Caracterul, ca semințele

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 23 iunie 2016

Ieri a fost ziua în care Europa a primit o lecție de demnitate de la o țară mică și care la prima vedere nu contează. Este vorba de naționala Islandei care dorindu-și să-și respecte prezența la CE, fibra din care este alcătuită și suporterii care au sosit să o susțină, a învins Austria. A făcut asta știind deja foarte bine că următorul meci este cel cu Anglia și deși-l putea evita, Islanda a preferat să se arunce în această înfruntare din care nu știe cum va ieși. Dar ceea ce a contat a fost că Islanda și-a asumat direct această provocare. La celălalt pol avem mizeria de final de meci dintre Franța și Elveția, ambele echipe făcând totul pentru a nu se deranja și a merge mai departe în optimi aproape ținându-se de mână. Mizerii s-au mai întâmplat, amintiți-vă de egalul jenant din ’82 dintre RFG și Austria, egal care a eliminat Algeria de la Mondiale.

Dacă Europa va pricepe sau nu ceva din lecția aceasta ne interesează mai puțin. Dacă jucătorii români, conducătorii fotbalului românesc și fanii naționalei României vor acumula ceva din ceea ce s-a petrecut miercuri pe terenul de fotbal, ei bine, asta ne interesează pe toți în mod direct. Și răspunsul este NU. Pentru că noi nu știm să vedem nici măcar sportul mai departe de interese, cumetrii, tovărășii și șansa de a băga ceva în propriile buzunare, iar când reușim să facem asta la nivel individual probabil că suntem deja pe alte meleaguri și am luat contact cu niște sisteme sănătoase, chiar și la nivel sportiv. România nu va pricepe nimic din ce-a predat aseară Islanda și chiar dacă ar face asta nu ar avea cum să aplice lecția aceea. Ca să poți să faci asta ai nevoie de profesori cu pedigree de caracter.

Noi încă mai confundăm caracterul cu punga de semințe.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!