IN CASA CU ROMANII

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Reportajul săptămânii pe data 14 octombrie 2012

Diaspora romaneasca_In casa cu romanii

„Acasa” inseamna Romania, pentru cei mai multi romani ajunsi sa munceasca si sa castige bani pe meleagurile britanice. Si pentru ca tara natala li se pare atat de departe, unii dintre ei s-au gandit ca strainatatea devine „mai dulce” daca o traiesc alaturi de conationali.

Pe intinsul Regatului Unit, numeroase case date cu chirie sunt locuite de… romani. O chirie britanica este cu siguranta mai accesibila, atunci cand este impartita de cat mai multi locatari vorbitori de limba romana. Traind alaturi, acestia fac economii, isi mai alina dorul de casa si elimina partial dificultatile acomodarii intr-o tara straina. Atat timp cat isi duc viata impreuna, capriciile climei din aceasta tara sunt atenuate, informatiile despre locurile de munca sunt parca mai usor de aflat, iar limba engleza aproape ca nici nu mai conteaza…

Doar ca, stand sub acelasi acoperis, unii dintre romani ajung victimele nevinovate ale „smecheriei” traditionale pusa in practica de spiritul indraznet al colocatarilor. „Tepele” specific romanesti sunt poate la fel de prezente ca si sarmalele in locuintele britanice intesate de imigrantii veniti dintre Carpati si Dunare. Si astfel, in final, fiecare casa britanica inchiriata de romani se transforma intr-o mica si autentica… Romanie.

 

 

O Romanie intre patru pereti

 

Romanii se simt bine acolo unde sunt si alti romani. Nu o spunem noi, ci o demonstreaza povestile unor conationali pentru care primul criteriu, dar si cel mai important, este acela de a convietui impreuna cu cei „de-ai nostri”, dupa cum spun chiar ei. Astfel ca nu s-ar vedea niciodata impartind casa cu oameni de alte nationalitati. Nu pot. Nu vor. Pentru ca ei se simt bine langa romani.

Se spune ca dorul de casa este cel mai greu de indurat. Daca mai punem la socoteala si faptul ca nostalgia apare adeseori de sarbatori, atunci parca „La Multi Ani” sau „Craciun Fericit” suna mai bine cand sunt rostite pe romaneste si, mai ales, spuse de un roman. Experienta a trait-o Roxana, o tanara de 29 de ani din Bacau, care a venit la Londra in urma cu sase ani si care a tinut sa precizeze ca de cinci ani si 11 luni traieste doar in casa cu romani. Tanara ne-a povestit ca, decat sa imparta o locuinta cu persoane de alte nationalitati, ar prefera sa se intoarca in Romania.

 

Cu strainii… doar trei saptamani

Povestea Roxanei a inceput in anul 2006, in luna noiembrie, atunci cand, fara sa stea prea mult pe ganduri, s-a hotarat sa vina in Londra. O prietena de-a ei lucra aici ca si dadaca  – nanny -, iar din multele discutii de pe internet a dorit sa isi incerce si ea norocul. „Prietena mea, prin intermediul careia am ajuns la Londra, lucra ca si au-pair pentru o familie de francezi. Imi doream si eu acelasi lucru, sa am grija de copii, dar sa nu locuiesc la familia pentru care si lucrez.” Astfel ca, desi a avut norocul sa gaseasca ceea ce isi dorea foarte rapid, nu poate spune acelasi lucru si despre… locuinta. Pentru ca voia sa locuiasca cu romani. „Dupa mai multe cautari, singura camera ce parea a fi in regula si in limitele bugetului meu a fost intr-o casa unde mai locuiau doua fete. Ambele din Turcia. Am acceptat. Eram de aceeasi varsta, lucram in acelasi domeniu si speram ca, avand lucruri in comun, totul va fi in regula”, spune Roxana.

Zilele si saptamanile au trecut rapid, povesteste tanara, incat nici nu a realizat cand s-a trezit in dimineata zilei de 24 decembrie, de Ajunul Craciunului, cand in casa unde locuia nu se simtea in niciun fel aerul de sarbatoare. „Am iesi la cumparaturi si am luat cate putin din fiecare. Voiam sa ma simt ca acasa: o creanga de brad, globuri, o instalatie si ca tot romanul, am pregatit friptura la cuptor si sarmale. A doua zi, cand colegele de apartament au ajuns acasa, m-am simtit atat de singura cum nu m-am simtit niciodata in viata mea. Cu toate ca venisera si alti trei amici de-ai lor, nimeni nu a stiut ca este ziua de Craciun. Nimeni nu mi-a spus «La Multi Ani» sau «Craciun Fericit», nimeni nu imi adusese un cadou, oricat de mic, si nimeni nu a stat cu mine la masa. Pe moment nu mi-am dat seama ca fetele din casa nu pot manca din preparatele mele nimic. Erau din carne de porc. Nu am realizat decat tarziu”, povesteste Roxana.

 

„Craciun Fericit!” suna mai bine in romaneste

Experienta a determinat-o pe tanara din Bacau sa isi doreasca sa se mute intr-o casa cu romani. „Dupa ce au plecat cu totii, am plans cateva ore bune, am adormit, iar a doua zi, cand m-am trezit, am inceput sa caut case cu romani. Dupa o saptamana, am reusit sa gasesc o camera libera intr-o casa unde mai locuiau alti patru romani. Pentru mine a fost o binecuvantare. In momentul in care am intrat pe usa in noua casa mi-au spus «La Multi Ani! Craciun Fericit!» si m-au intrebat «Un pahar cu vin, o sarmaluta ca la Moldova, serviti?». Am plans, de data asta de fericire. M-am simtit ca acasa. Desi am locuit in acea casa doar un an de zile, pentru ca pe parcurs au aparut alte probleme, m-am simtit minunat printre romani”, spune Roxana.

 Astfel ca, desi nu a avut nimic de impartit cu cele doua fete din Turcia, desi exista respect intre ele, desi se intelegeau destul de bine, Roxana spune ca nu a mai putut locui impreuna cu ele. „Au alte obiceiuri, alte traditii. Imi plac, dar in multe situatii de viata imi place sa traiesc printre ai nostri. M-a marcat acea experienta. De atunci am cautat intotdeauna sa locuiesc impreuna cu romanii. Imi place sa mananc la masa cu romanii, sa petrec cu romanii, sa fiu in preajma romanilor.”

————————————–

„Nu imi mai imaginez sa locuiesc cu alte nationalitati. Desi este greu ca sunt departe de cei dragi mie, desi dorul este mare, Romania este mai aproape atunci cand vorbesti in limba ta si cand ai cui sa ii spui «Craciun Fericit!» sau «Hristos a Inviat» in romaneste. Orice ar spune ceilalti, eu ma simt romanca acolo unde sunt si alti romani. Daca as fi nevoita sa impart casa cu straini pentru o perioada de timp, as prefera sa ma intorc in Romania”.

Roxana, o tanara de 29 de ani din Bacau

————————————–

 

 

Cu consatenii sub acelasi acoperis

   

Dorinta de a fi aproape de romani a determinat-o pe Maria V. sa isi aduca in opt ani de zile nu numai familia, rudele si prietenii la Londra, ci si oameni mai putin cunoscuti din satul in care locuia in Romania.

 

Intai familia…

„Eu numai si numai cu romani am stat de prima data de cand am venit in Londra, si asta se intampla in 2004. Nu cred ca as putea vreodata sa locuiesc sub acelasi acoperis cu strainii. Nici nu am incercat, dar nici nu imi doresc. In urma cu opt ani, am venit impreuna cu sotul aici, am primit viza pe vremea aceea si asa am reusit sa venim in Anglia, dupa ce un var ne-a facut chemare”, spune Maria V.

Dorinta de a fi aproape de cei dragi ei, dar si dorul de casa, au fost atat de mari, incat intr-un singur an i-a chemat aici si pe cei doi copii ai sai, pe sora si fratele sau, dar si pe o verisoara. Toti au venit impreuna cu familiile. Si sa nu credeti ca s-a oprit aici.

 „Dupa ce in 2007 mi-am adus o parte din familie, in 2008 am primit un telefon de la cineva din sat, din satul in care am locuit in Romania. Ma ruga sa il ajut cu munca si chirie pentru ca vrea sa vina la Londra. Si… am spus da! Asa sunt eu, ajut pe toti”, mai spune Maria.

 

Apoi consatenii…

Primul dintre consatenii Mariei care a ajuns la Londra a locuit tot in casa acesteia. „A stat la mine o luna de zile pana si-a gasit un loc de munca, dupa care si-a adus si familia. Si tot asa in anul acela cred ca am ajutat vreo sapte familii de la mine din sat”, povesteste Maria.

Am intrebat-o pe Maria ce a determinat-o sa ii ajute pe toti acesti oameni, pe care nici macar nu ii cunostea prea mult. Ei bine, raspunsul a fost: „Pe cine sa ajut daca nu pe romanii nostri?” Astfel ca, daca trage linie, nici nu le mai stie numarul celor pe care i-a cazat si i-a hranit. Acum, locuieste intr-o casa inchiriata cu familia ei, dar si cu alte doua familii de romani pe care le-a ajutat sa vina la Londra.

„Desi mai sunt mici neintelegeri, ca in orice casa, ne simtim bine unii cu altii, ne impartim treburile casnice saptamanal, avem program fiecare sa ducem si sa aducem copiii de la scoala. Suntem ca o mare familie. Impartim totul. Daca se intampla, de exemplu, sa uit sa cumpar paine si imi dau seama tarziu ca nu am, nu ma imbrac sa ma duc la magazin, pentru ca pot sa imprumut de la cineva din casa pana a doua zi. Nu cred ca as putea face asa cu strainii. La fel daca raman fara bani pentru cateva zile, ne ajutam cu oamenii din casa. Imi place sa locuiesc cu romani. Avem aceleasi obiceiuri si asta ne ajuta sa ne intelegem mai bine”, spune doamna Maria.

Intrebata ce va face de sarbatori, daca va pleca in Romania, ne-a povestit ca nu are niciun motiv sa mearga in tara. Toata familia ei este alaturi de ea, rude, cunostinte si prieteni la fel. Astfel ca toate gospodinele din casa se vor pune pe gatit numai si numai preparate traditionale, isi vor invita prietenii si vor face o masa mare impreuna, asa cum obisnuiesc sa organizeze de ani buni, de cand au venit cu totii la Londra.

„Suntem 12 cu totii, cei care locuim in casa. Opt adulti si patru copii. Muncim in cursul saptamanii, avem program diferit si nu prea ajungem sa ne intalnim, insa duminica mergem impreuna la biserica si cand ne intoarcem acasa, negresit, luam masa impreuna. Ne asteptam si nu mancam decat atunci cand suntem toti.”

————————————–

Desi mai sunt mici neintelegeri, ca in orice casa, ne simtim bine unii cu altii, ne impartim treburile casnice saptamanal, avem program fiecare sa ducem si sa aducem copiii de la scoala. Suntem ca o mare familie. Impartim totul. Daca se intampla, de exemplu, sa uit sa cumpar paine si imi dau seama tarziu ca nu am, nu ma imbrac sa ma duc la magazin, pentru ca pot sa imprumut de la cineva din casa pana a doua zi. Nu cred ca as putea face asa cu strainii. La fel daca raman fara bani pentru cateva zile, ne ajutam cu oamenii din casa. Imi place sa locuiesc cu romani. Avem aceleasi obiceiuri si asta ne ajuta sa ne intelegem mai bine.”

Maria V.

————————————–

 

 

Impartind si bune si rele

 

Romanii care prefera sa traiasca in case supra-aglomerate cu conationali recunosc ca aceasta conjunctura nu este intotdeauna cea mai favorabila. Totusi, aceasta modalitate de a locui ajuta la economisirea a sute de lire sterline pe luna. Iata care sunt in opinia lor beneficiile si pierderile vietii in comun:

 

Avantajele de a locui cu romani

  • ai cu cine imparti masa de Craciun;
  • iei o felie de paine de la coleg in loc sa mergi noaptea la magazin;
  • la ananghie, ai cui sa ceri bani imprumut;
  • nu mai trebuie sa platesti servicii specializate atunci cand nu ai cu cine sa lasi copilul.

 

Tertipuri romanesti pentru a mai salva un ban

  • cu cat mai multi chiriasi, cu atat mai ieftin;
  • ascunderea papucilor si a periutei de dinti ori de cate ori vine proprietarul;
  • sederea temporara la prieteni (o luna, doua, sase, cat se poate).

 

Dezavantajele „chiriei la inghesuiala”

  • „statul la coada” la baie si bucatarie;
  • aglomeratia naste certuri si dispute;
  • te trezesti cu necunoscuti in casa.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!