CAND STRAINATATEA DEVINE CHIN

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 26 februarie 2012

Unii dintre oamenii strazii ce isi duc existenta prin orasele Regatului Unit sunt romani ca si noi. Au inceput si ei, candva, propriul lor drum pe taramurile britanice incarcati cu speranta pentru o viata mai buna. Pretul care trebuie, insa, platit pentru experienta strainatatii este pentru unii mult prea scump. Iar visul implinirii materiale, undeva departe de granita tarii natale, se poate dovedi o iluzie.

Retinem mai ales povestile de succes ale romanilor de pe aceste meleaguri, dar migratia ascunde si cazuri dramatice, peste care avem tendinta sa trecem fara a le baga in seama.

Uneori, strainatatea se transforma intr-un vis urat, iar cei care traiesc o astfel de experienta ajung sa faca cunostinta cu viata dusa dincolo de limitele subzistentei. Ei se confrunta cu lipsuri si isi pierd orice speranta; si ajung sa se dezumanizeze, recurgand la gesturi care ni se par josnice. Iar unii se imbolnavesc grav si devin marginalizati intr-o lume care ii ignora sau, in cel mai bun caz, ii trateaza cu mila. Destine ratate, dincolo de granita ce separa societatea umana de periferia acesteia…

 

 

Realitati tulburate

 

Romanii care au ajuns sa traiasca pe strazile metropolei de pe Tamisa nu sunt putini. Ii intalnim si ii judecam superficial uneori, iar alteori trecem pe langa ei fara sa ii luam in seama. Prezentul lor este, insa, incarcat de suferinta, durere si nevoi. Iar trecutul lor pare neclar si involburat. Unii sufera de boli grave ori cad victime ale unor dezechilibre psihice sau mentale greu de inteles.

Cei care si-ar dori sa le ofere ajutorul sunt pusi deseori in fata unor refuzuri agresive. Iar oamenii care, intr-adevar, pot si reusesc sa ofere sprijin celor aflati intr-o asemenea situatie sunt foarte putini…

Se numeste Gelu C. Este inalt si poarta mereu peste imbracamintea neingrijita o vesta reflectorizanta. Poate fi vazut in nord-estul Londrei, in zona Seven Sisters. Localnicii il stiu, pentru ca traieste de ani de zile pe strazi. Cand a venit in Marea Britanie din Romania era, insa, un barbat voinic, sanatos si hotarat sa castige bani muncind in strainatate. Acum este distrus, psihicul sau s-a deteriorat si trupul ii este lipsit de vlaga. Am aflat despre el stand de vorba cu unul dintre putinii romani cu care Gelu mai accepta sa stea de vorba.

 

Din strada, la inchisoare

Vasile Corlaci este pastor la Biserica Romana Apostolica Penticostala care functioneaza in nord-estul Londrei. Acolo l-a remarcat pe Gelu si de atunci ii urmareste cu discretie existenta.

„Baiatul acesta a venit de cateva ori la noi la biserica. Au trecut cativa ani de atunci si in toata aceasta perioada, acest om a trait pe strada”, spune ingandurat Vasile Corlaci. „Poarta mereu o haina reflectorizanta. Lumea din aceasta zona il stie si unii se mai opresc si ii mai dau cate o cana de ceai”, adauga pastorul.

Vasile Corlaci nu stie cat de vechi sunt problemele psihice ale lui Gelu si nici care este originea acestora. A observat, insa, ca acestea s-au agravat dupa ce romanul care traieste pe strazi a ajuns sa aiba probleme cu autoritatile britanice.

„La un moment dat am aflat ca Gelu C. ar fi fost acuzat ca ar fi urmarit o femeie pe strada. Nu stiu daca a facut-o sau nu, ori daca o facea in mod constient. Dar femeia in cauza l-a reclamat la un moment dat la politie. Atunci politistii l-au retinut si a fost o vreme lipsit de liberate. Si-a petrecut o scurta perioada in inchisoare sau in arestul politiei. Si de atunci traieste cu obsesia ca retinerea sa a constituit un abuz. Repeta frecvent ca politistii au fost incorecti si ca a fost pedepsit cu toate ca era nevinovat”, mai spune Vasile Corlaci.

Gelu C. nu cerseste si refuza sa accepte ajutorul altora. El traieste cu obsesia ca menirea sa este sa munceasca si ca trebuie sa reuseasca sa se intretina singur.

„La inceput, cand am aflat de existenta lui, starea sa nu era atat de grava. Pot sa spun chiar ca era un barbat bine-facut si in ciuda faptului ca ajunsese pe strada, obisnuia sa munceasca si sa mai castige cate un ban. Oamenii care il cunosteau il mai solicitau si ii ofereau de munca de cate ori aveau nevoie de ajutor.

Si acum lucreaza, daca e chemat, dar nu prea se mai bazeaza nimeni pe capacitatea lui de a lucra. Starea lui s-a agravat mult si nu prea mai este in stare sa depuna efort fizic”, povesteste romanul de la Biserica Apostolica Penticostala din nordul Londrei.

——————————

„Este foarte orgolios si nu accepta faptul ca situatia sa are nevoie de sprijin. Nici nu recunoaste ca ar avea probleme. (…) S-a inchis in el, iar eu cred ca am ramas unul dintre putinii cu care acest barbat mai accepta sa mai stea de vorba.”
Vasile Corlaci, pastorul Bisericii Romane Apostolice Penticostale din Seven Sisters, despre cazul unui roman care traieste pe strada

———————————

   

Ajutor mascat

In ciuda problemelor fizice si psihice vizibile, cu care se confrunta, Gelu refuza cu incapatanare orice fel de ajutor.

„Este foarte orgolios si nu accepta faptul ca situatia sa are nevoie de sprijin. Nici nu recunoaste ca ar avea probleme. Isi doreste sa munceasca si se consuma foarte mult fiindca nimeni nu mai apeleaza la el. S-a inchis in el, iar eu cred ca am ramas unul dintre putinii cu care acest barbat mai accepta sa mai stea de vorba. Asa ca de cate ori pot, mai pretind ca am nevoie de cineva care sa lucreze ceva pentru mine. Atunci vine si mai lucreaza, ca altfel nu vrea sa accepte ajutorul. Si sub acest pretext mai pot sa il ajut si eu dandu-i mici sume de bani”, a continuat Vasile Corlaci.

Pastorul de la Biserica Romaneasca Apostolica Penticostala considera ca cel mai potrivit ajutor pentru Gelu C. ar fi trimiterea acestuia in Romania. De altfel el a si incercat sa faca demersuri in acest sens, dar intentia sa s-a dovedit a fi imposibil de finalizat.

„Inainte de ultimul Craciun, l-am intalnit pe Gelu pe strada si mi-a spus ca este de acord sa se intoarca in Romania. M-am mirat pentru ca mai discutasem cu el despre asta si intotdeauna refuza ideea; spunea ca trebuie sa ramana aici si sa munceasca. Asa ca am fost foarte bucuros si m-am oferit sa il ajut imediat, dar ca de obicei, nu a acceptat sprijinul meu. Mi-a spus ca a rezolvat, a vorbit cu un sofer si ca va pleca cu un autocar Atlassib. Am fost din nou surprins, fiindca stiu ca nu are nici bani, nici acte. In fine, l-am condus la autocar in ziua in care sustinea ca pleaca si, asa cum ma asteptam, cei care asigurau acel transport in Romania nici nu au vrut sa stea de vorba cu el, dupa ce au aflat ca nu are pasaport.

Gelu a ramas foarte dezamagit atunci si la insistentele mele, a fost de acord sa ma lase sa il insotesc intr-una din zilele urmatoare, la Sectia Consulara a Ambasadei Romaniei la Londra, pentru a-si rezolva problemele referitoare la acte”, isi aminteste Vasile Corlaci.

 

Pana la Consulat si inapoi

Peste doar cateva zile, Vasile Corlaci isi lua o zi libera de la locul de munca, bucuros ca l-a convins pe conationalul sau care avea probleme de sanatate si isi ducea existenta pe strazi sa accepte sprijin.

„Ne-am deplasat intr-adevar, impreuna, pana la Consulat. Am explicat functionarilor de acolo despre situatia lui Gelu C. si am fost foarte placut surprins sa remarc ca oamenii care lucrau acolo se comportau foarte amabil si erau dornici sa ne vina in ajutor.

Functionarii mi-au explicat exact care este procedura care trebuie parcursa si erau gata sa faca totul pentru ca Gelu sa poata parasi Regatul Unit cu destinatia Romania in aceeasi zi. Mi-au spus ca ii vor face toate actele de care are nevoie pentru a se putea deplasa fara probleme si au vorbit cu cineva pentru a-i asigura transportul in conditii de gratuitate.

Dar cand totul era pregatit si parea ca si rezolvat, Gelu s-a razgandit. A spus ca poate sa plece din aceasta tara numai in luna martie si a continuat sa repete acest lucru ori de cate ori era intrebat in aceasta privinta.

Personal, am fost foarte dezamagit, iar cei de la Consulat, care au fost foarte draguti, au fost nevoiti sa renunte. Mi-au spus ca procedura are limitele ei si ca nu pot sa il trimita cu forta in Romania. Trebuiau neaparat sa aiba acordul persoanei care urma sa calatoreasca.”

Gelu C. isi continua viata in aceleasi conditii si astazi.

Boala psihica nu este atat de severa incat sa ii afecteze in suficienta masura capacitatea de a discerne. Si in aceste conditii, el nu poate fi trimis in tara natala, decat daca isi da acordul. Si niciun spital de pe intinsul Marii Britanii nu poate interna pe cineva pentru a fi tratat, daca nu exista consimtamantul pacientului.

„Eu doar am incercat sa il ajut, ca roman si ca om”, concluzioneaza, cu dezamagire in glas, Vasile Corlaci, pastorul Bisericii Romane Apostolice Penticostale, care functioneaza in zona Seven Sisters din nord-estul Londrei.

 

 

Marturisiri „delirante”

 

Nu au niciun fel de venit si nici acoperis deasupra capului. Sunt lipsiti de hrana si de caldura. Traiesc in mizerie o realitate deliranta. Au, insa, convingerea ca toata lumea le este impotriva si contrazic vehement cele mai elementare adevaruri, pe care cei din jurul lor le gasesc evidente. Si uneori, isi consuma fara ezitare ultima picatura de energie subrezita de boala pentru a se adresa redactiei publicatiei „Diaspora Romaneasca”. Si daca sunt ascultati dezvaluie cu agresivitate o viziune intunecata a propriei lor povesti de viata.

 

Urmarit de mafia internationala

Convorbirea telefonica ce urmeaza a fost inregistrata la unul dintre telefoanele redactiei „Diaspora Romaneasca” in septembrie 2009. Ea contine o marturisire lipsita de coerenta, dar care face referire, printre altele, la viata in strada si la experienta deportarii.

„Din cauza unor interese economice mi s-au furat opt ani din viata”, ne-a dezvaluit o voce masculina puternica. „Si in urma unor jocuri de culise dirijate din Romania am ajuns in strada”, a continuat destainuirea in acelasi timbru vocal.

L-am rugat sa fie mai explicit. „Sunt acuzat ca am vandut in Marea Britanie petrol ieftin din rezerva nationala a Romaniei si sunt amenintat ca voi raspunde in fata legii pentru acte teroriste.” „Cine va acuza?”, am intrebat in continuare. Ceea ce a urmat pare de domeniul fantasticului: „Am prestat anumite servicii in aceasta tara pentru o italianca si era sa fiu otravit intr-unul din cluburile de noapte londoneze de catre un magnat care se iubea cu aceasta italianca. Am fost apoi deportat in 2006. Iar acum sunt urmarit de mafia internationala si de anumite grupari din Dubai. Incearca sa imi ia viata.” „Sunt acuzatii foarte grave. Aveti dovezi?”, am incercat in continuare. „Am avut, dar mi-au fost furate”, a replicat vocea, inainte ca discutia telefonica sa se intrerupa.

 

Un roman la psihiatrie

Pe N. l-am intalnit la sectia de psihiatrie a unui spital din Londra. Vocea lui era limpede si privirea ii parea sigura. Dar vorbele pe care le rostea erau derutante. Se intampla la sfarsitul anului 2008.

„In Romania am avut o firma de constructii si am castigat bani multi, dar nu puteam face fata mafiei. Era pe profit, dar a trebuit sa o vand pentru ca eram amenintat.

… Am plecat in Anglia cu doi romani care mi-au furat 2.000 de euro. Am ajuns totusi aici in 11 ianuarie 2008. Am locuit in Upton Park intr-o camera in care au fost montate camere de luat vederi pe manerele de la usa. Mai stateau acolo romani, pakistanezi, indieni si rusi, care erau mana in mana cu Securitatea din Romania.

…Romanii au spus politistilor ca sunt nebun inregistrat in Romania. Am fost si inchis la Brixton in aprilie fara sa fiu condamnat. Judecatorul a spus atunci ca nu poate sa ma declare vinovat si in final m-au adus aici.

O sa trimit un fax la Gigi Becali ca sa imi dea 30.000 de lire. Doar ca imprumut, pentru ca voi castiga acesti bani prin proces in Romania.”

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate
Etichete: , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!