În care lume?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 aprilie 2013

Nu e simplu să faci un cadou. Nici să-l primești. Astfel de gesturi se înscriu în sisteme de civilizație străvechi, sunt codificate în cadrul diverselor comunități, au o simbolistică proprie și sunt purtătoare de valori profund umane. O mare parte din aceste valori s-au pierdut, în unele spații mai puțin solide spiritual. Unul din ele e România. Deși, la o viziune de ansamblu, România rămâne o zonă de tranzit, nu e nici total ruptă de adevărurile tradiției, nu e nici prea serios ancorată în vreun modernism sfidător. Dacă trecem de pe meridianul României pe alte meridiane, mai estice, vedem că ideea de cadou e înlocuită viguros de cea de șpagă, afirmată la vedere, ca un gest patriotic și umanitar, orientat spre răsplătirea celor care ne ajută să trecem de vreo prevedere legală, dacă sunt de-ai noștri și dacă ajutorul lor e suficient de consistent. Șpaga română, ca și cea moldoveană, ucraineană sau rusească, subînțelege un întreg proces de eludare a legilor, oricare ar fi ele, de la trecerea pe culoarea roșie a semaforului la vânzarea de rachete balistice. Totul e posibil în lumea șpăgii; orice miracol se poate declanșa odată înregistrată suma potrivită. Asta înseamnă că, pe de altă parte, nimic nu mai e sigur. Îți poți cumpăra bilet la meciul de fotbal, dar nu ești sigur că locul nu a fost deja vândut altcuiva, la un preț mai bun. Te poți înscrie în audiență la șef pentru un job mai bun, dar e foarte posibil ca un coleg mai isteț să ți-o fi luat înainte, avansând prețul oportun. Poți ajunge la doctor la ora programată, dar fără să mai poți intra în cabinet, fiindcă alții au luat-o deja pe scurtătură, găsind cadoul preferat. Într-un astfel de sistem, poți lupta cu propriul ghinion doar dacă te arunci la cadouri mai substanțiale, oferite mai rapid și învăluite într-un tupeu care nu mai lăsa loc nici unei replici. Acest tip de (non) civilizație nu este, însă, singur existent pe planetă. Mai există, pe meridiane mai vestice, o apropiere serioasă de normalitate. O apropiere incredibilă, dacă privim dinspre viața noastră spre viața lor. UK este un astfel de exemplu. Valoarea unui simplu gest este, aici, alta. O cutie de bomboane te poate costa pierderea unei relații profesionale, dacă nu chiar un proces de dare de mită. O floare poate stârni furtuna. Un pliculeț cu zece lire sterline te poate trimite în șomaj. Nu-i chip să scapi nevătămat. Cu timpul, riști să ajungi o ființă normală și să nu te simți dator, aiurea, nimănui. Și să te întrebi: în care din lumi e, până la urmă, locul meu?

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!