CAND SERVICIILE LASA DE DORIT…

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, UK la bani mărunţi pe data 11 noiembrie 2013

Marea Britanie poate fi numita, fara indoiala, si tara… serviciilor.

Regatul Unit a ajuns recunoscut in intreaga lume si pentru ca restaurantele, hotelurile si renumitele pub-uri (localuri publice) din aceasta tara prospera chiar si in vremuri de criza economica, fiind asaltate in permanenta atat de turisti, cat si de localnici. Capitala statului, Londra sau metropola de pe Tamisa, este, de asemenea, renumita pentru muzee si atractii turistice, dar si ca unul dintre cele mai importante centre financiare din intreaga lume. Pentru ca aici au ales sa-si instaleze sediul central cele mai importante banci mondiale, pentru a-si coordona serviciile catre clientii din toate „colturile” mapamondului.

In acelasi timp, saloanele de infrumusetare si frizeriile impanzesc strazile marilor orase britanice. Si cele mai mari lanturi de magazine alimentare au dezvoltat fiecare servicii proprii de transport al alimentelor direct la domiciliul clientilor lor. Asa se face ca, in Marea Britanie, oamenii au ajuns sa poata cumpara aproape orice direct din fata calculatorului, fara a se mai deplasa in spatiile comerciale.

Si totusi, in acest paradis al serviciilor de orice fel, am intalnit si romani… nemultumiti de serviciile britanice.

 

 

Serviciile britanice… (pro si contra)

Marea Britanie este in prezent, conform celor mai recente statistici, a saptea putere economica a lumii si a treia din Europa, dupa Germania si Franta. Lira sterlina este considerata, de asemenea, a treia cea mai mare valuta de rezerva, dupa dolarul american si euro. Toate aceste performante se datoreaza in mare parte sectorului serviciilor. Acesta asigura aproximativ trei sferturi din valoarea totala a Produsul Intern Brut (PIB).

Regatul Unit este apreciat, in acelasi timp, ca o mare putere comerciala si un puternic centru financiar. In ultimele decenii, guvernele de la Londra au privatizat o buna parte din proprietatile publice si au luat masuri pentru stoparea programelor de asistenta sociala. Agricultura tarii a devenit intensiva, puternic mecanizata si eficienta dupa standardele europene, producand 60% din necesarul de alimente cu mai putin de 2% din forta de munca. Marea Britanie dispune inca de mari resurse de carbune, gaze naturale si petrol, desi se confrunta cu o scadere in ceea ce priveste gazele naturale si petrolul.

Sectorul serviciilor reprezinta principala „avutie” a tarii. Serviciile – cu precadere cele bancare, de asigurari, precum si cele de afaceri – contabilizeaza, de departe, cea mai mare parte din incasarile in PIB, in timp ce industria continua sa scada din importanta.

Agricultura britanica contribuia, conform estimarilor realizate la nivelul anului 2010, cu doar 0,9% la PIB. Industria era responsabila pentru 22,1% din Produsul Intern Brut, in timp ce serviciile asigurau nu mai putin de 77,1% din valoarea totala a aceluiasi indicator.

 

Incantat de serviciile britanice…

„Sunt de-a dreptul fascinat de modul in care functioneaza serviciile in Marea Britanie”, recunoaste Constantin D., un roman de 32 de ani, care s-a stabilit la Londra din anul 2006. „Pot spune ca in ultimii doi-trei ani mi-am facut aproape toate cumparaturile exclusiv online. Cred ca nu gresesc daca afirm ca am cumparat in acest fel cam tot ce aveam nevoie, in proportie de 90%, incluzand mancare, imbracaminte si incaltaminte, mobilier, electrocasnice… Este adevarat ca jumatate din toate aceste produse le-am trimis inapoi pentru ca nu am fost multumit de calitatea acestora. Dar gasesc aceste servicii atractive tocmai pentru ca pot sa returnez produsele, daca consider ca este cazul”, spune Constantin cu incantare.

„Oricum, nu am avut niciodata niciun fel de probleme cu acest gen de servicii. Am primit intotdeauna comenzile la timp si banii mi-au fost inapoiati cu aceeasi promptitudine atunci cand a fost cazul. In concluzie, nu pot sa ma plang deloc…”, incheie romanul.

 

Lista cu nemultumiri…

Sectorul serviciilor britanice, aparent performant si foarte eficient, are proprii lui contestatari. Iar romanii ajunsi in Regatul Unit se situeaza adeseori printre cei care critica sistemul…

Pentru studentii romani din Marea Britanie, viata in aceasta tara pare excesiv de scumpa, iar costurile taxelor de scolarizare sunt considerate exagerat de mari. „In Marea Britanie, costul vietii pentru un student strain este de 8.000-10.000 de lire sterline anual”, sustin in acest sens reprezentantii organizatiilor studentesti din Marea Britanie.

Romanii se plang adesea de serviciile bancare care le sunt oferite in Regatul Unit. Ei se incadreaza astfel printre milioanele de persoane nemultumite de serviciile financiare ale operatorilor bancari. Autoritatea de supraveghere a pietei financiar-bancare din Marea Britanie a primit in ultimii trei ani peste noua milioane de plangeri de la clientii nemultumiti de serviciile oferite de banci, informeaza in acest sens cotidianul The Times.

In fine, serviciile medicale oferite in cadrul Sistemului National de Sanatate britanic NHS se afla, de asemenea, printre cele mai importante nemultumiri ale cetatenilor romani din Regatul Unit.

Si lista ar putea continua…

 

 

Amabilitati inselatoare…

„Eu unul nu mai cred de mult in asa-zisele «servicii impecabile» oferite de companiile britanice. Asa cum nu dau doi bani pe pretinsa amabilitate specific englezeasca”, afirma transant Dorin A., un roman care a simtit pe propria piele cum poti deveni victima „amabilitatii englezesti”…

Supararea sa a inceput in 2008, cand a cumparat un autoturism de care s-a putut bucura timp de doar patru saptamani. Era un Opel Vectra (Vauxhall – in terminologie britanica), fabricat in 1997, pentru care platise doar 600 de lire sterline. Peste circa o luna insa, el a fost nevoit sa il vanda pentru ca devenise nefunctional. Si a primit pe aceeasi masina 250 de „paunzi”…

 

Un englez „smecher”

In primele luni ale anului 2008, Dorin a fost convins de un englez sa isi cumpere un autoturism Opel Vectra. Pretul de vanzare al masinii si faptul ca aceasta ii va fi vanduta de un englez au fost argumente decisive si hotaratoare. Romanul avea atunci 39 de ani, muncea ca si constructor in Marea Britanie de mai multi ani si credea ca a invatat aproape totul despre locuitorii acestei tari.

Opelul era fabricat in 1997 si era in stare buna. Pretul era de doar 600 de lire, iar masina i-a fost prezentata de englez chiar la sediul unuia dintre dealerii Opel din Londra. In aceste circumstante, Dorin nu a pus nicio secunda la indoiala calitatea masinii. De altfel, el a si verificat personal functionalitatea autoturismului, fiind de meserie mecanic auto. Tranzactia s-a facut cu acte in regula, romanul a platit bani cash si a plecat la volanul noii sale masini. „M-am bucurat mult si am considerat ca am facut o afacere buna, mai ales ca lucrand in constructii, imi era si utila pentru deplasarile la serviciu”, recunoaste Dorin.

Surpriza cea mare a fost ca, peste exact o luna, Opelul s-a defectat. „Nivelul apei se ridica si pierdeam apa, electromotorul s-a stricat si el… Au fost o gramada de defectiuni care s-au produs in mod suspect toate odata. Sunt de meserie si nu pot sa imi explic cum se poate intampla una ca asta. Motorul era totusi bun, dar daca as fi investit in reparatie, m-ar fi costat mai mult decat pretul de cumparare a masinii”, povesteste Dorin, inca nedumerit, patania pe care a avut-o.

 

… Si un dealer „fantoma”

 Dorin A. este convins si in prezent ca intreaga tranzactie pe care a incheiat-o cand s-a decis sa cumpere o masina de la un englez a fost un aranjament subtil sau mai degraba, o escrocherie premeditata. Iar presupunerile sale aveau sa fie confirmate ulterior…

Dorin nu a fost descumpanit cand a sesizat cascada de defectiuni ce s-a declansat brusc sub capota masinii sale. El s-a deplasat la sediul reprezentantei de unde a cumparat autoturismul. Avea la el toate actele si s-a interesat de persoana cu care incheiase targul… Surpriza lui cea mare a fost sa descopere ca englezul „se evaporase”. Angajatii dealerului Vauxhall nu stiau nimic de existenta lui si nu auzisera niciodata de numele englezului. Si actele de vanzare-cumparare erau false. In concluzie, Dorin s-a intors acasa coplesit. Si-a folosit indemanarea de mecanic auto si a facut cateva reparatii, atat cat autoturismul sa poata fi pus in vanzare. Cand a fost cautat de clienti, le-a povestit in ce stare se afla masina si le-a dezvaluit toate viciile ei de functionare. Romanul le-a dat potentialilor cumparatori si o lista cu cele mai importante defectiuni care trebuie remediate obligatoriu.

„Daca nu as fi descoperit disparitia inexplicabila a englezului, nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca o masina poate fi programata sa aiba atatea defectiuni deodata. De altfel, nici acum nu pot sa imi explic, ca mecanic auto, cum a fost facut un asa aranjament”, mai spune Dorin A., marturisindu-si neputincios perplexitatea.

 

 

Capcanele cumparaturilor online

„Cumparaturile online” presupun comenzi lansate din fotoliul amplasat in fata calculatorului si care sunt transportate in cel mai scurt timp, frumos ambalate si etichetate, pentru a fi livrate in fata usii locuintei, prin intermediul unor curieri amabili si saritori… Ele inseamna, in acelasi timp, comoditate, eficienta, promptitudine si pot fi caracterizate ca fiind „varful” serviciilor moderne dezvoltate intr-o lume dominata de tehnologie.

Doar ca, uneori, realitatea contrazice ideile abstracte…

 

Din comoditate…

Ioana S. este o romanca de 35 de ani care a descoperit placerea de a face cumparaturi prin internet in 2010, la doi ani dupa ce s-a stabilit la Londra impreuna cu sotul ei si cu cei doi copii ai lor. „Am fost incantata de aceasta posibilitate. Eram bucuroasa ca nu mai trebuie sa pierd foarte mult timp prin magazine si ca pot face cumparaturile stand acasa”, isi aminteste acum femeia.

Ioana a renuntat treptat sa mai petreaca saptamanal ore intregi in supermarketuri pentru cosul zilnic de alimente si mai apoi, a vizitat tot mai rar magazinele de imbracaminte si incaltaminte. Era atrasa tot mai mult de avantajele cumparaturilor pe internet si gasea aceasta modalitate nu doar comoda, ci si sigura. Pana intr-o zi din 2011, cand si-a dorit foarte mult o pereche de pantofi…

 

Pantofi „Made in China”

„Am gasit pe internet o pereche de pantofi exact asa cum imi doream”, ni s-a destainuit Ioana S. „Erau negri, de piele, pareau in acelasi timp eleganti, comozi si de calitate. Si costau in jur de 100 de lire sterline”, isi aminteste romanca. Pareau exact pantofii pe care si-i dorea. Mai ales ca mai vazuse incaltaminte de dama, model asemanator, la pret dublu, in magazinele de pe renumita artera comerciala a Londrei, Oxford Street. „Am decis sa ii cumpar imediat. Am verificat repede datele de contact ale comerciantului si am vazut ca era o firma britanica. Pe website era specificata o adresa si un numar de telefon, dar si conditiile detaliate in care se va face livrarea. Singurul impediment mi s-a parut faptul ca pantofii erau «Made in China». Dar m-am linistit la gandul ca daca nu voi fi multumita, voi avea posibilitatea sa trimit coletul inapoi si mi se vor returna banii”, adauga Ioana.

Apoi, ea a introdus datele de card si a efectuat plata electronic. Si a asteptat sosirea pantofilor…

 

Surprize, surprize…

Incaltamintea comandata de Ioana D, pe internet a fost livrata cu promptitudine peste doar cateva zile. Romanca a primit pachetul din mana unui curier care i-a batut la usa si apoi a plecat in graba. Iar ea s-a intors in casa nerabdatoare si a desfacut coletul. Si, imediat, a amutit…

„In cutie se afla o pereche de pantofi total diferiti de cei pe care ii vazusem in imagine pe website. Mi-am dat seama imediat ca fusesem pacalita. Dar mi-am revenit repede si m-am indreptat spre calculator. Intentionam sa sun la compania in cauza sa le spun ca au facut o eroare”, mai spune Ioana. A urmat o noua dezamagire…

„Am constat cu surprindere ca pagina de web pe care o accesasem de mai multe ori efectiv disparuse. Nu mai gaseam nici date de contact, nici numele firmei. Atunci m-am panicat cu adevarat si m-am simtit inselata”, povesteste femeia, vizibil afectata inca de cele intamplate in urma cu doi ani.

„Pantofii se afla si acum in dulapul meu. Nu i-am purtat niciodata, pentru ca sunt urati si de proasta calitate. Am fost efectiv trasa pe sfoara”, mai spune acum Ioana S.

———————————

„De atunci m-am invatat minte. Nu mai fac cumparaturi online decat de pe website-urile companiilor foarte cunoscute si cu reputatie serioasa. Este mult mai sigur, chiar daca uneori platesc ceva mai mult…”

Ioana S., despre capcanele cumparaturilor online

———————————

Pagina 1 din 2:Pagina următoare


Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!