IN CASA CU STRAINII

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Reportajul săptămânii pe data 29 iulie 2012

Diaspora romaneasca_In casa cu strainii1

 

Ciocnirea „civilizatiilor”

 

Conditiile inchirierii unei locuinte in Regatul Unit pot fi influentate de o multitudine de circumstante. Totul depinde de conditiile solicitate de romanul proaspat sosit in Marea Britanie. Astfel, un tanar nefamilist care se descurca binisor cu limba engleza si nu are cunostinte sau rude din Romania in aceasta tara are sanse mai mari sa accepte si sa se acomodeze intr-o casa locuita de mai multe persoane si in care fiecare camera este impartita de doi sau trei locatari de nationalitati diferite. Totusi, aceasta disponibilitate de integrare printre straini nu scuteste pe nimeni de eventuale probleme generate in urma unor astfel de experiente…

 

Chirie cat pentru doi

Multi romani stabiliti in Regatul Unit pretind ca persoanele provenite din statele Europei Occidentale sunt mai de incredere decat est-europenii. Ei spun ca oamenii veniti in aceasta tara din vestul continentului ar fi mai onesti, mai sinceri si mai principiali, fata de imigrantii nascuti in fostele state comuniste. In fapt insa, lucrurile nu stau chiar asa. Realitatea este mai diversa.

Pentru Mirabela, experienta convietuirii in aceeasi locuinta cu persoane de alte nationalitati a fost una negativa. Romanca are 26 de ani si traieste in capitala Marii Britanii de un an si jumatate. Si in primele patru luni petrecute in metropola, ea a impartit un apartament cu o camera cu alte doua tinere. Una era din Turcia, cealalta din Polonia.

„In primul rand, acum cand imi amintesc ce s-a intamplat, pot sa spun ca daca as fi putut pleca din apartamentul acela, situat undeva in nordul Londrei, mai exact in Neasden, mult mai devreme, as fi facut-o. Dar eram la inceput. Abia venisem in Londra, abia imi gasisem un loc de munca si nu aveam cum. Stiti cum e … alti bani de chirie, alti bani de depozit nu aveam. Asa ca, pana m-am dezmeticit din minciuna fetelor cu care am stat trei luni de zile, a trebuit sa scot din buzunar multi bani”, isi incepe Mirabela destainuirea.

Romanca isi aminteste cum a decis sa se mute in prima ei locuinta de la Londra, dupa ce a stat de vorba cu cea care „raspundea” de chirie si de plata facturilor pentru apartamentul inchiriat. Era o turcoaica pe nume Fattima. „Mi-au oferit camera mai mare a apartamentului, adica living-ul, in timp ce ele imparteau dormitorul. Si mi-au spus ca toate facturile (gaz, curent, apa) si chiria pe o luna de zile ma costa 500 de lire. Am acceptat conditiile, mai ales ca imi doream sa stau intr-o camera mare. Dupa prima luna insa, Fattima a venit sa imi spuna ca a uitat sa imi comunice ca in pretul total de 500 de lire nu era inclusa contributia mea la factura de council tax. Atunci am inceput sa intru la banuieli, dar mi-a aratat factura de 120 de lire si am crezut-o, in cele din urma. Am si platit partea mea de 40 de lire. La fel s-a intamplat si in urmatoarele doua luni…”, isi aminteste Mirabela.

Totul a durat pana intr-o seara cand a ajuns acasa si s-a asezat singura la masa in bucataria comuna si si-a incalzit ceva de mancare. „Nu am apucat sa termin de mancat ca am inceput sa rasfoiesc o revista pe care o gasisem «uitata» pe acolo. In interiorul ei am gasit adevarata factura de chirie a apartamentului: 700 de lire pe luna. Am crezut ca innebunesc cand am realizat ca eu le plateam lor aproape intreaga chirie. Nu m-am putut abtine si, desi era tarziu, am mers la ele in camera sa cer explicatii. Bineinteles ca nu am primit nicio lamurire. Doar minciuni. Ba ca s-a scumpit intre timp si ca nu este trecuta pe factura suma totala, ba ca are de platit din urma de la alti chiriasi. Asa ca i-am spus ca plec din apartament in maximum doua zile si ca vreau sa imi inapoieze banii de depozit. Am vorbit cu o colega de la munca si a fost de acord sa ma mut la ea cateva saptamani pana imi revin cu totul. Asa ca dusa am fost, chiar din ziua urmatoare. Mi-am recuperat, insa, doar 200 de lire din cele 400 din depozit. Restul banilor mi i-a oprit pe motiv ca trebuia sa anunt cu o luna inainte ca plec din casa”, mai spune cu naduf Mirabela.

 

Dormitorul din… bucatarie

Radu a fost dezamagit de niste colegi de munca lituanieni. Acestia s-au oferit amabili sa ii inchirieze o camera pentru un prieten de-al sau, care tocmai sosise din Romania.

„S-a intamplat chiar anul acesta inainte de Paste, cand un prieten de-al meu ma sunase sa-i caut o camera. Isi gasise un loc de munca in constructii si … normal, avea nevoie sa stea undeva. Asa ca m-am bazat pe cativa colegi lituanieni cu care munceam pe santier. Au auzit ca sunt in cautare de o camera si mi-au spus ca ma pot ajuta in acest sens. M-au asigurat ca in casa in care locuiau mai aveau o «camera» libera si ca prietenul meu se poate muta oricand, la un pret destul de acceptabil. Asa ca nu am mai cautat pe internet si am zis ca este totul rezolvat”, spune Radu.

In ziua in care prietenul sau a venit la Londra, el i-a transmis doar un mesaj SMS continand adresa la care urma sa locuiasca. Au si vorbit la telefon si au stabilit sa se intalneasca intr-una din zilele urmatoare. A durat doua zile pana cand Radu a avut timp sa isi viziteze amicul proaspat sosit din Romania. Cand a ajuns in casa ocupata de colegii lui de munca lituanieni, romanul a avut o surpriza neplacuta insa. „Mare mi-a fost mirarea sa vad ca dormise doua nopti in … bucatarie. Era asa-zisa camera de care colegii mei lituanieni imi vorbisera. Si anume … un pat … langa masa si aragazul din bucatarie. Nu mi-a venit sa cred. Nici macar un raspuns clar nu am primit din partea lor. Eu le spuneam ca acel pat nu are ce cauta in bucatarie, ei, pe de alta parte, imi explicau ca asa a fost mereu. L-am luat imediat pe prietenul meu pe care eram nervos ca nu imi spusese nimic si l-am «cazat» in casa in care locuiesc eu. Nu era nicio camera disponibila si nici macar nu aveam un pat liber. Asa ca a dormit timp de doua saptamani pe o saltea… Dar macar a avut parte de o camera adevarata, in loc de un pat improvizat in bucatarie”, mai afirma in final Radu, dezamagit de comportamentul lituanienilor.

————————————–

„In casa locuiam cu doua familii de africani si o familie de englezi. Nu prea aveam tangenta cu ei…

Imi placea sa le cunosc si sa le inteleg cultura si obiceiurile. Unele erau chiar asemanatoare cu ale noastre, fapt care ma surprindea.

Pe de alta parte, mi se pareau uneori lipsiti de civilizatie… S-a intamplat sa vin acasa seara si sa ii gasesc stand fara curent, cu lumanari aprinse, asteptand sa vina altcineva sa le rezolve problemele. Trebuia doar sa scoata cardul din contorul cu pre-plata si sa il introduca la loc pentru a se activa creditul. Dar nimeni nu se incumeta sau nici nu stiau ce sa faca…

Alteori, in toiul iernii, stateau in frig pentru ca nu se stia exact cine urmeaza sa puna bani pe cardul de gaz. Eram obligata atunci si eu sa stau in aceste conditii si sa dorm imbracata bine.

Nu am mai suportat aceasta stare de indiferenta si toleranta sfidatoare, ce ma ducea cu gandul la traiul din secolul XVIII. Am inceput sa tin eu personal evidenta chitantelor pentru a fi sigura ca asa ceva nu se mai repeta.”

Experienta unei romance povestita pe un forum online

————————————–

 

 

„Filiera” nigeriana

 

Ion B. a ajuns sa fie scos in strada dupa ce a locuit cu chirie in casa unui nigerian. In situatia sa au mai ajuns doi romani care stateau acolo in aceleasi conditii. Au fost onesti si si-au platit chiria la zi, si, totusi, au fost evacuati fara preaviz, pe baza unui titlu executoriu judecatoresc. S-a intamplat in martie 2010…

 

Evacuati in 30 de minute

Opt oameni au fost evacuati in doar 30 de minute dintr-o casa din Belgrave Road, Walthamstow (nord-estul Londrei), pentru care platisera legal chirie si sume garantiale.

„Sase barbati inalti de 1,90 m au batut la usa imobilului si ne-au aratat o legitimatie spunandu-ne respectuos, dar hotarat, ca trebuie sa parasim cladirea definitiv in urmatoarea jumatate de ora”, relateaza Ion B., unul din cei care au trait aceasta experienta. El a povestit cum a aflat ca barbatii erau angajati de agentia imobiliara Kings si sarcina lor era sa se asigure ca imobilul va fi evacuat imediat.

„Am incercat sa ripostez spunand ca am acolo sculele cu care lucrez pe santier, un televizor si alte multe lucruri care nu pot fi scoase in cinci minute. Ei mi-au raspuns, insa, sa imi iau doar strictul necesar pentru ca ne vor programa o intalnire intr-una din zilele urmatoare cand ni se va permite sa luam toate lucrurile care ne apartin”, mai spunea Ion B., un constructor roman trecut de 50 de ani.

 

Un proprietar nigerian

Proprietarul casei din nord-estul Londrei evacuata pentru neplata ratelor la creditul bancar ipotecar prin care locuinta fusese cumparata era un avocat nigerian pe nume Benjamin Omnnka. A locuit si el in acelasi imobil pana in iunie 2009 si apoi s-a mutat acolo un nepot al proprietarului, dupa cum spuneau cei trei romani scosi in strada. Cei doi nigerieni obisnuiau sa isi exploateze chiriasii, obligandu-i in lunile de iarna sa locuiasca fara caldura si restrictionandu-le consumul de curent electric.

Dupa consumarea evenimentului nedorit, Benjamin Omnnka a incetat sa raspunda la numarul de telefon unde chiriasii il contactau de obicei si nimeni nu stia unde poate fi gasit. Romanii sustineau ca nigerianul mai avea si alte proprietati pe aceeasi strada si ca nimeni nu i-a avertizat ca banca va prelua cladirea.

Pe langa cei trei romani, in casa mai stateau un portughez si un cuplu de polonezi care se mutase recent.

 

In cautarea dreptatii…

Ion B. platise in avans chiria saptamanala de 70 de lire pentru o camera si nu stia cum isi va putea recupera depozitul de 140 de lire sterline platit inainte cu trei luni. Celalalt cuplu de romani platea 400 de lire sterline lunar si dadusera si ei in avans, ca garantie, chiria pe doua saptamani. Ei locuiau de doi ani la acea adresa.

„Nu am crezut ca o sa mi se intample asa ceva in aceasta tara. Sunt de sapte ani in Anglia si am mai fost inainte sase ani in Israel si iata-ma ajuns in strada, om trecut de 50 de ani”, spunea atunci indignat Ion B.

„Suntem intru totul de acord cu ceea ce spune clientul nostru”, recunostea Cristina Constantiade, o romanca ce lucra pentru agentia imobiliara prin care Ion B. obtinuse camera in casa din Waltonstow. „Singura lor sansa este sa incerce sa isi faca dreptate apeland la Citizens Advice Bureau sau chiar in justitie; pentru ca proprietarul nu este de gasit, iar noi nu putem face mai mult… Din partea noastra, le vom acorda tot sprijinul in acest sens”, adauga romanca de la agentia imobiliara din nord-estul Londrei.

Ion B. nu si-a recuperat banii pierduti atunci nici pana in ziua de azi.

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!