IN CASA CU STRAINII

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Reportajul săptămânii pe data 29 iulie 2012

Diaspora romaneasca_In casa cu strainii

In Marea Britanie, strainatatea poate incepe din casa in care locuim. Uneori, acolo aflam mai intai ca cei cu care impartim chiria vin dintr-o alta cultura si civilizatie. Locuind cu strainii ne obisnuim sa comunicam dincolo de barierele limbii materne si sa ne impartasim trairile aparent opuse. Observam diferente in felul de a fi al co-locatarilor incepand din bucatarie; alte gusturi, alte mirosuri si cu totul alte obiceiuri culinare… Si apoi sesizam deosebiri fundamentale in comportament si in modul in care cei de langa noi se raporteaza la viata.

Cateodata, toate aceste descoperiri sunt de-a dreptul fascinante. Ele ne conduc intr-o lume noua pe care nu ne-am inchipuit-o sau doar am presupus-o. Alteori insa, valorile lor intra in contradictie cu modul nostru romanesc de viata. Si atunci traim conflicte pe care in tara noastra natala nu le-am fi parcurs.

Totusi, in felul acesta, acumulam experiente care ne ajuta sa vedem altfel lumea si oamenii. Si, in final, ajungem sa percepem cu mai putina teama si fara rezerve societatea diversa in care am ales sa traim. Iar notiunea de „strainatate” parca dispare…

 

 

Schimburi „interculturale”…

 

Nationalitatea co-locatarilor – oamenii cu care romanii din aceasta tara locuiesc in casele britanice – constituie unul din criteriile cele mai importante in procesul de decizie la alegerea unei locuinte in Marea Britanie.

Astfel, unii dintre romanii ajunsi in Regatul Unit doresc sa isi imparta casa de pe aceste meleaguri, neaparat, cu co-nationali. Altii prefera strainii; si ca atare, ei cauta sa inchirieze case in care traiesc exclusiv oameni de alta origine etnica…

Convietuirea cu persoane straine care nu provin din Romania, intr-o casa inchiriata undeva in Marea Britanie, este considerata un exercitiu de acomodare. Romanii care opteaza pentru o asemenea varianta o fac pentru ca sunt dornici sa interactioneze cu alte culturi ori sa se integreze cat mai rapid in societatea diversa si multiculturala in care au ajuns sa traiasca. Traiul alaturi de oameni de alta nationalitate poate fi benefic, de asemenea, pentru perfectionarea vorbirii limbii engleze.

Toate acestea sunt incercari la care recurg deopotriva tineri necasatoriti, dar si familii cu copii plecate din Romania in cautarea unei vieti mai bune. Si fiecare isi traieste in acest fel propria experienta britanica…

 

Traiul cu englezii

Simona are 31 de ani si este de patru ani si jumatate la Londra. Ea povesteste ce a invatat in aceasta perioada traind alaturi de englezi. Nu are cuvinte de lauda la adresa lor, dar nici nu ii critica, si crede ca exista, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje atunci cand ajungi sa traiesti in Anglia cu un „coleg de casa” localnic.

„Avantajele cred ca tin de schimbul intercultural, daca persoana cu care locuiesti in acelasi imobil este de alta natie. Dar depinde foarte mult de om. Am locuit si cu romani, dar pot spune ca m-am inteles mult mai bine cu englezii.

Intamplarea a facut sa ajung sa convietuiesc cu doua persoane de nationalitate engleza in perioade diferite de timp. Mi-au lasat impresia ca stiu sa respecte regulile impuse cu necesitate atunci cand imparti o casa. Cred ca ei sunt mai stricti din punctul acesta de vedere.

Noi, romanii, parca suntem obisnuiti sa asteptam mereu sa faca altcineva in locul nostru treburile care ne revin. Nu as vrea sa generalizez. Totusi, am observat, de exemplu, la ambii englezi cu care am stat, ca le era clara regula ca trebuie sa speli vasele intotdeauna dupa ce mananci. Nu i-am vazut niciodata sa isi lase vasele murdare. In schimb, pot spune ca am stat si cu romani care se intampla sa isi «uite» farfuriile murdare in chiuveta, poate in speranta ca le va spala altcineva in locul lor”, marturiseste Simona.

Ea recunoaste ca traiul alaturi de englezi presupune si dezavantaje, pentru ca diferentele culturale pot da nastere la „conflicte si neajunsuri”. „Ei au anumite asteptari, pe care ar fi firesc sa le aiba doar de la cei care au aceeasi nationalitate ca si ei, nu si de la noi; pentru ca romanii nici nu constientizeaza aceste pretentii ale lor. De pilda, englezii sunt mult mai politicosi, mai formali. Intotdeauna se asteptau sa ii anunt daca venea la mine un prieten in vizita si trebuia sa le dau de stire si cand persoana respectiva pleca. Spre deosebire de ei, noi, in Romania, am fost obisnuiti sa ne mai bata cunostintele la usa si neinvitate. Aici, insa, nu e asa. Si in consecinta, suntem nevoiti sa ne adaptam si sa anuntam din timp cand avem vizitatori si sa le cerem acordul”, mai spune Simona.

 

Mai bine cu straini

In noua ani de trai la Londra, Alina s-a obisnuit sa imparta chiria cu strainii. A locuit alaturi de un englez, est-europeni si chiar cu un jamaican. Acum, ea spune ca, daca ar fi nevoita sa se mute din nou, ar cauta mai degraba o casa in care traiesc oameni de alta nationalitate, preferand sa stea „departe de romani”.

„Imi place sa stau cu straini, pentru ca isi vad de viata lor, nu ii intereseaza de viata ta, atata vreme cat le respecti spatiul si viata privata. Si la fel o respecta si ei la randul lor pe a ta. Poate ca sunt mai relaxati cand vine vorba de a face curatenie, dar asta nu inseamna ca nu fac curat deloc. Doar ca nu acorda atata importanta acestui aspect ca romanii.

Am stat trei ani in casa cu un englez, in perioada 2007-2010. El era proprietarul locuintei, in care inchiria tot timpul o camera sau doua. Era deci obisnuit cu chiriasii… De exemplu, daca aveam musafiri, se retragea la el in camera si respecta faptul ca au venit prietenii mei in vizita. La fel se intampla si in cazul in care primea el vizite. Eu imi vedeam atunci de treburile mele la mine in camera. In acest fel, nu existau niciodata reprosuri. Practic, nu au fost niciodata probleme in ceea ce priveste vizitele, atata timp cat acestea au avut loc in limita bunului simt”, sustine Alina, o romanca de 30 de ani, care locuieste la Londra.

Ea isi aminteste ca in aceeasi perioada, intr-una dintre camerele casei in care statea alaturi de proprietarul englez al imobilului, a stat o tanara originara din Cehia.

„Nu am avut niciodata cu ea probleme legate de curatenie, vizite sau certuri, si niciun fel de neintelegeri pe diferite alte teme. Isi vedea strict de viata ei si mi-a placut acest lucru”, adauga Alina.

Apoi, in 2011, romanca a impartit locuinta cu un jamaican. Era un tanar care avea si cetatenie britanica. „Acesta avea o viata foarte activa. La 6.00 dimineata se scula si mergea la sala de fitness, apoi pleca la locul de munca. Avea o cariera in domeniul recrutarii de forta de munca si aceasta ii ocupa foarte mult timp. Din aceasta cauza, nu am putut sa il introducem in programul de curatenie pe care ar trebui sa il respecte toti locatarii. Asa se obisnuieste in casele in care traiesc romani. Dar chiar si in aceste circumstante, casa arata tot timpul foarte curat, pentru ca fiecare facea ordine de cate ori era necesar”, continua Alina.

„Din punctul meu de vedere nu au existat dezavantaje pe care sa le sesizez in timpul convietuirii cu persoane de alte nationalitati. Daca ar fi sa aleg intre straini si romani, fara niciun dubiu, as alege sa locuiesc cu straini”, concluzioneaza romanca.

————————————–

„Din punctul meu de vedere nu au existat dezavantaje pe care sa le sesizez in timpul convietuirii cu persoane de alte nationalitati. Daca ar fi sa aleg intre straini si romani, fara niciun dubiu, as alege sa locuiesc cu straini.”

Alina, o romanca, dupa noua ani de trai in chirie in Marea Britanie, alaturi de straini

————————————–

 

 

Cand chiria leaga prietenii

 

Pentru Elena si familia ei, prima experienta legata de traiul in chirie alaturi de o familie de straini s-a transformat intr-o frumoasa relatie de prietenie, care continua si astazi. Totul a inceput in urma cu opt ani, cand romanca se stabilea la Londra, alaturi de sotul ei si cei doi copii. Formau o familie tanara si s-au decis sa se mute intr-o casa alaturi de o alta familie, originara din Franta. A durat patru ani si a fost ca „un dar divin”, spune acum romanca.

„Pentru mine, pentru sotul meu, dar si pentru copiii mei, a fost un noroc sa intalnim aceasta familie din Franta. Noi eram la inceput, doar ce venisem in Anglia, ei erau studenti, dar la fel ca si noi, proaspat veniti in Londra. Dadusera ei un anunt pe internet. Cautau un cuplu sau o familie cu care sa imparta chiria si facturile casei pe care o luasera printr-o agentie. Ne-am mutat imediat ce i-am cunoscut. Si ne-au ajutat inca de la inceput”, povesteste Elena.

„Eu nici nu aveam inca un loc de munca, iar frantuzoaica, pe nume Amelie, m-a recomandat ca doica pentru una dintre profesoarele ei de la Universitate, ce cauta pe cineva care sa aiba grija de copiii ei. In timp am prins incredere unii in altii, si, dupa un an de zile, sotul meu, care este de meserie zugrav, a mers in Franta, unde a renovat un apartament pentru parintii lui Jack, sotul lui Amelie. Si copiii nostri au avut de castigat in cei patru ani de zile in care am stat cu Amelie si Jack. Pot spune acum ca baiatul cel mare, care are 10 ani, poate purta o conversatie in limba franceza”, spune Elena despre avantajele convietuirii cu familia de origine franceza.

„Bineinteles ca si noi am incercat sa ne recompensam mereu; le-am oferit respect, dar i-am incantat si cu mancarea noastra traditionala. Cel putin o data pe luna, ma rugau sa gatesc sarmale in foi de varza, tochitura sau saramura de peste”, adauga Elena.

„Au fost patru ani in care m-am bucurat si pentru faptul ca nu au fost certuri si barfe in casa. Ei nu si-au dat niciodata cu parerea despre cum ar trebui sa procedam atunci cand aveam mici neintelegeri … ca in orice familie.

Acum ei s-au intors in Franta si au si ei doi copii. Am ramas, insa, intr-o stransa relatie de prietenie si continuam sa ne vizitam. Am fost in Franta chiar in aceasta primavara, iar ei ne-au intors vizita in urma cu numai cateva saptamani. Și i-am servit bineinteles cu … sarmale in foi de varza”, incheie cu satisfactie Elena.

 

 

Aparentele inseala

 

O relatie bazata pe respect intre romanii si strainii care impart o locuinta britanica nu poate garanta absenta problemelor in relatia dintre chirias si proprietar. Aceasta este concluzia la care a ajuns D., un tanar roman care a venit in Anglia acum multi ani, pentru studii post-universitare.

Timp de un an a urmat cursurile intr-una din universitatile din nordul tarii. Apoi a ajuns in Londra. La inceput, el nu avea un loc de munca stabil si nici siguranta zilei de maine. In consecinta, a experimentat traiul intr-o locuinta suprapopulata alaturi de alti romani. Unicul sau scop de atunci era sa stranga bani pentru a-i trimite acasa. In timp insa, situatia lui s-a schimbat…

 

O chirie confortabila…

D. se decidea in urma cu aproximativ un an sa se mute intr-o casa care sa ii satisfaca pretentiile locative. „Mi-am dorit spatiu si un anumit confort, chiar daca eram nevoit sa platesc mai mult”, sustine tanarul.

El a gasit in scurt timp o casa mare cu trei dormitoare, situata pe o strada linistita si putin circulata. Camerele erau spatioase si proaspat renovate, mobilierul era complet nou. In cele trei incaperi locuiau doar patru persoane, toti straini si absolventi de studii superioare. Aveau la dispozitie doua bai si o bucatarie mare cu dotari ultramoderne.

 

Conform legii…

„Cand mi-am dat acceptul pentru a locui in aceste conditii, proprietara, de origine franceza, mi-a pus in fata un contract de 15 pagini pe care l-am semnat pe termen lung. Documentul prevedea inclusiv orele de liniste obligatorie pe care trebuie sa le respectam toti locatarii.

In plus, depozitul ce trebuia platit in avans, cu titlu de garantie, nu l-am dat proprietarei, ci l-am platit catre o institutie intermediara, independenta. Aceasta functioneaza special pentru cazurile in care proprietarii fac abuzuri. Intr-o asemenea eventualitate, as putea sa imi recuperez depozitul fara sa ma mai adresez proprietarului”, marturisea cu vadita incantare D.

 

Conform contractului…

Totusi, confortul nu a durat mult. In scurt timp, proprietara de origine franceza le-a imputat locatarilor defectiuni la centrala termica. Acestia au sustinut ca problemele de functionare a centralei nu li se datoreaza si au refuzat sa suporte costurile reparatiei acesteia.

In asemenea circumstante, la scurt timp, toti cei patru locatari au fost rugati sa paraseasca locuinta, conform contractului…

Admiratia pe care D. o avea pentru proprietara si co-locatari nu au fost suficiente. Romanul a crezut ca faptul ca toti au studii superioare, sunt oameni onesti si principiali, ii vor asigura o viata confortabila. Dar nu a fost asa…

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!