Cartea care aduce omul

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 19 decembrie 2010

Autorul celebrei emisiuni „Omul care aduce cartea”, Dan C. Mihailescu, dialogheaza, astazi, cu ziarul nostru. Prezenta lui in aceste pagini este un eveniment, ca si subiectul – rar abordat de presa de informatie. Ce citim? Cat citim? Mai citim? Relatia noastra cu cartea s-a modificat, spun toate teoriile, incepand chiar cu faptul ca nu mai citim. Ca, daca citim, atunci o facem neaparat pe internet. Si ca, odata cu aceasta schimbare, ceva esential din modul nostru de a percepe textul scris s-a dus naibii, cu toata traditia lecturii cu tot. Desi admir astfel de argumentatii aparent stiintifice, presarat cu reci si triste post-modernisme, imi spun ca sunt un neadaptat, caci nimic din toate acestea nu mi se pare a se petrece in realitate. Iar raspunsurile lui Dan C. Mihailescu imi confirma aceasta banuiala. Cartile ademenesc, in continuare. Cartile au viata, cum spune, chiar intr-un titlu de carte, Nicolae Manolescu. Ele se afla intr-un dialog continuu cu noi, chiar daca uitam de ele, chiar daca ni se par scumpe, chiar daca a citi ni se pare demodat. Se petrec, in intreaga Europa, mii de intalniri ale editurilor cu cititorii, sute de targuri, saloane, expozitii de carte, mii de lansari, prezentari, dezbateri generate de carti. Se citeste putin, dar pe rupte. Tirajele nu sunt mari, deja 2.000 de volume vandute devin un succes de librarie. Dar lectura ramane un fenomen constant, vast, salile bibliotecilor sunt pline; de multe ori xeroxurile inlocuiesc tiparul, fiindca, pana la urma, mai toate cartile frumoase sunt scumpe. Nu este, insa, o lectura in cascada. Nu se citesc literaturi intregi, ca pe vremuri. Se cauta, cu febrilitate, un ghid.

Intr-o lume in care informatia despre totul tasneste de pretutindeni, o calatorie in lumea cartilor nu mai este deloc simpla. Care sunt cartile importante? Cartile care ne-ar putea defini, ca cititori si ca oameni? Cartile care ne-ar putea imbogati sufleteste? Si, chiar mai important decat atat: care ar putea fi drumul nostru printre carti, astfel incat lectura sa nu fie un accident, ci o constanta? Iata intrebari la care exista si raspunsuri, iar raspunsurile cele mai bune sunt adunate intr-un text de excelenta calauzire printre cuvinte.

„Diaspora romaneasca” din acest an se incheie sub semnul cartii. Caci ce alt mod de a incheia un an complicat, greu si adeseori stupid ar putea fi, decat sub semnul ei vindecator? Seara cade altfel pe streasina iernii atunci cand o deschidem si ne cufundam in lumea ei de cuvinte, ca intr-o aventura care ne spune ca, undeva, lucrurile ar putea avea un sens.


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!