voiaj la Londra…”

Petrică, 47 de ani, vopsitor

—————————————

Să lucrezi cu lemnul este o adevărată plăcere, este de părere românul în vârstă de 47 de ani. Chiar dacă munca sa este total diferită de cea a unui tâmplar, Petrică este de părere că numai un vopsitor îi poate da lemnului imaginea care poate scoate din anonimat orice geam… sau orice ușă.

„De patru ani de zile, de când vin în Londra, am colaborat mereu cu câteva ateliere din Londra care au contracte cu casele din zonele centrele, care trebuie conservate și unde se dorește să se păstreze geamurile și ușile tradiționale din lemn. Munca nu este una grea… iar drumul lemnului până ajunge la vopsit este lung. Cea mai mare amprentă și-o lasă tâmplarul, el este cel care creează, noi, vopsitorii, dăm culoare, dăm strălucire… doar că în munca noastră este nevoie de multă răbdare și multă îndemânare”, ne mărturisește românul de 47 de ani din județul Bacău.

—————————————

„În munca noastră totul se face manual. Lemnul trebuie să fie foarte uscat, altfel nu poate fi vopsit. Lucrăm de fiecare dată cu măști speciale. De obicei, geamurile de lemn de la case se vopsesc cu vopsea de ulei, care ajută la întreținerea, dar și la rezistența lemnului. Se dau de obicei câte trei straturi de vopsea. După fiecare strat trebuie să aștepți opt ore ca să se usuce… apoi se șmirgheluiește și se aplică următorul strat… și tot așa. Deci, un geam îl termini în trei zile… pentru că nu poți altfel. Nu ține de tine.”

Petrică, 47 de ani, vopsitor

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!