CÂND RECUPERATORII BAT LA UȘĂ…

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, Reportajul săptămânii pe data 12 octombrie 2015

Diaspora romaneasca_Cand recuperatorii bat la usa

Executorii judecătorești nu prea sunt pe placul nimănui, dar sunt necesari în societatea noastră. Pentru cetățeanul de rând, ei sunt de temut, dar pentru omul care a fost nedreptățit, ei sunt salvarea.

Drept este că, în majoritatea cazurilor, recuperatorii sunt angajați de autorități și de companii ale căror servicii nu au fost plătite. Dar recuperatorii pot fi contractați și de orice cetățean care nu și-a primit banii dați în datorie, sau nu și-a primit remunerația pentru munca depusă.

Românii din Marea Britanie au dat de probleme în noul sistem: n-au dat importanță și au preferat să uite de scrisorile amenințătoare. Pentru că în România recuperatorii sunt folosiți mult mai rar, au crezut că astfel de vizite aparțin mai mult filmelor. Dar s-au trezit cu străini la ușă, străini cu drepturi depline de a le lua lucrurile din casă.

Aflați din reportajul nostru în ce fel de situații se poate ajunge la chemarea executorilor, ce au făcut conaționalii care au avut de dat bani înapoi, dar și ce au făcut cei care și-au recuperat bani prin executori.

 

 

Riscul contractelor și al amenzilor neplătite

 

O amendă de parcare neplătită, o călătorie cu mijloacele de transport în comun din Londra neachitată, neplata facturii telefonului mobil sau oricare alt contract pe care l-ați semnat și nu îl respectați îi poate aduce la ușa dumneavoastră pe recuperatori. Înainte ca aceștia să vă facă o vizită e bine de știut că în niciun caz nu trebuie să ignorați scrisorile și avertismentele pe care le primiți de la compania de preluare a datoriilor care se ocupă de cazul în sine.

Românii care au trecut prin astfel de experiențe povestesc că au trăit stresul vieții lor. Ei spun că nu au luat în serios scrisorile și au crezut că lucrurile se vor rezolva de la sine, însă socoteala lor nu s-a potrivit deloc cu realitatea. Lucrurile au degenerat într-un episod de coșmar: zeci de telefoane agasante, vizite la ușă ale executorilor judecătorești și chiar cu amenințări că oricând vă puteți aștepta să vă fie ridicate lucrurile de valoare.

 

Prea frumos ca să fie adevărat

În urmă cu trei luni de zile, Marian, un român de 37 de ani din Iași, a trecut prin cea mai grea experiență pe care nici în cele mai urâte visuri nu și-ar fi închipuit-o. După săptămâni întregi de telefoane și scrisori de amenințare, într-o zi s-a trezit la ușă cu recuperatorii. Coșmarul a început după ce tânărul închiriase o mașină de la o companie privată de taximetrie care își avea sediul în Canary Wharf.

„Am găsit un anunț pe gumtree, am sunat acolo și m-au chemat la interviu. Totul a decurs rapid. În aceeași zi mi-au spus că toate documentele mele sunt în regulă și că aș putea începe munca de a doua zi. Mi-au dat și mașina cu care trebuia să lucrez: un Mercedes, ultimul model. Era vorba despre o companie privată de taximetrie, care avea proprii clienți: numai oameni de afaceri, manageri de bănci, directori etc. Majoritatea clienților îi preluam din Canary Wharf sau din centrul Londrei și îi duceam la Heathrow sau la Gatwick. Primeam de seara toate cursele pe care le aveam de făcut a doua zi, cu nume, adresă, oră. Totul era stabilit din timp. Părea super ok. De la mașină până la oameni. Totul curat, organizat. Plus că salariul, îmi explicase în ziua interviului managerul, ajungea undeva la 4.000-5.000 de lire. Nu în mână. Din acești bani, îmi scădea chiria mașinii care era 1.200 de lire plus benzina. Dar m-a asigurat că șoferilor care lucrează pentru această companie le rămân curat între 2.500 și 3.000 de lire pe lună. Nu am fost nicio secundă suspicios, pentru că totul părea serios. Și am început munca chiar de a doua zi”, ne povestește românul de 37 de ani din Iași, despre cum a început coșmarul său…

 

„Să aduc bani de acasă?!”

Din păcate, lucrurile nu au mers în direcția în care Marian s-ar fi așteptat. El a început jobul în luna august anul trecut, când este și perioada vacanțelor.

„Mi s-a spus că o să am câte 10-20 de curse pe zi, uneori chiar și mai multe. În prima zi am avut vreo șapte, a doua zi am avut șase, apoi cinci, și tot așa… din ce în ce mai puține. Erau zile când aveam doar una singură. Când am văzut cum stă treaba, m-am dus să întreb… ce se întâmplă. M-au luat cu vorba, că este luna august, că nu prea sunt clienți, că este vacanță și că imediat lucrurile vor intra în normal și va fi din nou aglomerat. După patru săptămâni m-am trezit cu salariul de 800 de lire și cu un invoice (chitanță) de 1.200 de lire, pentru chiria mașinii. M-am dus supărat foc la sediul firmei și le-am spus că în niciun caz nu o să aduc bani de acasă… eu am căutat un job ca să câștig bani, nu să aduc bani de acasă. Managerul era în vacanță atunci și am vorbit doar cu o secretară. I-am lăsat cheia de la mașină pe birou și i-am spus că voi lăsa și mașina în parcare. Și dus am fost…”, spune Marian.

 

Telefoane, scrisori, amenințări și recuperatori

„După câteva săptămâni, m-am trezit din nou cu o scrisoare de la companie în care îmi spuneau că trebuie să achit 1.290 de lire. Crescuse deja suma, pentru că nu plătisem la timp. M-am dus cu o falcă în cer și una în pământ la manager, i-am spus că în ruptul capului nu o să aduc bani de acasă, că trebuia să îmi spună că este o lună moartă în care nu sunt clienți, nu să mă lase să muncesc pe 800 de lire… după ce îmi spusese că salariile ajung la 5.000 de lire, din care se scădeau cheltuielile. Nici nu a vrut să mă asculte… Și așa, timp de vreo trei-patru luni de zile, am primit telefoane de la compania de Debt Recovery (de preluare a datoriilor) care preluase cazul meu. A fost un chin groaznic. Mă sunau încontinuu, îmi lăsau mesaje vocale, îmi trimiteau mesaje… ajunsese să îmi fie frică să răspund la telefon. Într-o zi mi-au trimis un mesaj în care mă anunțau că a doua zi îmi vor face o vizită pentru a-mi ridica bunurile din casă. Am înlemnit, era o situație penibilă. Deși eu îi sunasem pe cei de la compania de Recovery și le spusesem cum s-a petrecut totul. Nici nu m-au băgat în seamă. A doua zi m-am trezit la ușă cu doi agenți. Recuperatori. Foarte agresivi. Au intrat peste mine în casă și au spus că fie plătesc suma pe care o aveam de achitat (acum în valoare de 2.500 de lire, se mai adăugaseră tot felul de taxe), fie îmi vor lua din casă bunuri în valoare de această sumă. Când au văzut că nu prea au ce să îmi ia, majoritatea lucrurilor aparțineau proprietarului, au spus că singura variantă este să mă declare bankrupt (falimentar). Mi-au dat șapte zile la dispoziție… timp în care să mă gândesc. Mi-au spus, de asemenea, că proprietarul trebuie să trimită un mail companiei și să confirme că lucrurile din casă îi aparțin și cam asta a fost… prima dată. Eu chiar nu am avut timp și bani să caut un avocat căruia să îi spun cazul meu. Așa că nu am făcut nimic. Am așteptat. După cele șapte zile, m-am trezit la ușă cu un alt recuperator. Aceleași amenințări, aceeași atitudine agresivă. Nu au luat nimic din casă, pentru că am spus că totul aparține proprietarului. Și, în astfel de situații, nu se ating de lucruri, pentru că ar însemna furt. Ei bine, de atunci, adică din luna iulie de când m-am trezit la ușă cu recuperatorii, eu primesc în continuare scrisori de amenințare. Scrie cu roșu pe ele. Urgent! Mă tot amenință…”, ne povestește Marian despre experiența sa cu recuperatorii.

—————————————

„Este un stres în plus, un stres mare. Uneori nici nu pot să dorm. Iar cei care lucrează pentru aceste companii sunt pregătiți să fie duri, am văzut asta de fiecare dată când am avut de-a face cu recuperatori. Te pierzi în fața lor, sunt foarte porniți să te facă să plătești, dacă ai bani, sau, în caz contrar, să înceapă să îți ia lucruri din casă. Eu am avut noroc și am spus de fiecare dată că nu am nimic pe numele meu și că totul aparține landlord-ului. Acum nu știu ce se va întâmpla. Aștept să văd… între timp încă primesc scrisori de amenințare.”

Marian, 37 de ani

—————————————

 

 

Amenzile de parcare neplătite

îi aduc pe recuperatori

 

În urmă cu un an de zile, Matei, un român de 45 de ani din Ialomița, povestește că a lucrat pentru o companie de construcții. A mers la muncă cu mașina proprie, un van, cu care a transportat materialele de care avea nevoie. Numai că într-una din zile s-a trezit cu o amendă de parcare.

„Managerii mei îmi spuseseră că pot parca fără probleme în locul acela pentru a descărca din mașină câteva geamuri. Amenda mea a fost emisă de Council, nu am plătit-o inițial pentru că le-am spus celor de la compania pentru care lucram ce s-a întâmplat, iar ei m-au asigurat că se ocupă și rezolvă… timpul a trecut, eu am terminat jobul acela și am uitat de amendă. Până când m-am trezit că valoarea ei ajunsese la 289 de lire. M-am înfuriat, i-am sunat din nou pe foștii manageri care promiseseră că se vor ocupa de achitarea amenzii și mi-au spus atunci că vor verifica și vor vedea ce pot face”, ne spune Matei.

Supărat pentru că nu se rezolvase nimic, iar suma datorată statului era acum și mai mare, românul a început să ignore toate scrisorile care au tot venit pe adresa lui.

„Eu primeam scrisorile, le desfăceam, le citeam și le aruncam. Cei de la compania cu care lucrasem mi-au spus că vor plăti amenda, mai ales că înțelegerea a fost atunci că vor suporta toate cheltuielile pe care le voi avea cu mașina”, ne spune românul despre cum a început totul.

 

Față în față cu recuperatorii

Nu-i de joacă dacă vă hotărâți să ignorați scrisorile pe care le primiți de la companiile de Recovery. La prima oră a dimineții, Matei s-a trezit la ușă cu un executor (Enforcement Agent) care era gata-gata să îi ridice mașina.

„Recunosc că nu am răspuns la nicio scrisoare pe care am primit-o. Știu că nu a fost bine ce am făcut, dar oarecum știam că nu era vina mea și că firma cu care lucrasem trebuia să se ocupe de tot. M-au dat în judecată, procesul s-a desfășurat în lipsa mea… am mai primit alte câteva scrisori și tot așa. Suma ajunsese acum la peste 500 de lire. Într-o zi, la 6 dimineața, recuperatorii au venit la mine la ușă. Oarecum, am avut noroc pentru că nu eram acasă. Însă chiar și așa nu am scăpat. După alte două zile au venit din nou.”

—————————————

„Mi-au spus că nu aș fi avut cum să scap. Chiar dacă nu eram acasă sau chiar dacă nu răspundeam la ușă, o echipă însoțită de poliție avea să intre cu forța, adică să desfacă yalele. Și toată cheltuiala s-ar fi adăugat în plus peste suma datorată deja. Omul a început să fotografieze, să întrebe ce îmi aparține. După discuții în care am explicat toată povestea și că aștept ca firma care trebuia să achite amenda să rezolve tot, mi-au spus că nu pleacă din casă până nu achit suma pe care o aveam de plătit. În caz contrar, va începe să îmi ridice lucruri din casă, care să acopere acea valoare. Așa că… am plătit. Cu nervi, cu frustrări, cu greu… i-am dat detaliile de card și am plătit peste 500 de lire.”

Matei, 45 de ani

—————————————

 

 

O călătorie fără bilet… 

o destinație cu probleme

 

Pentru Cristina, o româncă de 25 de ani din Bacău, o călătorie fără bilet a trimis-o într-o destinație cu probleme și stres. Tânăra spune că într-o dimineață, pe când se afla în întârziere la locul de muncă, fără să stea prea mult pe gânduri, s-a urcat în trenul care era deja pe platformă. Fără bilet!

„Era luni dimineața, îmi expirase abonamentul și în zona în care locuiesc nu există bariere. Așa că am văzut trenul și nu am mai realizat că nu am nici bilet, nici abonament. M-am urcat, eram deja în întârziere. După câteva minute a apărut în fața mea, nu știu cum și de unde, un domn cu un aparat în mână care mă ruga politicos să îi arăt biletul. M-au luat toate transpirațiile și toate stările posibile. Cred că fața mea trecuse prin toate culorile, de la roșu la galben și mov… m-am făcut că îmi caut Oysterul, că nu îl găsesc, că l-am pierdut, că l-am uitat acasă, că mi-a fost furat etc. Dar până la urmă am recunoscut: mă grăbeam, era trenul pe platformă, erau foarte mulți oameni la ghișeele de bilete și nu am mai așteptat. Atunci am realizat că nici măcar portofelul nu îl aveam la mine. Că aș fi achitat 50 de lire pe loc. Am dat adresa ofițerului și mi-a spus că voi primi prin poștă o scrisoare în câteva zile. După trei-patru săptămâni, m-am mutat. În tot timpul acela nu am primit nicio scrisoare, nicio înștiințare. Și uitasem de amendă, ca să fiu sinceră. Numai că, după câteva luni de zile, când am trecut în vizită pe la vechea adresă, aveam un teanc de scrisori. Printre ele și vreo patru-cinci înștiințări… că nu am plătit acea penalizare și că au trimis cazul în Curte. Chiar și o ultimă scrisoare în care mă anunțau că procesul s-a derulat în absența mea și că acum trebuie să plătesc 537 de lire, erau incluse și cheltuielile de judecată. Mă amenințau că în cazul în care nu plătesc vor veni și vor lua bunuri din casă, plus că era ceva specificat și de cazier. Nu îmi mai aduc aminte exact, dar cred că spuneau că acest proces, pentru că era cu statul britanic, avea să îmi păteze oarecum cazierul”, ne povestește Cristina.

—————————————

„Primul lucru pe care l-am făcut a fost să sun în secunda doi la numărul de telefon care apărea în scrisoare. Le-am spus că nu am toți banii, dar că vreau să achit suma în cel mai scurt timp. Au fost destul de înțelegători. M-au întrebat dacă pot achita în acel moment o parte… și am plătit 150 de lire. Următoarea săptămână am mai achitat 250 și apoi încă 100. Din experiența mea, cred că atât timp cât comunici, lucrurile se pot aranja într-un fel sau altul.”

Cristina, 25 de ani

—————————————

 

 

Ce spune legea:

Puterile unui executor judecătoresc

 

Diaspora romaneasca_Cand recuperatorii bat la usa1

 

Ce poți face când un executor judecătoresc îți bate la ușă

Un executor judecătoresc (Bailiff – „agent de executare”) poate vizita casa în care locuiți în cazul în care nu ați plătit o datorie, de exemplu, un proiect de lege fiscală a Consiliului, parcări emise de Consiliu, instanțe de judecată sau hotărâri judecătorești de familie nerespectate. Acest lucru se va întâmpla doar dacă ignorați scrisorile pe care le primiți în acest sens.

—————————————

ATENȚIE! Puteți chiar să fiți arestat, dacă nu plătiți datoriile penale, de exemplu amenzi sau notificări de penalizare.

—————————————

De asemenea, un executor judecătoresc poate vizita casa în care locuiți și din alte motive. De exemplu, pentru a servi documente judiciare sau pentru a emite avize și citații. Executorii judecătorești trebuie, de obicei, să vă dea un preaviz de cel puțin 7 zile față de prima lor vizită.

Plătiți amenda înaintea unei vizite făcute de un executor judecătoresc, spun autoritățile britanice. Dacă nu aveți fondurile necesare, statul vă va introduce într-un program special, în care vă veți plăti datoria prin rate. Nu vă gândiți nicio clipă că veți scăpa de plata datoriei! Mai multe amănunte despre acest aspect puteți citi accesând acest link what to do if you have a debt that you can’t pay.

 

Confruntarea cu executorii judecătorești

În cele mai multe cazuri, nu sunteți obligat să deschideți ușa executorului judecătoresc sau să îl lăsați în casă.

Un executor judecătoresc nu poate intra în casa în care locuiți:

  • cu forța, de exemplu să vă împingă și să treacă peste dumneavoastră;
  • dacă în casă sunt prezenți copii sub 16 ani sau alte persoane vulnerabile, cum ar fi cu disabilități sau cu handicap;
  • între 9 pm și 6 am;
  • folosind alte căi cu excepția ușii.

—————————————

ATENȚIE! Executorii judecătorești au voie să intre cu forța într-o locuință pentru a colecta amenzi penale neplătite, impozitul pe venit sau taxa de timbru, însă doar în ultimă instanță.

—————————————

Dacă nu lăsați un executor judecătoresc să intre în casă sau dacă nu sunteți de acord să plătiți:

  • acesta ar putea ridica lucruri din afara casei, de exemplu mașina;
  • ați putea ajunge să datorați mai mulți bani.

Dacă lăsați un executor judecătoresc în casă, dar nu plătiți suma pe care o datorați, acesta ar putea lua o parte din bunurile dumneavoastră pentru a le vinde și a plăti astfel datoriile pe care le onorați.

 

Verificați identitatea unui executor judecătoresc

Înainte de a lăsa un executor judecătoresc să intre în casă sau să îl plătiți, cereți următoarele dovezi:

  • dovadă a identității lor, de exemplu, un certificat, o insignă, cartea de identitate;
  • pentru ce companie lucrează;
  • un număr de telefon de contact;
  • defalcare detaliată a sumei datorate.

Puteți cere dovada identității și autorizația unui executor judecătoresc chiar dacă a fost în vizită și înainte. De exemplu, puteți să îi cereți să arate documentele prin cutia poștală sau pe la fereastră. Oricine pretinde a fi un executor judecătoresc și nu este comite fraudă.

 

Cum puteți plăti un executor judecătoresc

  • puteți plăti datoria printr-un executor judecătoresc în fața ușii de la intrare, nu trebuie să îl poftiți în casă;
  • asigurați-vă că ați primit o chitanță pentru a putea dovedi că ați plătit;
  • dacă nu puteți plăti întreaga sumă imediat, vorbiți cu executorul judecătoresc despre modul în care puteți plăti;
  • puteți spune că vă permiteți să plătiți suma datorată în rate săptămânale sau lunare, însă executorul judecătoresc poate să nu vă accepte oferta.

 

Ce poate și ce nu poate lua un executor judecătoresc

Dacă lăsați un executor judecătoresc în casă, acesta vă poate lua lucrurile pentru a le vinde. Executorii judecătorești pot lua articole de lux, de exemplu, o consolă de jocuri, un laptop sau un televizor.

Ei nu pot lua: lucruri de care aveți nevoie, de exemplu, hainele, aragazul, frigiderul, instrumentele de lucru și echipamentele care împreună merită mai puțin de 1.350 de lire sterline, lucrurile altcuiva, de exemplu, computerul partenerului tău. În ultimul caz, trebuie să dovediți că că bunurile nu vă aparțin.

Sursa: gov.uk

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!