Care assistant, un job cu multe satisfacții

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 31 august 2016

UK_azil de batrani

De-a lungul ultimilor ani, un număr impresionant de asistente medicale și infirmiere au părăsit țara noastră cu scopul de a munci în Regatul Unit al Marii Britanii. Unele dintre ele au reușit să obțină un nou job în unitățile spitalicești din UK, altele însă s-au angajat într-una din miile de „care homes” care există aici. Zi de zi fac o muncă destul de grea și, poate, prea puțin plătită, dar „satisfacția că ajuți o persoană în vârstă îți dă puterea să mergi mai departe”, a mărturisit, în cadrul unui interviu acordat pentru Diaspora Românească, Laura, o româncă de loc din județul Gorj, ce lucrează în acest domeniu de doi ani. Care sunt plusurile și care sunt minusurile unui loc de muncă ce presupune să îngrijești bătrânii aflăm în continuare de la Laura.

 

Infirmieră cu studii de asistentă

Tânăra din județul Gorj este asistent medical generalist, dar imediat după ce și-a terminat studiile a plecat la muncă în străinătate. Nu regretă deloc decizia luată și susține că meseria pe care o practică, fie ea una inferioară pregătirii, îi aduce, pe lângă un salariu decent, și o mulțumire sufletească.

 

Diaspora Românească: De doi ani lucrați în Londra, în „care homes”. Cum au fost începuturile?

Laura: Orice început este destul de greu, fie că este vorba despre o persoană bine pregătită într-un anumit domeniu, fie că vorbim despre cineva fără prea mare experiență. În cazul meu, profesional vorbind, aveam ceva experiență în momentul în care am venit în Anglia. Înainte de asta am lucrat cinci ani, în același domeniu, în Italia. Au fost vremuri bune și se câștiga bine, însă, în ultimul timp, lucrurile s-au înrăutățit, și la sugestia unor prieteni am ales să o iau de la capăt aici.

Nu mi-a fost ușor, chiar dacă știam cu ce se mănâncă această meserie, pentru că nu mă descurcam cu limba engleză. Și în momentul de față vorbesc fluent italiana, dar cu engleza încă nu mă descurc prea bine. În tot acest timp, am făcut eforturi să învăț și această limbă străină, pentru că de asta depinde și serviciul meu. Este nevoie să comunici cu oamenii de care te ocupi și odată ce te înțeleg, iar tu, la rândul tău, înțelegi ce îți cer, automat poți să îți faci treaba cu mai mult profesionalism. Oricum, ca în orice alt domeniu, îți trebuie o doză de ambiție ca să reușești și, în opinia mea, românilor nu le lipsește asta!

 

D.R.: De ce ai ales să fii care assistant în străinătate, și nu asistentă în România?

L.: În țara noastră, chiar dacă se vorbește că spitalele se confruntă cu un deficit de personal care a atins cote înalte, angajările se fac în mare parte pe pile. Este o realitate de care toți suntem conștienți și pe care trebuie să o recunoaștem. Ori eu nu am acceptat să fac niciun compromis de dragul unui loc de muncă și așa destul de prost plătit. Am ales să muncesc ca infirmieră peste hotare și fie că vorbesc despre cei cinci ani petrecuți în Italia, fie despre cei doi în UK, pot spune că am avut parte de respect atât din partea angajatorului, cât și a pacienților. În plus, am observat că dacă le spui că ai studii de asistentă, deja te privesc cu alți ochi, au mai mare încredere în tine.

—————————————

Au trecut șapte ani de când lucrez în afara țării și nu simt că ar fi cazul să mă întorc acasă. Din păcate, puține sunt spitalele din România ce oferă condiții de lucru la standardele unei case de bătrâni din Anglia și, ca orice alt angajat, prefer să muncesc într-un mediu care nu îți insultă pregătirea profesională.

—————————————

 

Laura: „Am paciente care mă consideră sora lor”

Să lucrezi într-un care home poate fi ceva monoton, în opinia unora. Cei care au experiență în domeniu susțin că monotonia este spartă de mici momente de bucurie oferite de pacienți.

 

D.R.: Cum decurge o zi normală de lucru?

L.: Ca și în cazul nostru, al oamenilor care suntem încă în putere, ziua începe cu un duș. Apoi îi îmbrăcăm cu haine curate, îi aranjăm și îi ducem în salonul în care se servește ceaiul. Chiar dacă este vorba despre oameni bătrâni și destul de grav bolnavi, trebuie să vă spun că fiecare ține să se așeze la locul lui, iar noi, infirmierele, trebuie să avem grijă ca asta să se întâmple, pentru ca ziua să nu înceapă cu nemulțumiri. Pentru faptul că trebuie să respectăm un program strict, activitatea tinde să devină una destul de monotonă. De fiecare dată, mesele se servesc la ore fixe, ceaiurile, la fel, tratamentul și vitaminele pe care trebuie să le ia fiecare pacient, de asemenea, nu suportă nicio abatere.

În general, bătrânii sunt receptivi și acceptă tratamentul și mâncarea pentru că le explicăm de fiecare dată că asta îi face să se simtă mai bine. Durează puțin din momentul în care ajung în centru și până se atașează de personal.

—————————————

Destul de des se ajunge în situația în care o infirmieră este confundată cu o rudă apropiată și atunci ea devine favorita bătrânului, iar noi respectăm asta și facem în așa fel încât de cele mai multe ori angajata respectivă să îi dea mâncarea, vitaminele sau alte pastile prescrise de medicul de familie.

—————————————

 

D.R.: Afirmați în discuțiile noastre anterioare că acest job vine la pachet cu o serie de satisfacții. Care ar fi acelea?

L.: Așa este. Pe lângă satisfacția financiară, cei care lucrează în acest domeniu au parte de anumite momente care le aduc bucurii. De exemplu, sunt situații în care un pacient refuză mâncarea câteva zile la rând și, deodată, la insistențele tale, după toate vorbele pe care i le spui, acceptă să mănânce și evident se simte mai bine. În acel moment tu știi că, într-un fel, i-ai prelungit viața. De asemenea, când te întorci la serviciu după zilele libere, iar unora dintre ei li se luminează fața când te văd, nu ai cum să nu te emoționezi și tu, mai ales cum e cazul meu, care nu am familia aici în UK.

Toate astea îți dau puterea să mergi mai departe și să faci tot ce este posibil ca pacienții să aibă condițiile necesare, iar șederea lor să fie cât mai lungă în acel centru. Iar unii, pot spune că și-au petrecut o parte din viață alături de personalul din care home. Avem bătrâni pe care îi îngrijim de 10-15 ani.

 

Laura: „Decizia mea a schimbat regulamentul”

În orice instituție, fie ea de stat sau privată, șefii au pretenția să respecți regulile. Ce se întâmplă însă, dacă ajungi în situația ca una dintre ele să se bată cap în cap cu principiile tale? Este bine să faci ce îți dictează conștiința, ne sfătuiește Laura, cu gândul la o întâmplare prin care a trecut.

 

D.R.: Vi s-a întâmplat să vă abateți de la reguli, considerând că veți face un bine pacientului?

L.: De obicei, fac tot posibilul să nu mă abat de la reguli pentru că ele sunt făcute în favoarea pacienților, iar încălcarea lor mă poate costa chiar locul de muncă. A fost însă un episod care a schimbat chiar și atitudinea șefilor.

Am avut un bătrân care se simțea din ce în ce mai rău, iar asistenta șefă a dat ordin să nu îl mai hrănim, să… îl lăsăm să moartă liniștit. Eu nu am putut să fac asta. Nu am putut ca la ora obișnuită la care se lua masa, să ocolesc camera lui. I-am dat mâncare chiar dacă știam că o să fiu mustrată. Când am fost luată la întrebări, le-am explicat că noi nu suntem Dumnezeu să decidem pe cine lăsăm să trăiască și pe cine nu și că atât timp cât un pacient acceptă să fie hrănit, eu îi voi da mâncare. Acel bătrân și-a revenit în zilele următoare și a mai trăit luni bune. Am fost chiar felicitată de șefi pentru atitudinea mea și de atunci s-a luat decizia de a nu mai întrerupe alimentația în niciun caz. Acesta va fi unul din momentele pe care mi le voi aminti mereu cu drag.

—————————————

Spre deosebire de România, în Marea Britanie este ceva obișnuit ca familia să ducă bătrânii în aceste care home-uri, fără a fi în vreun fel judecată. Astfel, se asigură că aceștia beneficiază de hrană și tratament sub supravegherea unor specialiști. Au fost însă și cazuri în care nu au fost prea bine tratați, iar asemenea situații au fost intens dezbătute în presa britanică.

—————————————

Autor articol: Loredana Petrescu

Comentarii

O parere la “Care assistant, un job cu multe satisfacții”

  1. Care Home Spune:

    Sunt Asistent medical generalist si Physiotherapeut caut job in domeniu. Sunt in tara si doresc sa plec in UK.
    Poate cineva sa ma ajute ? Multumesc !

    Cu limba engleza stau cam prost, dar sunt dispusa sa merg la scoala.

Spune-ti si tu parerea!